ANALIZĂ: Campania electorală în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2 noiembrie

 În cursa electorală pentru alegerile prezidenţiale s-au înscris 14 candidaţi: Victor Ponta – din partea Alianţei PSD-PC-UNPR, Klaus Iohannis – din partea Alianţei Creştin-Liberale (PNL – PD), Elena Udrea – din partea Partidului Mişcarea Populară, Călin Popescu – Tăriceanu – din partea Partidului Liberal – Reformator, Kelemen Hunor – din partea UDMR, Corneliu Vadim Tudor – din partea PRM, Dan Diaconescu – din partea PP-DD, Szilagyi Zsolt – din partea Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), William Brînză – din partea Partidului Ecologist Român, Mirel Amariţei – din partea Partidului ProDemo, Constantin Rotaru (Partidul Alternativa Socialistă), iar ca independenţi, Monica Macovei, Gheorghe Funar şi Theodor Meleşcanu. Toate cele 14 candidaturi au fost admise de BEC pe 24 septembrie, acestea rămânând definitive din data de 28 septembrie, toate contestaţiile depuse împotriva candidaţilor fiind respinse de Curtea Constituţională.

 

 Cine sunt cei 14 candidaţi ?

---

► Victor Ponta

Prim ministru al României din 7 mai 2012, candidat din partea Alianţei PSD-PC-UNPR, Victor-Viorel Ponta s-a născut la 20 septembrie 1972, la Bucureşti.

În perioada 1991-1995 a studiat la Facultatea de Drept de la Universitatea Bucureşti, obţinând diploma de licență în Drept penal.

Între anii 1995 şi 1998, a fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1, București, iar între anii 1998 şi 2001, a fost procuror la Secţia de Anticorupţie a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, Urmărire Penală şi Criminalistică, specializat în domeniul infracţiunilor economico – financiare.

În octombrie 1998, a efectuat cursul de pregătire în domeniul combaterii infracţiunilor financiar-bancare FBI (Federal Bureau of Investigation), în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, la București.

În februarie 1999, a participat la seminarul internaţional cu tema „Companiile Offshore”, Banca Naţională a Greciei, Atena, iar în perioada decembrie 2000 – februarie 2001, a efectuat un stagiu de pregătire la Procuratura Naţională Anti-Mafia – Roma, Italia.

Din august 2000 este expert evaluator în cadrul Programului GRECO al Consiliului Europei (Grupul European pentru Combaterea Corupţiei).

În anii 2000 – 2001, a fost procuror și coordonator la Biroul de Combatere a Spălării Banilor.

În luna martie 2001, a participat la un stagiu de pregătire în domeniul infracţiunilor financiar – bancare şi informatice, la Departamentul Trezoreriei al SUA, Washington D.C.

În anul 2001 a fost membru al Comisiei Speciale privind faptele de natură penală comise de membrii Guvernului, ăn Guvernul României şi membru al Consiliului de supraveghere şi îndrumare al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare, în Guvernul României.

În perioada 2001 – 2004, a fost secretar de stat, şeful Corpului de Control al Guvernului României.

În decembrie 2001, a parcurs cursurile Şcolii de Drept Penal Internaţional organizate de ELSA şi Universitatea Bucureşti (Asociaţia Europeană a Studenţilor la Drept).

În iulie 2002, a efectuat un stagiu de pregătire în domeniul luptei anti-fraudă OLAF (Oficiul European Anti Fraudă), la Bruxelles, Belgia iar în perioada iulie – august 2004, a fost cursant al „Summer Programme in History, Politics and Society” Exeter College, la Universitatea Oxford, Marea Britanie.

În perioada noiembrie 2002 – noiembrie 2006, a fost președinte al Tineretului Social Democrat.

În perioada februarie 2004 – septembrie 2006, a fost secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaților.

Din martie 2004 până în decembrie 2004, a fost ministru delegat pentru Controlul Implementării Programelor cu Finanţare Internaţională şi Urmărirea Aplicării Acquis-ului Comunitar în Guvernul României.

Din decembrie 2004 până în prezent, este membru al Camerei Deputaţilor în Parlamentul României, reales în 2008 şi 2012, fiind deputat PSD în circumscripţia electorală nr. 20 Gorj, colegiul uninominal nr.6.

Între anii 2005 şi 2007, a fost vicepreședinte al European Community Organization of Socialist Youth (ECOSY).

Între septembrie 2006 şi februarie 2007, a fost vicepreședinte al Biroului Permanent al Camerei Deputaților, iar între decembrie 2008 şi octombrie 2009 a fost ministru delegat pentru Relația cu Parlamentul în Guvernul României.

În perioada decembrie 2006 – februarie 2010 a fost vicepreședinte al Partidului Social Democrat.

În luna noiembrie 2007, a participat la programul „Visiting USA” în domeniul justiţiei, la invitaţia Departamentului de Justiţie al Statelor Unite ale Americii.

Din luna martie 2009 este vicepreşedinte în Comisia specială comună pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgenţă, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil şi a Codului de procedură civilă.

În perioada octombrie 2009 – martie 2011, a fost membru în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, din Camera Deputaţilor.

Din februarie 2010 este președintele Partidului Social Democrat, succedându-i lui Mircea Geoană.

Începând cu luna aprilie 2010 este membru în Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României din Parlamentul României.

Din martie 2011 este membru al Comisiei pentru Politică Externă a Parlamentului României.

A fost copreședintele Uniunii Social-Liberale (PSD-PNL) în perioada februarie 2012 – februarie 2014.

Din 7 mai 2012 este prim-ministru al României. A activat ca ministru interimar al Justiției, între 6 august şi 23 august 2012 şi în perioada 27 martie – 15 aprilie 2013.

Este căsătorit cu europarlamentarul Daciana Sârbu şi are un băiat şi o fată.

Referinţe: http://www.victorponta.ro/

---

► Klaus Iohannis

Primar al Sibiului, candidat din partea Alianţei Creştin-Liberale (PNL – PD), Klaus Werner Iohannis s-a născut la 13 iunie 1959, la Sibiu.

Părinţii săi sunt Susanne şi Gustav Heinz Johannis, amândoi saşi transilvăneni, emigraţi în anul 1992 în Germania, unde s-au stabilit la Würzburg, în Bavaria.

A absolvit, în anul 1983, Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, iar între 1983 şi 1988 a fost profesor la diferite şcoli şi licee din Sibiu.

Între 1989 şi 1997, a fost profesor de fizică la Colegiul Naţional „Brukenthal” din Sibiu. În perioada 1997 – 1999 a fost inspector şcolar general adjunct, iar între anii 1999 şi 2000 a fost inspector şcolar general al judeţului Sibiu.

Este membru al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) încă de la înfiinţare, din anul 1990, iar în perioada 2001-2013 a fost preşedintele formaţiunii, demisionând din această funcţie după înscrierea în PNL, în februarie 2013.

Klaus Iohannis a intrat în politică în anul 2000, când FDGR a decis să aibă un candidat propriu la Primărie, cu scopul de a obţine mandate de consilieri locali. Pe 18 iunie 2000 Klaus Iohannis a fost ales primar, obținând 69,18% din voturile valabil exprimate, iar în anul 2004 a fost reales primar cu 88,7% din voturi, obținând unul dintre cele mai mari scoruri din țară. La alegerile locale din 2008 a obținut un nou mandat de primar, cu 83,2% din opțiuni, apoi a fost reales primar al Sibiului la alegerile locale din 10 iunie 2012.

În mandatul său, Sibiul a primit titlul de „Capitală Europeană a Culturii”, în anul 2007 – alături de Luxemburg.

Pe 13 octombrie 2009, Klaus Iohannis a fost propus de PNL pentru funcția de prim-ministru al României, după ce guvernul Boc a fost demis în urma unei moțiuni de cenzură, propunere susținută și de PSD, PC și UDMR, dar nu și de PDL. Pe data de 14 octombrie, Iohannis a acceptat candidatura, dar a doua zi, președintele Traian Băsescu l-a nominalizat pe Lucian Croitoru pentru funcția de prim-ministru al țării. Parlamentul a adoptat o declarație politică de susținere a lui Klaus Iohannis pentru funcția de prim-ministru cu 252 de voturi „pentru” și două „împotrivă”, însă Traian Băsescu l-a numit pe Liviu Negoiță în funcţie, însă acesta nu a primit votul favorabil al Legislativului.

Din 28 iunie 2014 este președintele PNL.

Primarul Sibiului este căsătorit cu Carmen Iohannis şi nu are copii.

Referinţe: http://www.iohannispresedinte.ro/

---

► Elena Udrea

Preşedinte al Partidului Mişcarea Populară, candidat din partea acestei formaţiuni, Elena Gabriela Udrea s-a născut la 26 decembrie 1973, la Buzău.

A urmat cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative, specializarea Drept, în cadrul Universității ”Dimitrie Cantemir” din București, obținând diploma de licență în anul 1996.

A fost apoi avocat stagiar din anul 1997, apoi a activat în cadrul Cabinetului său Individual de Avocatură, „Udrea Elena Gabriela”, din anul 1999.

După anul 2000 a absolvit, la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, un masterat în Securitate şi apărare naţională, Colegiul de Management al Resurselor Apărării, Educaţional şi al Achiziţiilor şi Colegiul Naţional de Apărare „Carol I”, seria a XIV-a, devenind expert în securitate şi apărare naţională.

În anul 2004 a devenit membru fondator al Fundaţiei „PROEUROPA”, iar în perioada 2004 – 2005 a fost consilier general al Municipiului Bucureşti, şi preşedintele Comisiei Juridice şi de Disciplină, în Primăria Municipiului Bucureşti.

În perioada februarie 2005 – octombrie 2005 a fost consilier de Stat, şeful Cancelariei Preşedintelui României, apoi a devenit secretar executiv al Partidului Democrat-Liberal, între decembrie 2006 şi mai 2011.

A fost aleasă deputat în Colegiul 25 Bucureşti, pentru mandatul noiembrie 2008 – 2012 şi realeasă deputat de Roman şi Ion Creangă în noiembrie 2012.

A fost ministru al Turismului, între decembrie 2008 şi octombrie 2009, apoi ministrul interimar al Mediului, între octombrie şi decembrie 2009 şi ministr al Dezvoltării Regionale şi Turismului, în perioada decembrie 2009 – februarie 2012.

A fost preşedinte interimar al Partidului Democrat-Liberal, filiala Bucureşti, între iulie 2010 şi noiembrie 2010 şi, apoi, preşedinte al Partidului Democrat-Liberal, filiala Bucureşti, între noiembrie 2010 şi iunie 2012.

În perioada mai 2011- iunie 2012 a fost vicepreşedinte al PDL.

La data de 23 martie 2013 a avut loc Convenția Națională PD-L pentru alegerea conducerii partidului, iar elena udrea a candidat alături de Vasile Blaga a la funcția de președinte PDL pierzând însă cu un scor de 2344 la 2014 voturi.

Pe 30 ianuarie 2014, Elena Udrea s-a alăturat noului partid de dreapta, Partidul Mișcarea Populară, iar pe 7 iunie 2014, a fost aleasă președinte al PMP.

Referinţe: http://www.elenaudrea.ro

---

► Călin Popescu – Tăriceanu

Preşedinte al Senatului României, candidat din partea Partidului Liberal – Reformator, Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu s-a născut la 14 ianuarie 1952, la Bucureşti.

A absolvit Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții din București – actuala Universitate Tehnică de Construcții în anul 1976, apoi a absolvit un masterat în matematică și informatică la Universitatea București, în anul 1981.

A lucrat ca inginer la Consiliul Național al Apelor, filiala Argeș, între 1976 şi 1977, apoi a fost inginer la Trustul de Construcții Industriale București între 1977 şi 1979.

În perioada 1980-1991 a lucrat ca asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică din București.

În anul 1990 a fost fondator al Partidului Național Liberal, îndeplinind apoi funcția de secretar executiv între anii 1990 şi 1992.

În prima legislatură după Revoluția din decembrie 1989, a fost deputat de Arad pe listele PNL, în perioada 1990-1992, fiind membru în Comisia economică și în Comisia pentru învățământ, știință, tineret, sport a Camerei Deputaților.

În anul 1990 a fondat al doillea post de radio privat din România, Radio Contact, al cărui director general a fost în perioada 1992-1996.

Pentru o scurtă perioadă, în 1992, a fost lider al PNL-Aripa Tânără, candidând fără succes, la funcția de primar al municipiului București.

În anul 1993 revine în cadrul PNL, îndeplinind funcția de vicepreședinte al partidului între anii 1993 şi 2004.

Începând din anul 1993 este partener asociat la Automotive Trading Services, importator oficial Ford în România.

A fost membru fondator al Asociației Producătorilor și Importatorilor de Automobile (APIA), în anul 1994 și președinte al APIA în perioadele 1994-1997 și 2001-2003, devenind președinte de onoare, din 2003.

În octombrie 1996 Călin Popescu-Tăriceanu este ales ca deputat de București din partea Convenţiei Democrate, pentru legislatura 1996-2000, fiind membru în Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare.

În perioada 12 decembrie 1996 – 5 decembrie 1997, Tăriceanu este desemnat ministru de stat, ministrul industriei și comerțului în Guvernul Victor Ciorbea.

Este membru fondator al Clubului Român de Presă înfiinţat în anul 1998.

La alegerile din noiembrie 2000 a fost ales deputat de București pe listele PNL, fiind vicepreședinte al grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, între decembrie 2000 şi februarie 2004 și vicepreședinte al Comisiei pentru Buget, Finanțe și Asigurări în Camera Deputaților.

În anul 2003 a devenit vicepreședinte al Partidului European Liberal Democrat, iar în noiembrie 2004, este reales ca deputat de București pe listele PNL, fiind în această calitate și membru în Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale din Camera Deputaților.

După câștigarea alegerilor prezidențiale de către Traian Băsescu, acesta din urmă l-a desemnat pe Popescu-Tăriceanu cu formarea cabinetului, iar la data de 28 decembrie 2004, Cabinetul Tăriceanu a fost votat de Parlament cu 265 pentru și 200 împotrivă (cu sprijinul PD), iar Tăriceanu a devenit noul prim-ministru al României.

În februarie 2005 el a fost ales ca președinte a Partidului Național Liberal.

În seara de 25 iulie 2006 primul ministru Călin-Popescu Tăriceanu a avut un accident de motocicletă, Harley-Davidson-ul său aflat în drum spre Corbeanca intrând în coliziune cu un autoturism Ford Mondeo. Tăriceanu a suferit o ruptură de menisc și a rămas temporar fără permis de conducere.

La data de 1 aprilie 2007 Tăriceanu i-a demis pe miniștrii membri ai Partidului Democrat, și a format un guvern minoritar împreună cu Uniunea Democrată Maghiară din România, care a fost aprobat de Parlament la 3 aprilie 2007, cu sprijinul Partidului Social Democrat.

Pe 20 martie 2009 candidează la funcția de președinte al PNL dar este învins cu 546 de voturi față de cele 873 de voturi ale contracandidatului său Crin Antonescu.

Pe 26 februarie Tăriceanu demisionează din PNL, iar a doua zi anunţă intenţia de a forma o nouă formaţiune politică de orientare liberală.

În data de 4 martie 2014, după retragerea PNL din guvernul Victor Ponta, Crin Antonescu, președintele PNL, a demisionat din funcția de președinte al Senatului, iar pe 10 martie 2014, Călin Popescu-Tăriceanu a fost ales președinte al Senatului României, cu sprijinul PSD, din postura de senator independent.

Pe 3 iulie 2014 Călin Popescu-Tăriceanu lansează noua sa formaţiune politică – Partidul Liberal Reformator (PLR) iar pe 2 august 2014, a fost ales președintele partidului.

A fost căsătorit de trei ori, actualmente fiind la a patra căsnicie cu Loredana Tăriceanu şi are doi copii.

---

► Kelemen Hunor

Preşedinte al UDMR, candidat din partea Uniunii, Hunor Kelemen s-a născut la 18 octombrie 1967, la Cârța, în jud. Harghita.

A absolvit, în anul 1993, Universitatea de Ştiinţe Agricole Cluj, Facultatea de medicină veterinară, iar în anul 1998, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de filosofie.

Între 1990 şi 1997 a fost redactor la Radio Cluj, emisiunea în limba maghiară, iar în perioada 1993 – 1997 a fost redactor la revista culturala „KORUNK”.

În perioada 1997 – 2000 a fost secretar de stat, la Ministerul Culturii, iar din anul 2000 este ales deputat (fiind şi membru al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților), reales în 2004, 2008, şi, ultima dată, în 2012, în circumscripţia electorală nr. 21 Harghita, colegiul uninominal nr. 2.

În perioada 1999 – 2007, este preşedintele al Consiliului de coordonare al UDMR, iar în anul 2007 devine preşedinte executiv al UDMR.

În perioada 2009 – 2012 este ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

El a participat la alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie 2009, când a obţinut 3,83 la sută din voturile valabil exprimate.

La data de 26 februarie 2011 a fost ales președinte al UDMR.

În martie 2014 a fost numit, din nou, ministru al culturii şi vicepremier în Guvernul României, dar la 11 iulie 2014 şi-a anunţat demisia din ambele funcţii.

Kelemen Hunor s-a căsătorit în anul 2012 cu Eva, iar în septembrie 2013 a devenit tatăl unei fetiţe, Hanna.

---

► Corneliu Vadim Tudor

Preşedinte al PRM şi candidat din partea partidului, Corneliu Vadim Tudor s-a născut la 28 noiembrie 1949, la Bucureşti.

În 1971 este licențiat al Facultății de Filosofie a Universitații din București cu o teză despre sociologia religiei.

În anul 1975 a absolvit cursurile Școlii de ofițeri de rezervă din București iar între anii 1978 şi 1979, obţine bursa premiului internațional Herder, făcând studii de istorie la Viena.

A fost senator al Romaniei între anii 1992 şi 2008. A ocupat şi funcţiile de membru al Comisiei de Politică Externă, până în noiembrie 2000 şi preşedinte al Grupului Parlamentar de Prietenie România-Spania şi secretar al Senatului, între 1992 şi 1996.

În perioada 2004-2008, a fost senator PRM de Bucureşti, vicepreşedinte al Senatului, membru în Biroul Permanent, membru în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

În martie 2005, Vadim Tudor s-a retras de la şefia PRM pe care i-a predat-o lui Corneliu Ciontu. În iunie 2005, Vadim Tudor a revenit la conducere, iar Ciontu a fost forţat să părăsească atât preşedinţia, cât şi partidul.

La alegerile din noiembrie 2008, PRM nu a mai reuşit să intre în Parlament, dar a revenit în prim-plan alături de Gigi Becali şi amândoi au devenit europarlamentari, în anul 2009, după ce PRM a obţinut 8,65% din voturi la alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009.

A candidat, fără succes la alegerile prezidenţiale din anii 1996, 2000, 2004 şi 2009 din partea PRM. De menţionat că în anul 2000, a ajuns în turul doi la prezidenţiale, fiind învins de Ion Iliescu (obţinând doar 33,17% din voturi).

În 2013, pe 15 iunie, un Consiliu Extraordinar al PRM, reunit la Bucureşti, a decis demiterea întregii conduceri a partidului şi convocarea unui congres extraordinar, iar în 27 iulie 2013, Corneliu Vadim Tudor a fost exclus din Partidul România Mare cu 750 de voturi, iar Gheorghe Funar a fost ales noul președinte PRM. Însă pe 28 noiembrie 2013 Tribunalul București a decis să respingă cererea de modificare a statutului partidului în urma Consiliului Extraordinar al formațiunii de la București din 15 iunie, când s-a decis demiterea întregii conduceri iar Corneliu Vadim Tudor rămâne președinte al Partidului România Mare.

A înfiinţat revistele România Mare, Politica şi ziarul Tricolorul. A publicat peste 10 volume de poezie şi publicistică, unele editate şi în franceză, engleză şi arabă, şi a scris piese de teatru.

Este căsătorit cu Doina Vadim Tudor şi are doua fiice: Lidia şi Eugenia.

Referinţe: http://corneliuvadimtudor.blogspot.ro/

---

► Dan Diaconescu

Preşedinte fondator şi preşedinte de onoare al Partidului Poporului – Dan Diaconescu, candidat din partea formaţiunii, Dan Diaconescu s-a născut la 9 decembrie 1967, la Caracal.

În perioada 1987-1993 a absolvit Universitatea Politehnică Bucureşti, profilul mecanic.

În perioada 1990 – 1992 a fost şef de secţie la „Curierul Naţional”, iar între 1992 şi 1995 – director general la „Jurnalul Naţional”.

Din 1995 a devenit director la cotidianul „Oglinda”, apoi între anii 1998 şi 2000 a fost director la „Cotidianul”. În perioada 1997 – 1998 a fost realizator TV la televiziunea „Supernova”, iar între 1998 şi 2000 a fost realizator la „Tele7abc”.

În anul 2000, Diaconescu înfiinţează postul tv Ocram Television, prescurtat OTV, însă pe 22 ianuarie 2013, postul TV a încetat să emită.

Diaconescu a fondat, la 29 noiembrie 2010, Partidul Poporului, la 29 mai 2012, Simona Man a devenit primul președinte al PP-DD, iar la alegerile din 2012, la locale pe listele partidului au fost aleși 31 de primari, 3.126 de consilieri locali și 134 de consilieri județeni, iar la alegerile legislative

Din acelaşi an au fost aleși 68 de parlamentari din partea PP-DD.

În luna septembrie 2012, Dan Diaconescu a câștigat licitația prin care era scos la vânzare combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea, dar la data de 1 octombrie, Ministerul Transporturilor i-a anulat licența, motivând că acesta nu a făcut dovada că dispune de fondurile necesare pentru a achiziţiona acțiunile combinatului.

Referinţe: http://dandiaconescu.ro

---

► Szilágyi Zsolt

Vicepreşedinte al Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), candidat din partea formaţiunii, Szilágyi Zsolt s-a născut la 29 iulie 1968, la Oradea.

A studiat în perioada 1987-1990 la Universitatea “Politehnica” din Timișoara, obţinând diploma în specializarea construcții.

În anul 1990 a fost fondator și președinte executiv al Uniunii Organizațiilor Maghiare de Tineret şi fondator și vicepreședinte al Organizației Sudențești Maghiare din Timișoara, iar în perioada 1990–1992, a fost vicepreședinte al UDMR.

A absolvit Colegiul Național de Apărare, București apoi în perioada 1992-1998, Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta, specializarea Politologie.

În anul 1992, a devenit membru și vicepreședinte al Cercului Liberal, platformă din cadrul UDMR iar în 1993, membru al Blocului Reformist, platformă din cadrul UDMR şi fondator și vicepreședinte al Consiliului Național al Maghiarilor din Transilvania.

În perioada 1990–2004, a fost deputat în Parlamentul României, îndeplinind, între 1990–1992, calitatea de membru al Comisiei pentru învățământ, apoi, în perioada 1992–2004, cea de membru al Comisiei pentru politică externă, între 1993 şi 1996, membru al Comisiei pentru integrarea Euro-atlantică a României.

În anul 1994 a absolvit School for Young Political Leaders – organizat de Fundația pentru pluralism (București) și Institutul pentru democrație în Europa de Est, SUA şi a fost bursier al Fundației Friedrich Naumann la Institutul pentru Drepturi Civile, Strasbourg

A fost, în perioada 1994–1999, membru al Comisiei de securitate în Uniunea Democrată Europeană, în 1996 vicepreședinte al grupului parlamentar UDMR, apoi secretarul grupului parlamentar UDMR, în perioada 1998–2001.

În anul 1998, a fost bursier German Marshall Fund în Statele Unite ale Americii şi bursier WEU la Royal Institute of International Affairs, Londra.

Între anii 2000 şi 2004, a fost membru al grupului de lucru parlamentar al Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est şi între anii 2000 şi 2003, membru și secretar al Comisiei pentru integrare europeană din Parlamentul României şi membru al Comisiei parlamentare comune România-Uniunea Europeană.

Din anul 2003 este doctorand al Universității din București, pe specializarea Politologie.

În anul 2004 a candidat la primăria Oradea din partea Alianței Civice Maghiare.

În anul 2004 este fondator şi șeful departamentului pentru relații internaționale, în Alianța Civică Maghiară, apoi între 2005 şi 2009, asistent universitar la Universitatea Creștină Partium, Oradea, din anul 2007, șeful de cabinet al eurodeputatului Tőkés László iar în anul 2009 a fost șeful de campanie al lui Tőkés László, în campania electorală pentru Parlamentul European.

În 2001 a fost fondator și a devenit vicepreședinte al Partidului Popular Maghiar din Transilvania.

Szilágyi Zsolt este căsătorit şi are trei copii.

Referinţe: http://www.neppart.eu

---

► William Brînză

Candidat din partea Partidului Ecologist Român, William Gabriel Brînză s-a născut la 3 martie 1972, la Cărbunești, jud. Prahova.

În perioada 1992 – 1996 a prcurs studiile Facultăţii de Drept a Academiei de Poliție A. I. Cuza fiind licențiat în Științe Juridice.

Între 1992 şi 2004 a fost director general la Trustul Media Willis.

În perioada 2000 – 2004 a parcurs studiile doctorale la Academia de Poliție A. I Cuza – București devenind doctor în Drept, titlul tezei de doctorat fiind ”Infracțiuni asimilate corupției”.

Între anii 2001 şi 2003 a fost asistent universitar la Facultatea de Drept a Universităţii “Constantin Drăgan“ Brașov, iar în perioada 2004 – 2006 a activat ca lector universitar la Catedra de Drept Penal a Facultăţii de Administraţie Publică din Universitatea “Petrol si Gaze” Ploiești.

Din 2004 până în 2012 a fost deputat în Parlamentul României. William Brînză şi-a început cariera politică în PRM, partid pe listele căruia a obţinut primul mandat de deputat în 2004. Ulterior, el s-a alăturat dizidenţilor din acest partid adunaţi în jurul lui Corneliu Ciontu ce au format Partidul Popular.

Ulterior, s-a alăturat PDL, fiind reales în 2008 ca deputat de Diaspora. Dealtfel, Brînză a condus o vreme şi organizaţia PDL Diaspora.

În calitate de deputat a fost, între anii 2008 şi 2012, membru în Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, secretar al Comisiei pentru Afaceri Europene, membru în Comisia NATO şi membru în grupul Pro SUA, iar între 2010 şi 2012 a fost preşedintele Comisiei parlamentare a comunităţilor de români din afara graniţelor ţării.

În anul 2004 a participat la un curs postuniversitar de perfecţionare în siguranța națională la Academia Națională de Informații – Colegiul Superior de Siguranţă Națională, iar în anii 2004 şi 2005 a efectuat studii postuniversitare de relații internaționale în cadrul Academiei Diplomatice a Ministerului Afacerilor Externe.

În perioada 2005 – 2006 a realizat un Master la Universitatea Paris XII – Val-de-Marne, Paris- Franța în specializarea Administrație și Schimburi Internaționale, în anul 2006 a participat la cursul postuniversitar de perfecţionare la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” – Colegiul Naţional de Apărare, iar în anul 2009 a frecventat cursul postuniversitar de perfecționare în Managementul Afacerilor Interne la Academia de Poliţie A. I. Cuza – Colegiul Național de Afaceri Interne.

Între anii 2006 şi 2008 a fost vicepreședinte al PD-L sector 4 București, iar între 2009 şi 2014 a fost președinte al organizației PD-L Diaspora.

Din anul 2007 este avocat în cadrul Baroul București iar din 2010 este lector universitar la Universitatea Dimitrie Cantemir din Bucureşti, Facultatea de Drept.

În anul 2014 a demisionat din PDL devenint candidat din partea Partidului Ecologist la alegerile prezidenţiale.

William Brînză are doi copii, un băiat şi o fată

Referinţe: http://www.williameuropa.eu/

---

► Constantin Rotaru

Candidat din partea Partidului Alianţa Socialistă, Constantin Rotaru s-a născut la 23 iulie 1955, în satul Lăunele de Jos din comuna Dănicei, jud. Vâlcea.

A absolvit Facultatea de Științe Economice din București, apoi un masterat în economie și tehnici de comunicare economică.

A lucrat ca șef de secție la Asociația Economică Intercooperatistă de Producție Industrială din Vitomirești între anii 1976-1977, apoi a fost președinte al Cooperativei de Producție, Achiziție și Desfacerea Mărfurilor din Dănicei, în următorii doi ani.

În anul 1977 a devenit membru al Partidului Comunist Român.

Între anii 1978 şi 1990 a fost șef al Atelierului de Producție Serigrafică din cadrul Întreprinderii de Producție, Prestări și Construcții din Râmnicu Vâlcea

După 1990, înființează SC Rotarexim SA Râmnicu Vâlcea, unde îndeplinește funcția de director general.

Tot în anul 1990 devine membru al PSM și președinte al Comitetului Județean Vâlcea al PSM.

În legislatura 1992-1996, a fost ales în funcția de deputat de județul Vâlcea, pe listele PSM, fiind membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților.

În anul 1992 este ales membru al Comitetului Director al PSM iar în anul 1995 este ales membru al Biroului Executiv și vicepreședinte.

În anul 2003 odată cu absorbția PSM de către Partidul Social Democrat, Constantin Rotaru înfiinţează Partidul Alianța Socialistă (PAS).

Pe 5 aprilie 2004, a fost ales președinte al PAS, la primul congres al acestei formațiuni politice. Din anul 2004, PAS devine membru al Partidului Stângii Europene, iar Constantin Rotaru este ales membru al Consiliului Președinților în cadrul PSE.

A candidat la alegerile parlamentare pentru Parlamentul European din 25 noiembrie 2007, fiind plasat pe primul loc pe lista PAS, iar în noiembrie 2009 a candidat la Președinția României, obţinând 0,44 % din voturi.

---

► Monica Macovei

Candidat independent, Monica Luisa Macovei s-a născut la 4 februarie 1959, la București.

A studiat la Facultatea de Drept a Universității București în perioada 1978-1982 şi apoi a lucrat ca procuror între anii 1983 și 1997.

După absolvirea facultății, a fost repartizată ca procuror în cadrul procuraturii locale Giurgiu, dar la scurt timp după definitivat, s-a transferat ca procuror la procuratura sectorului 1 din București, unde a activat până la începutul anului 1990.

În 1990, a fost numită în funcția de șef al biroului de supraveghere cercetări penale din procuratura municipiului București, fiind promovată în 1993 în cadrul Parchetului General, la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică – Serviciul pentru drepturile omului și criminologie.

În perioada 1992-1994, a fost bursieră la Universitatea Statului New York/Universitatea Central Europeană (CEU), unde a obținut diploma de Master of Law (LLM) în drept constituțional comparat.

În anii 1994 – 1995 a participat stagii de pregătire: un seminar de teoria și practica drepturilor omului, drept european și internațional la facultatea de drept a Universității Birmingham, un curs de drept internațional public și instituții transnaționale la Salzburg şi un curs avansat pentru protecția internațională a drepturilor omului la Universitatea Åbo din Finlanda.

În perioada 1994 – 2002 a activat ca profesor asociat la Școala Superioară de Jurnalistică, în perioada 1996-2004 a fost expert/consultant pentru Consiliul Europei, iar în perioada 1997-2002 a fost expert/consultant pentru Federația Internațională Helsinki, OSI, Centrul European pentru Drepturile Romilor, UNDP și alte organizații internaționale

În perioada 1996-2004 a activat în calitate de consultant pentru Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Comitetul Helsinki, fiind o perioadă, vicepreședinte al acesteia, iar între anii 2001-2004, președintele asociației.

În anul 1997 Monica Macovei a demisionat din procuratură și s-a înscris ca avocat în Baroul București, unde a lucrat până în 2004.

În anul 2009 devine membru fondator al Transparency International-România.

Pe 26 decembrie 2004, Călin Popescu Tăriceanu o numeşte ministru al justiţiei în Cabinetul său, Macovei fiind neangajată politic la acea vreme, mandatul acesteia încheiindu-se pe 5 aprilie 2007.

Apoi Macovei a fost consilier special al guvernului Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei (FYROM) pe probleme de combatere a corupției și expert al Comisiei Europene în domeniul pregătirii personalului de specialitate din țările candidate UE, iar la 12 noiembrie 2008, Macovei a primit premiul „Femeia Europei 2008” din partea Asociației Internaționale pentru Promovarea Femeilor în Europa (AIPFE).

În anul 2009 devine europarlamentar, iar în februarie 2013, și-a lansat candidatura la președinția Partidului Democrat-Liberal (PDL) fiind depăşită, la alegerile interne din PDL, fără drept de apel, de Vasile Blaga şi Elena Udrea.

La 5 august 2014, Macovei și-a anunțat candidatura ca independent pentru alegerile prezidențiale din România, iar pe 2 septembrie și-a anunțat demisia din PDL.

Monica Macovei are un copil, Radu Macovei.

---

Referinţe: http://www.monica-macovei.ro, http://macoveipresedinte.ro/

► Gheorghe Funar

Candidat independent, Gheorghe Funar s-a născut la 29 septembrie 1949, la Sânnicolau Mare, județul Timiș.

Este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice din Cluj-Napoca.

Între anii 1978 şi 1989 a lucrat ca asistent universitar la Institutul Agronomic Cluj Napoca.

În perioada 1990-2004 a fost lector universitar dr. la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj Napoca, iar în perioada 1990-1992 a fost prodecan al Facultăţii de Horticultură.

În anul 1990 s-a în scris în Partidul Unităţii Naţionale a României, iar între octombrie 1992 şi martie 1997 a fost preşedinte al formaţiunii.

În 1992, Funar a candidat la alegerile prezidenţiale din partea PUNR şi s-a clasat pe locul al treilea, obţinând 10,3% din voturi, iar patru ani mai târziu, a candidat din nou, însă nu a mai obţinut decât 4,7% din voturi, fiind clasat pe locul şase.

În perioada 1992-2004 a fost primar al municipiului Cluj Napoca.

În anul 1997 s-a înscris în Partidul România Mare, unde a deţinut funcţia de secretar general, începând cu anul 1998.

În anul 2004 a fost ales senator PRM de Cluj, iar un an mai târziu, a devenit lider al grupului PRM din Senatul României. Ca senator a fost membru în Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţa de capital şi preşedinte al Comisiei pentru privatizare şi administrarea activelor statului.

Funar a mai candidat de două ori la Primăria Clujului, în 2004, respectiv în 2008, dar a fost învins de fiecare dată de Emil Boc.

În 2013, pe 15 iunie, un Consiliu Extraordinar al PRM, reunit la Bucureşti, a decis demiterea întregii conduceri a partidului şi convocarea unui congres extraordinar, iar în 27 iulie 2013, Corneliu Vadim Tudor a fost exclus din Partidul România Mare cu 750 de voturi, iar Gheorghe Funar a fost ales noul președinte PRM. Însă pe 28 noiembrie 2013 Tribunalul București a decis să respingă cererea de modificare a statutului partidului în urma Consiliului Extraordinar al formațiunii de la București din 15 iunie, când s-a decis demiterea întregii conduceri iar Corneliu Vadim Tudor rămâne președinte al Partidului România Mare.

Gheorghe Funar rămâne preşedinte al Partidului România Mare – aripa Funar.

Este căsătorit şi are un fiu.

---

► Teodor Meleşcanu

Candidat independent, Teodor Viorel Meleşcanu s-a născut la 10 martie 1941, la Brad, judeţul Hunedoara.

A parcurs studii universitare la Facultatea de Drept din Bucureşti, în perioada 1959 – 1964, apoi cursuri postuniversitare de relaţii internaţionale la Universitatea din Bucureşti, între anii 1964 şi 1966.

În perioada facultății, în anul 1961, și-a satisfăcut stagiul milittar obligatoriu la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă din Botoșani, având în prezent gradul de sublocotenent (în retragere), arma infanterie.

În anul 1973, devine Doctor în Drept Internaţional la Universitatea din Geneva.

În anul 1966 şi-a început cariera diplomatică, fiind angajat în Ministerul Afacerilor Externe, promovând, prin examene şi concursuri, până la rangul de ambasador.

În perioada 1978 – 1985, Teodor Meleşcanu a fost detaşat ca secretar II la Misiunea Permanentă a României de pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite şi alte organizaţii internaţionale de la Geneva.

Revine în România în anul 1985 în Centrala Ministerului Afacerilor Externe, îndeplinind funcțiia de secretar I la Departamentul Securitate Internațională și Dezarmare, între anii 1985-1990.

În anul 1990, Meleşcanu a fost promovat la rangul de consilier diplomatic, iar în anul 1992, la cel de ambasador.

În perioada 23 august 1990 – mai 1991 a fost subsecretar de stat, şef al Departamentului America Latină, Asia şi Africa, apoi între mai 1991 şi 19 noiembrie 1992 secretar de stat în MAE.

În perioada 1992 – 1996 a fost ministru de externe în Guvernul condus de Nicolae Văcăroiu, apoi a fost ministru al apărării în Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu, în perioada aprilie 2007-decembrie 2008.

În urma alegerilor din noiembrie 1996, a fost ales ca senator de Prahova, pe listele PDSR. În această calitate, a îndeplinit funcția de președinte al Comisiei pentru Afaceri Externe din Senatul României în legislatura 1996 – 2000. Până în noiembrie 1997, a fost membru în Delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

În iunie 1997 a fondat partidul Alianța pentru România, împreună cu câțiva foști membri ai PDSR (Mircea Coșea, Iosif Boda, Marian Enache), Meleșcanu fiind ales președintele acestui partid în decembrie 1997 și reales în aceeași funcție în martie 2001.

În ianuarie 2002, în urma fuziunii Alianței pentru România cu Partidul Național Liberal, Meleșcanu devine prim-vicepreședinte al PNL.

În noiembrie 2004, a fost ales ca senator de Prahova, candidând pe listele Alianței D.A. În această calitate a fost vicepreședinte în Biroul Permanent al Senatului, până în aprilie 2007, membru în Comisia pentru politică externă, în Subcomisia pe problemele românilor din afara granițelor şi în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, între octombrie 2005 şi aprilie 2007.

La 28 februarie 2012, Teodor Meleşcanu a fost numit în functia de director al Serviciului de Informaţii Externe, la propunerea preşedintelui Traian Băsescu

A fost căsătorit cu jurnalista de televiziune Felicia Meleșcanu, dispărută în ianuarie 2004 şi are o fiică, Marina. În anul 2009 s-a recăsătorit cu Viki Viorica Meleşcanu.

Pe 22 septembrie 2014 Meleşcanu a demisionat de la şefia SIE, înscriindu-se în cursa prezidenţială.

---

► Mirel Amariţei

Candidat din partea Partidului ProDemo, Mirel-Mircea Amariţei, avocat de profesie, membru al Baroului Bucureşti începând cu data de 1 mai 2006, este preşedintele partidului care l-a propulsat în campania pentru prezidenţiale, preşedinte al Asociaţiei PRODEMO şi al Institutului de Cercetare Studii Comportamentale şi Biometrie.

A fost finanţatorul postului de televiziune Alpha TV Ploieşti.

Partidul ProDemo, pe care Amariţei îl conduce în prezent, a fost înfiinţat în anul 2012, de către fostul social-democrat Marius Lazăr, fost consilier al lui Mircea Geoană.

La alegerile locale din anul 2012, ProDemo a obţinut doar câteva mii de voturi, la nivelul întegii ţări, nereuşind să-şi adjudece nici un mandat de primar sau consilier.

„Sperăm să se ia în serios această competiţie electorală care de 25 de ani a fost doar un circ şi cred că ne-am săturat cu toţii să asistăm la tot felul de scenarii. Sperăm ca aceia care candidează să trateze cu responsabilitate acest demers”, declara Mirel Mircea Amariţei, la Biroul Electoral Central, la depunerea candidaturii.

Mirel Amariţei invocă „circul” din politica ultimilor 25 de ani şi promite seriozitate în viaţa politică, însă despre el se cunosc puţine lucruri. Amariţei a declarat că ar trebui luat în serios de ceilalţi competitori, deşi nu s-a remarcat până acum pe scena politică şi nu şi-a lansat deocamdată vreun program politic.

Este căsătorit cu Liliana, soţia sa fiind angajată pe postul de consilier principal la ANSVSA.

---

Sinteză: Alegerile prezidenţiale 1990 – 2009

► 20 mai 1990 – S-au înscris în cursă trei candidaţi: Ion Iliescu (FSN), Ion Raţiu (PNŢCD) şi Radu Câmpeanu (PNL). A fost singurul scrutin prezidenţial după Revoluţia din 1989 încheiat după primul tur de scrutin.

• Număr total de alegători cu drept de vot: 17.200.722
• Prezenţă la vot: 14.826.616 (86,19%)
• Voturi valide: 14.378.693
• Rezultate:

– Ion Iliescu (Frontul Salvării Naționale) – 12.232.498 de voturi (85,07 %)

– Radu Câmpeanu (Partidul Național Liberal) – 1.529.188 de voturi (10,64 %)

– Ion Rațiu (PNȚCD) – 617.007 de voturi (4,29 %)

► 27 septembrie 1992 (primul tur) – S-au înscris în cursă şase candidaţi: Ion Iliescu (FDSN), Emil Constantinescu (CDR), Gheorghe Funar (PUNR), Caius Traian Dragomir (FSN), Ioan Mânzatu (PR), Mircea Druc (independent).

• Număr total de alegători cu drept de vot: 16.380.663
• Prezenţă la vot: 12.496.430 (76,29%)
• Voturi valide: 11.908.015
• Rezultate:

– Ion Iliescu (FDSN) – 5.633.456 (47,34%)

– Emil Constantinescu (CDR) – 3.717.006 (31,24%)

– Gheorghe Funar (PUNR) – 1.294.388 (10,88%)

– Caius Traian Dragomir (FSN) 564.655 (4,74%)

– Ioan Mânzatu (PR) – 362.485 (3,05%)

– Mircea Druc (Independent) – 326.866 (2,75%)

► 11 octombrie 1992 (turul II) – Primii doi clasaţi în turul I – Ion Iliescu (FDSN) şi Emil Constantinescu (CDR)

• Număr total de alegători cu drept de vot: 16.597.508
• Prezenţă la vot: 12.150.728 (73,23%)
• Voturi valide: 12.034.636
• Rezultate:

– Ion Iliescu (FDSN) – 7.393.429 (61,43%)

– Emil Constantinescu (CDR) 4.641.207 (38,57%)

► 3 noiembrie 1996 (primul tur) – au candidat 16 politicieni: Ion Iliescu (PDSR), Emil Constantinescu (CDR), Petre Roman (USD), György Frunda (UDMR), Corneliu Vadim Tudor (PRM), Gheorghe Funar (PUNR), Tudor Mohora (PS), Nicolae Manolescu (ANL), Adrian Păunescu (PSM), Ioan Pop de Popa (UNC), George Muntean (PPR), Radu Câmpeanu (ANLE), Nuțu Anghelina (Independent), Constantin Mudava (Independent), Constantin Niculescu (PNA), Nicolae Militaru (Independent).

• Număr total de alegători cu drept de vot: 17.218.654
• Prezenţă la vot: 13.088.388 (76,01%)
• Voturi valide: 12.652.900
• Rezultate:

– Ion Iliescu (PDSR) – 4.081.093 (32,25%)

– Emil Constantinescu (CDR) – 3.569.941 (28,22%)

– Petre Roman (USD) – 2.369.941 (20,54%)

– György Frunda (UDMR) – 761.411 (6,02%)

– Corneliu Vadim Tudor (PRM) – 597.508 (4,72%)

– Gheorghe Funar (PUNR) – 407.828 (3,22%)

– Tudor Mohora (PS) – 160.387 (1,27%)

– Nicolae Manolescu (ANL) – 90.122 (0,71%)

– Adrian Păunescu (PSM) – 87.163 (0,69%)

– Ioan Pop de Popa (UNC) – 59.752 (0,47%)

– George Muntean (PPR) – 54.218 (0,43%)

– Radu Câmpeanu (ANLE) – 43.780 (0,35%)

– Nuțu Anghelina (Independent) – 43.319 (0,34%)

– Constantin Mudava (Independent) – 38.477 (0,31%)

– Constantin Niculescu (PNA) – 30.045 (0,24%)

– Nicolae Militaru (Independent) – 28.311 (0,22%)

► 17 noiembrie 1996 (turul II) – Primii doi clasaţi în turul I – Ion Iliescu (PDSR) şi Emil Constantinescu (CDR)

• Număr total de alegători cu drept de vot: 17.230.654
• Prezenţă la vot: 13.078.883 (75,9%)
• Voturi valide: 12.972.485
• Rezultate:

– Emil Constantinescu (CDR) – 7.057.906 (54,41%)

– Ion Iliescu (PDSR) 5.914.579 (45,59%)

► 26 noiembrie 2000 (primul tur) – numărul candidaţilor a scăzut la 12: Ion Iliescu (PDSR), Corneliu Vadim Tudor (PRM), Theodor Stolojan (PNL), Mugur Isărescu (CDR), György Frunda (UDMR), Petre Roman (PD), Teodor Meleșcanu (ApR), Eduard Gheorghe Manole (Independent), Graziela-Elena Bârlă (Independent), Paul-Philippe Hohenzollern (PRN), Ion Sasu (PSM) şi Nicolae Cerveni (PLDR).

• Număr total de alegători cu drept de vot: 17.699.727
• Prezenţă la vot: 11.559.458 (65,31%)
• Voturi valide: 10.839.424
• Rezultate:

– Ion Iliescu (PDSR) – 4.076.273 (36,35%)

– Corneliu Vadim Tudor (PRM) – 3.178.293 (28,34%)

– Theodor Stolojan (PNL) – 1.321.420 (11,78%)

– Mugur Isărescu (CDR) 1.069.463 (9,54%)

– György Frunda (UDMR) – 696.989 (6,22%)

– Petre Roman (PD) 334.852 (2,99%)

– Teodor Meleșcanu (ApR) – 214.642 (1,91%)

– Eduard Gheorghe Manole (Independent) – 133.991 (1,19%)

– Graziela-Elena Bârlă (Independent) – 61.455 (0,55%)

– Paul-Philippe Hohenzollern (PRN) – 55.238 (0,49%)

– Ion Sasu (PSM) – 38.375 (0,34%)

– Nicolae Cerveni (PLDR) – 31.983 (0,29%)

► 10 decembrie 2000 (turul II) – Primii doi clasaţi în turul I – Ion Iliescu (PDSR) şi Corneliu Vadim Tudor (PRM)

• Număr total de alegători cu drept de vot: 17.699.727
• Prezenţă la vot: 10.177.343 (57,50%)
• Voturi valide: 10.020.870
• Rezultate:

– Ion Iliescu (PDSR) – 6.696.623 (66,83%)

– Corneliu Vadim Tudor (PRM) – 3.324.247 (33,17%)

► 28 noiembrie 2004 (primul tur) – Tot 12 a fost şi numărul candidaţilor din 2004: Adrian Năstase (Alianța PSD+PUR), Traian Băsescu (Alianța Dreptate și Adevăr), Corneliu Vadim Tudor (PRM), Marko Bela (UDMR), Gheorghe Ciuhandu (PNȚCD), George Becali (PNGCD), Petre Roman (FD), Gheorghe Dinu (independent), Marian Petre Miluț (AP), Ovidiu Tudorici (URR), Aurel Rădulescu (APCD) şi Alexandru Raj Tunaru (PTD).

• Număr total de alegători cu drept de vot: 18.449.344
• Prezenţă la vot: 10.794.653 (58,5%)
• Voturi valide: 10.452.205
• Rezultate:

– Adrian Năstase (Alianța PSD+PUR) – 4.278.864 (40,97%)

– Traian Băsescu (Alianța Dreptate și Adevăr) – 3.545.236 (33,92%)

– Corneliu Vadim Tudor (PRM) – 1.313.714 (12,57%)

– Marko Bela (UDMR) – 533.446 (5,10%)

– Gheorghe Ciuhandu (PNȚCD) – 198.394 (1,90%)

– George Becali (PNGCD) – 184.560 (1,77%)

– Petre Roman (FD) – 140.702 (1,35%)

– Gheorghe Dinu (independent) – 113.321 (1,08%)

– Marian Petre Miluț (AP) – 43.378 (0,42%)

– Ovidiu Tudorici (URR) – 37.910 (0,36%)

– Aurel Rădulescu (APCD) – 35.455 (0,34%)

– Alexandru Raj Tunaru (PTD) – 27.225 (0,26%)

► 12 decembrie 2004 (turul II) – Primii doi clasaţi în turul I – Adrian Năstase (Alianța PSD+PUR) şi Traian Băsescu (Alianța Dreptate și Adevăr)

• Număr total de alegători cu drept de vot: 18.316.104
• Prezenţă la vot: 10.112.262 (55,2%)
• Voturi valide: 10.008.314
• Rezultate:

– Traian Băsescu (Alianța Dreptate și Adevăr) – 5.126.894 (51,23%)

– Adrian Năstase (Alianța PSD+PUR) – 4.881.520 (48,77%)

Mandatul preşedintelui s-a prelungit de la patru la cinci ani

► 22 noiembrie 2009 (primul tur) – Numărul s-a menţinut şi în 2009 – 12 candidaţi: Traian Băsescu (Partidul Democrat Liberal), Mircea Geoană (Alianța Electoralǎ Partidul Social Democrat + Partidul Conservator), Crin Antonescu (Partidul Național Liberal), Corneliu Vadim Tudor (Partidul România Mare), Hunor Kelemen (Uniunea Democrată Maghiară din România), Sorin Oprescu (Independent), George Becali (Partidul Noua Generație – Creștin Democrat), Remus Cernea (Partidul Verde), Constantin Rotaru (Partidul Alianța Socialistă), Gheorghe-Eduard Manole (Independent), Ovidiu-Cristian Iane (Partidul Ecologist Român), Constantin-Ninel Potîrcă (Independent). Traian Băsescu a cştigat din nou, de data aceasta în faţa lui Mircea Geoană.

• Număr total de alegători cu drept de vot: 18.293.277
• Prezenţă la vot: 9.946.748 (54,37 %)
• Voturi valide: 9.718.840
• Rezultate:

– Traian Băsescu (Partidul Democrat Liberal) – 3.153.640 (32,44 %)

– Mircea Geoană (Alianța Electoralǎ Partidul Social Democrat + Partidul Conservator) – 3.027.838 (31,15 %)

– Crin Antonescu (Partidul Național Liberal) – 1.945.831 (20,02 %)

– Corneliu Vadim Tudor (Partidul România Mare) – 540.380 (5,56 %)

– Hunor Kelemen (Uniunea Democrată Maghiară din România) – 372.764 (3,83 %)

– Sorin Oprescu (Independent) – 309.764 (3,18 %)

– George Becali (Partidul Noua Generație – Creștin Democrat) – 186.390 (1,91 %)

– Remus Cernea (Partidul Verde) – 60.539 (0,62 %)

– Constantin Rotaru (Partidul Alianța Socialistă) – 43.684 (0,44 %)

– Gheorghe-Eduard Manole (Independent) – 34.189 ( 0,35 %)

– Ovidiu-Cristian Iane (Partidul Ecologist Român) – 22.515 (0,23 %)

– Constantin-Ninel Potîrcă (Independent) – 21.306 (0,21 %)

► 6 decembrie 2009 (turul II) – Primii doi clasaţi în turul I – Traian Băsescu (Partidul Democrat Liberal) şi Mircea Geoană (Alianța Electoralǎ Partidul Social Democrat + Partidul Conservator)

• Număr total de alegători cu drept de vot: 18.303.224
• Prezenţă la vot: 10.620.116 (58,02 %)
• Voturi valide: 10.481.568
• Rezultate:

– Traian Băsescu (Partidul Democrat Liberal) – 5.277.068 (50,33 %)

– Mircea Geoană (Alianța Electoralǎ Partidul Social Democrat + Partidul Conservator) – 5.206.747 (49,66 %)

---

Aşadar în ultimii 40 de ani preşedinţii României au fost:

• 28 martie 1974 – 22 decembrie 1989: Nicolae Ceaușescu (președinte al Republicii Socialiste România)
• 27 decembrie 1989 – 6 februarie 1990: Ion Iliescu (președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale)
• 6 februarie 1990 – 18 iunie 1990: Ion Iliescu (președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională)
• 18 iunie 1990 – 11 octombrie 1992: Ion Iliescu
• 30 octombrie 1992 – 29 noiembrie 1996: Ion Iliescu
• 29 noiembrie 1996 – 20 decembrie 2000: Emil Constantinescu
• 20 decembrie 2000 – 20 decembrie 2004: Ion Iliescu
• 20 decembrie 2004 – 21 decembrie 2014: Traian Băsescu
• 20 aprilie 2007 – 23 mai 2007, președintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, a exercitat funcția de președinte interimar, ca urmare a votului Parlamentului de suspendare a președintelui Traian Băsescu. În urma referendumului din 19 mai 2007, Traian Băsescu a fost reconfirmat în funcție.
• 6 iulie 2012 – 27 august 2012, președintele Senatului, Crin Antonescu, a exercitat funcția de președinte interimar, ca urmare a votului Parlamentului de suspendare a președintelui Traian Băsescu. Referendumul în această privință a avut loc pe 29 iulie 2012, având o prezență sub cvorumul necesar validării, conform rezultatelor preliminare. Traian Băsescu a fost repus în funcție, deoarece referendumul a fost invalidat de către Curtea Constituțională.

---

Alegerile din noiembrie 2014 – date tehnice

Președintele României este ales prin votul direct al cetățenilor, în sistem de vot majoritar, în două tururi de scrutin. Durata mandatului Președintelui este de cinci ani, iar numărul maxim de mandate care poate fi obținut este de două.

Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 520/2014 din 26 iunie prin care data primului tur de scrutin era stabilită oficial pe 2 noiembrie şi HG nr. 521/2014 din aceeaşi dată, care a stabilit calendarul alegerilor şi al procedurilor legale, conform cu normelor Legii nr. 370/2004 privind alegerea preşedintelui României, pentru următorul mandat de 5 ani.

Astfel în perioada 5-7 septembrie a fost desemnată componenţa Biroului Electoral Central şi conducerea acestuia, fiind alcătuit din judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie desemnaţi prin tragere al sorţi, reprezentanţi ai Autorităţii Electorale Permanente şi ai partidelor politice.

Pe 11 septembrie a fost finalizată procedura de înregistrare a alianţelor electorale care intenţionează să susţină un candidat la postul de preşedinte al României, iar pe 12 septembrie, AEP şi Ministerul Afacerilor Externe au transmis BEC numărul alegătorilor din Registrul Electoral, astfel că pe 2 noiembrie numărul de alegători cu drept de vot, anunţat de Autoritatea Electorală Permanentă pe 15 septembrie, este de 18.313.698 pentru turul I, respectiv de 18.344.071 pentru turul al II-lea programat pe 16 noiembrie, dintre care peste 530.000 au domiciliul în străinătate.

Autorităţile locale au avut ca termen-limită data de 17 septembrie pentru întocmirea listelor electorale permanente, tot până atunci ministrul de Externe trebuind să dea ordinul prin care sunt organizate şi numerotate secţiile de votare din străinătate.

Pe 23 septembrie a fost termenul-limită de depunere a candidaturilor, însemnelor electorale ale candidaţilor şi listelor cu cele 200.000 de semnături necesare susţinerii unei candidaturi. Apoi Biroul Electoral Central a avut la dispoziţie 48 de ore pentru a valida candidaturile, iar deciziile BEC au putut fi contestate în alte 24 de ore la Curtea Constituţională, judecătorii CCR având la dispoziţie alte 24 de ore pentru a se pronunţa.

Pe data de 30 septembrie, BEC a tras la sorţi ordinea candidaţilor pe buletinele de vot. Primul candidat pe buletinul de vot va fi Kelemen Hunor (UDMR), urmat de Klaus Iohannis (PNL), Dan Diaconescu (PP-DD), Victor Ponta (PSD-UNPR-PC), William Brînză (Partidul Ecologist Român), Elena Udrea (PMP), Mirel Mircea Amariţei (Prodemo), Teodor Meleşcanu – independent, Gheorghe Funar – independent, Szilagyi Zsolt (PPMT), Monica Macovei – independent, Constantin Rotaru (Partidul Alianţa Socialistă), Călin Popescu-Tăriceanu – independent, Corneliu Vadim Tudor (PRM).

Joi, 2 octombrie, Autoritatea Electorală Permanentă a lansat Campania „Votul tău dă formă României”, care îşi propune informarea cetăţenilor privind prezenţa la vot la alegerile prezidenţiale din noiembrie.

Pe 3 octombrie, ora 0:00 se dă starul oficial al campaniei electorale, tot în acest moment fiind termenul-limită pentru primari să anunţe delimitarea şi numerotarea secţiilor de votare din localităţile pe care le administrează.

Accesul candidaţiilor la alegerile prezidenţiale la serviciile publice de radio şi televiziune, în campania electorală este egal şi gratuit, iar candidaţii au dreptul să îşi exprime opiniile în mod liber şi fără nicio discriminare prin mitinguri, adunări, marşuri, precum şi prin intermediul mass-media, dar este interzisă difuzarea de spoturi şi alte elemenete cu caracter electoral în alte emisiuni decât cele electorale. Există anumite locuri unde este interzisă campania electorală, cum sunt unităţile militare, de învăţământ, sediile reprezentanţelor diplomatice, penitenciarele.

23 octombrie este termenul-limită până la care trebuie finalizat procesul de desemnare a preşedinţilor fiecărei secţii de votare şi locţiitorilor lor, apoi biroul fiecărei secţii va trebui completat cu reprezentanţi ai partidelor politice.

Urmează, până pe 31 octombrie, distribuirea buletinelor şi ştampilelor de vot pe fiecare secţie de votare.

La 1 noiembrie, ora 7:00 se încheie campania electorală, iar între orele 18:00 şi 20:00, preşedintele fiecărei secţii va înregistra cererile pentru urna mobilă făcute de persoanele care nu se pot deplasa la secţia de votare, dar vor totuşi să-şi exercite dreptul de vot. Persoanele deţinute în baza unui mandat de arestare preventivă sau persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate, dar care nu şi-au pierdut drepturile electorale, precum şi persoanele netransportabile, votează prin intermediul urnei speciale.

Pe 2 noiembrie are loc procesul de votare, primul tur, între orele 7:00 – 21:00.

O modificare esenţială adusă HG nr. 521/2004 este că este permisă exercitarea votului de către persoanele care nu se află în localitatea de domiciliu, la orice secţie de votare, după ce declară în scris pe propria răspundere că nu au mai votat şi nu vor mai vota la acel tur de scrutin.

Un număr de 1.245 de secţii de votare vor fi organizate în Bucureşti pentru alegerile prezidenţiale, astfel că în sectorul 1 vor fi organizate 162 de secţii, în sectorul 2 – 202, în sectorul 3 – 274, în sectorul 4 – 178, în sectorul 5 – 196 iar în sectorul 6 – 233 de secţii de votare.

Numerotarea celor 294 de secţii de votare organizate în străinătate a fost stabilită prin Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 1839/ 2014, publicat în Monitorul Oficial al României (Partea I, nr. 677), la data  de 16 septembrie 2014. Numărul estimat de buletine de vot necesare pentru secţiile de votare din străinătate este 600.000.

În ziua votării, românii aflaţi în ţară îşi pot exercita dreptul de vot în baza cărţii de identitate, cărţii electronice de identitate, cărţii de identitate provizorie, buletinului de identitate, paşaportului diplomatic, paşaportului diplomatic electronic, paşaportului de serviciu, paşaportului de serviciu electronic, carnetului de serviciu militar – în cazul elevilor din şcolile militare.

În ziua votului Biroul Electoral Central va furniza public informaţii despre prezenţa la vot la orele 11:30, 14:30, 17:30, 20:30 şi 22:30. Totodată, în ziua votului, institutele de sondare a opiniei publice nu pot da publicităţii estimări privind procesul electoral – prezenţa la vot, procentul de voturi obţinute şi altele asemenea, decât după încheierea oficială a procesului de votare.

Pe 6 noiembrie, cel mai târziu, procesul-verbal privind rezultatul alegerilor va fi trimis de la Biroul Electoral Central la Curtea Constituţională, sub pază armată.

În cazul în care niciunul dintre candidaţi nu depăşeşte pragul de 50 % voturi atrase, se va organiza un al doilea tur de scrutin, pe 16 noiembrie, iar campania electorală va începe pe 7 noiembrie şi se va încheia pe 15 noiembrie, ora 7:00. După scrutinul din 16 noiembrie, va fi declarat câştigător candidatul care adună cele mai multe voturi.

Autoritatea Electorală Permanentă, la sesizarea partidelor politice, făcută în cel mult 15 zile de la data validării rezultatului alegerilor şi însoţită de probe, verifică listele electorale la care se referă sesizarea, în vederea descoperirii cazurilor în care o persoană a votat fără a avea drept de vot sau a votat de mai multe ori la acelaşi tur de scrutin.

Să mai spunem şi că Guvernul a aprobat deja în luna august bugetul pentru alegerile prezidențiale, în valoare de 192,4 milioane de lei. Din aceste sume, vor fi acoperite cheltuielille pentru dotarea și funcționarea Biroului Electoral Central, precum și cele necesare activităților de instruire și informare a membrilor birourilor electorale și a celorlalți participanți la procesul electoral.

Suma alocată MAI va acoperi cheltuielile pentru tipărirea buletinelor de vot de către Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, pentru confecționarea ștampilelor cu mențiunea „VOTAT” de către Regia Autonomă „Monetăria Statului” și a timbrelor autocolante, și pentru acoperirea celorlalte cheltuieli ale structurilor MAI implicate în desfășurarea scrutinului.

După ce Biroul Electoral Central validează candidatul câştigător, acesta depune jurământul în fața celor două camere reunite ale Parlamentului, moment de la care începe exercitarea mandatului prezidențial.

Textul jurământului prevăzut de Constituție este următorul:

„Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu !”

---

Câteva din atribuţiile preşedintelui ţării

Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei nationale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 – Constituţia României)

► legislative

– promulgarea legilor;

– semnarea legilor în vederea publicării lor în Monitorul Oficial;

– dreptul de veto – poate propune întoarcerea unei legi în parlament pentru verificare, o singură dată;

– posibilitatea de a sesiza Curtea Constituțională în legătură cu neconstituționalitatea legilor sau în legătură cu conflictele juridice de natură constituțională;

– poate conduce lucrările Consiliului Superior al Magistraturii.

► organizarea și funcționarea puterilor publice

– prezentarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale națiunii;

– consultarea Guvernului cu privire la probleme urgente și de importanță deosebită;

– participarea la unele ședințe ale Guvernului;

– organizarea referendumului în probleme de interes național, după consultarea prealabilă a Parlamentului.

► revocarea unor autorități publice

– dizolvarea Parlamentului, în condițiile în care acesta a refuzat de două ori investitura Guvernului;

– desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru;

– numirea Guvernului pe baza votului de încredere al Parlamentului;

– revocarea sau numirea unor miniștri în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, la propunerea primului ministru;

– numirea a trei judecători la Curtea Constituțională;

– numirea în funcție a magistraților;

– numiri în anumite funcții publice;

– acordarea unor grade pentru personalul militar.

► apărare și ordine publică

– declararea, de regulă, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, a mobilizării parțiale sau generale a forțelor armate;

– instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, parțiale sau totale;

– Președintele este șeful armatei.

► politică externă

– încheierea tratatelor negociate de Guvern și supunerea lor spre ratificare Parlamentului;

– acreditarea și rechemarea, la propunerea Guvernului, a reprezentanților diplomatici ai României;

– aprobarea înființării, desființării sau schimbării rangului misiunilor diplomatice;

– acreditarea în România a reprezentanților diplomatici ai altor state;

– organizarea ambasadelor româneşti în străinătate;

– reprezintă România la Consiliul European.

► altele

– conferirea decorațiilor și titlurilor de onoare;

– acordarea unor grațieri individuale.

---

Rolul preşedintelui Traian Băsescu

Preşedintele Traian Băsescu şi-a declarat susţinerea pentru Partidul Mişcarea Populară şi pentru candidatul acestei formaţiuni la alegerile prezidenţiale, Elena Udrea. Mai mult, Traian Băsecu a făcut campanie electorală pentru această formaţiune pentru alegerile europarlamentare din 25 mai 2014, iar Curtea Constituţională a respins, la 21 mai 2014 sesizarea Guvernului privind implicarea preşedintelui Traian Basescu în campania electorală, formulată după ce şeful statului s-a fotografiat îmbrăcat cu un tricou al PMP.

În primăvara acestui an, preşedintele Traian Băsescu şi-a declarat disponibilitatea ca după alegerile prezidenţiale din noiembrie să devină şeful Guvernului. Referitor la această posibilitate, deocamdată pur teoretică, este interesant un sondaj de opinie realizat de CSCI la finalul lunii aprilie 2014, din care reiese că 68 % din cei chestionaţi au respins posibilitatea ca Băsescu să devină premier şi doar 20 % au afirmat că sprijină ideea.

Voci din mediul politic au afirmat chiar că preşedintele a declarat intenţionat că susţine candidatura iniţială a lui Cristian Diaconescu la alegerile prezidenţiale din partea PMP, pentru ca, de fapt, acesta să predea „ştafeta” Elenei Udrea, favorita din totdeauna a lui Băsescu.

Tot legat de sondaje, reiese faptul că, deşi aflat la al doilea şi ultimul mandat constituţional posibil, preşedintele Traian Băsescu este indicat, în unele studii sociologice, ca viitor preşedinte în preferinţele românilor, în procente între 4 şi 10 %.

Pe 9 septembrie 2014, preşedintele Traian Băsescu a declarat că există candidați la prezidențiale care au fost ofițeri sub acoperire și nu au declarat acest lucru în CV, adăugând că, dacă nu vor afirma public acest lucru, va fi obligat să informeze el însuși opinia publică. Probabil că, având în vedere prevederile legale privind interdicţia desconspirării ofiţerilor acoperiţi, afirmaţia preşedintelui rămâne o „fumigenă” de pre-campanie, menită să mai adauge câteva procente în dreptul candidatului favorit al preşedintelui ţării.

O altă temă de campanie legată de preşedintele Băsescu a fost anunţul preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, el însuşi candidat în cursa prezidenţială, legat de un calendar al suspendării preşedintelui chiar şi în perioada scurtă rămasă din mandatului legal al acestuia. Având în vedere slaba susţinere a unei noi suspendări a preşedintelui, Traian Băsescu însuşi pare că va rămâne o temă de campanie pentru unii candidaţi la alegerile prezidenţiale.

---

La ce ne aşteptăm în campania electorală ?

Campania electorală pentru prezidenţiale se anunţă de pe acum una mai neinteresantă ca oricând pentru public, dar cu o miză politică uriaşă, ţinând cont de faptul că acela care va câştiga scrutinul va fi cel mai important om în stat în următorii 5 ani.

Principalele tendinţe ale potenţialilor candidaţi s-au observat încă din perioada de pre-campanie care, în afara aparentei atitudini a lui Klaus Iohannis, care pare a alege o startegie canalizată pe propria agendă, fără interacţiuni cu ceilalţi candidaţi sau alte fapte colaterale, nu pare să ofere noutăţi remarcabile faţă de celelalte campanii electorale. Ar fi de aşteptat din partea candidaţilor să înţeleagă că opinia publică aşteaptă în primul rând obiective de campanie „palpabile”, proiecte privind locuri de muncă, creşterea salariilor şi a nivelului de trai, aşteptări rezultate în urma tuturor cercetărilor sociologice, şi nu gesturi devenite stereotipale cum sunt tăierile de panglici, sădirea de copaci, participarea la festivaluri cultural-gastronomice şi sărbători bisericeşti.

Cu alte cuvinte sunt aşteptate ideologii practice ţintite spre electorat şi nu poziţionări doctrinare sau gesturi de imagine.

Şi ar mai fi ceva foarte important: nevoia unei campanii electorale pozitive a candidaţilor care să arate ce pot face concret pentru electorat, în detrimentul campaniilor anti-persoane, negative.

Este de aşteptat, ca şi în alte campanii, să lipsească un mesaj puternic, un slogan al candidatului, în jurul căruia să se circumscrie întrega sa campanie electorală. De asemenea, este de aşteptat ca pretendenţii la fotoliul prezidenţial să se raporteze la promisiuni electorale, dar să nu le asocieze cu aspecte personale pozitive din trecut asigurând astfel o continuitate în acţiune, acest minus fiind o mare hibă a celor mai multe dintre campaniile electorale din România.

Faptul că toate sondajele îl dau câştigător pe Victor Ponta în faţa Iohannis în turul al doilea, la un scor destul de confortabil pare a fi pecetluit deja rezultatul acestor alegeri.

Victor Ponta poate pune o miză majoră pe strategia anti-Băsescu, dar dezavantajul unei astfel de alegeri este erodarea cvasitotală a acestui slogan. Având un partid puternic în spate, este de aşteptat ca Ponta să aducă în discuţie şi realizări ale sale, personale şi ale guvernării şi să aibă o comunicare mai bună a mesajelor.

Klaus Iohannis pare a nu merge nici pe strategia anti-Băsescu, nici pe cea anti-PSD, cel puţin cea din urmă nu pare că ar fi în proiect de abordare semnificativă.

Însă Iohannis s-a „remarcat” deja printr-un discurs extrem de slab, fără vlagă, dar cine ştie, poate campania electorală ne va rezerva surprize din acest punct de vedere.

Elena Udrea pare a fi început deja campania electorală, strategia pe care merge fiind clar negativă – anti-PSD şi anti-Ponta, însă mesajul care se conturează pare a fi destul de anemic şi plin de clişee. Desigur asocierea Elenei Udrea cu preşedintele Traian Băsescu aduce cu sine riscul ca sprijinul pentru candidatura sa să vină din partea unui bazin electoral subţiat şi care se află în aşteptare relativă privind schimbarea prezidenţială.

Fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu şi-a lansat puternic în perioada de pre-campanie, mesajul extrem de clar anti-Băsescu, prin resuscitareea temei suspendării preşedintelui chiar în perioada scurtă rămasă din mandatul acestuia. Lipsa susţinerii politice reale pentru această idee îi poate aduce ex-premierului puncte în minus la zestrea electorală care se conturează.

În rest, eşte de aşteptat ca Dan Diaconescu să-şi continue, ca şi până acum, strategia anti-sistem, deşi încă sunt multe persoane care ascultă şi cred în mesaje populiste duse până la extrem. Corneliu Vadim Tudor, veteranul prezidenţialelor din România, aflat la a cincea încercare (a mai candidat în 1996, 2000, 2004 şi 2009) este de aşteptat să prezinte, din nou, arhicunoscutul său discurs extremist, iar Kelemen Hunor şi el perdant din start, va folosi prilejul campaniei electorale pentru popularizarea proiectului UDMR privind regionalizarea, sau autonomia, pe criterii etnice.

---

Cum au evoluat potenţialii candidaţi în sondajele ultimelor luni ?

Pentru a vedea care a fost evoluţia potenţialilor candidaţi la alegerile prezidenţiale în sondajele de opinie din ultima vreme, trebuie, în primul rând, să ne raportăm la o cronolgie a evenimentelor politice relevante din acest interval:

• 5 februarie 2011 – Constituirea Uniunii Social-Liberale (USL), o alianță politică parlamentară și preelectorală, între partide de stînga și dreapta, constituită între Alianța de Centru Dreapta (compusă din Partidul Național Liberal și Partidul Conservator) și Partidul Social Democrat. În timp se constituie tandemul pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014: Antonescu – preşedinte – Ponta – premier
• 7 mai 2012 – intrarea în funcţie a Guvernului Ponta, după moţiunea de cenzură adoptată la adresa cabinetului Ungureanu

• 6 iulie 2012 – camerele reunite ale Parlamentului României au votat suspendarea președintelui Traian Băsescu
• 29 iulie 2012 – Referendum popular prin care populația s-a pronunțat pro sau contra suspendării lui Traian Băsescu
• 21 august 2012 – Curtea Constituțională a invalidat referendumul pe motiv că nu a fost întrunit cvorumul necesar. Traian Băsescu revine la Cotroceni
• 9 decembrie 2012 – USL a cîștigat alegerile parlamentare în formula PSD+UNPR+PNL+PC cu circa 70 % din voturi după redistribuire
• 23 martie 2013 – după Convenția Națională PDL pentru alegerea conducerii PDL, Traian Băsescu a anunțat printr-un mesaj postat pe facebook că se desparte de PDL invocând incorectitudinea alegerilor prin care Vasile Blaga devine preşedintele PDL
• 26 martie 2013 – Lansarea Fundației Mișcarea Populară, apropiată de preşedintele Traian Băsescu
• 23 iulie 2013 – Partidul Mișcarea Populară a fost lansat neoficial
• 3 februarie 2014 – mai mulți deputați au anunțat în fața parlamentului că au demisionat din PDL pentru a se alătura Partidului Mișcarea Populară. Între ei şi fostul ministru Elena Udrea
• 24 februarie 2014 – liderul PNL Crin Antonescu a anunțat sfârșitul Uniunii Social Liberale, respectiv ieșirea liberalilor de la guvernare
• 4 martie 2014 – liderul PNL, Crin Antonescu, și-a dat demisia din funcția de președinte al Senatului
• 7 iunie 2014 – la Congresul Extraordinar al PMP, Elena Udrea, președintele proaspăt ales a Partidului Mișcarea Populară, îl numește pe Cristian Diaconescu candidatul partidului la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014
• 29 iunie 2014 – congresul PNL îl alege pe Klaus Iohannis drept președinte al partidului, preluând mandatul de la Crin Antonescu
• 16 iulie 2014 – Partidul Forța Civică a decis că va fuziona prin absorbție cu PDL, iar președintele Forței Civice, Mihai Răzvan Ungureanu, candidat la prezidenţiale până la acel moment, va ocupa funcția de prim-vicepreședinte al PDL, urmând să sprijine candidatul PDL pentru funcţia supremă în stat
• 21 iulie 2014 – preşedintele PNL, Klaus Iohannis, a fost desemnat, de Delegatia permanentă, drept candidatul partidului la alegerile prezidenţiale din noiembrie
• 22 iulie 2014 – Se constituie Alianța PNL-PDL pentru alegerile prezidențiale – Alianța Creștin-Liberală
• 2 august 2014- Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a fost ales, în funcţia de preşedinte al Partidului Liberal Reformator (PLR) proaspăt înfiinţat, dar şi candidat din partea formaţiunii la alegerile prezidenţiale
• 11 august 2014- Klaus Iohannis devine candidatul Alianţei Creştin-Liberale la alegerile prezidenţiale din noiembrie, în dauna reprezentantului PDL Cătălin Predoiu, mai slab cotat în sondaje
• 28 august 2014- Cristian Diaconescu renunţă la candidatura la Preşedinţie şi o susţine pe Elena Udrea pentru alegerile din noiembrie. În prealabil, un alt potenţial candidat la prezidenţiale, anunţase că renunţă la candidatură şi îl sprijină în cursă pe Diaconescu

• 12 septembrie 2014 – Congresul extraordinar al PSD a validat, cu unanimitate de voturi, scrutinul intern prin care Victor Ponta a fost desemnat candidat pentru funcţia de preşedinte al ţării
• 19 septembrie 2014 – Directorul SIE, Teodor Meleşcanu, a declarat că ia în calcul o candidatură la prezidenţiale
• 22 septembrie 2014 – Meleşcanu îşi anunţă demisia din fruntea SIE şi se înscrie în cursa prezidenţială
  

  ---

Analiza pe baza sondajelor poate începe cu un rezultat care pare extrem de surprinzător. Un sondaj realizat de INSCOP, datat iulie 2014, referitor la preferinţele românilor referitoare la foştii preşedinţi ai ţării, ne arată că 24,7% dintre români îl consideră cel mai potrivit pentru funcția de președinte pe Nicolae Ceauşescu. Ion Iliescu este pe locul al doilea cu 19,1% din opțiunile publicului, Traian Băsescu pe locul al treilea cu 14,2% și Emil Constantinescu pe patru (9,7%). Un alt studiu sociologic, realizat de IRES între 3 şi 6 aprilie 2014, arată că dacă Nicolae Ceauşescu ar trăi, 66% dintre români ar fi gata sa îl voteze. Sondajul relevă starea de spirit a populaţiei, 73% dintre respondenţi fiind de părere că România se îndreaptă într-o direcţie greşită, iar 69% cred că trăiesc mai rău decât înainte de 1989. Cele mai bune lucruri pe care oamenii şi le aduc aminte despre perioada de dinainte de 1989 sunt traiul bun (14%) şi siguranta locului de muncă (23%). Sunt explicaţii care arată de ce clasa politică post-decembristă, şi implicit cei care s-au instalat pe fotoliul prezidenţial, în ultimii 25 de ani, par a fi eşuat lamentabil.

Mai departe, să ne îndreptăm spre dreapta doctrinară a eşichierului politic. Un sondaj CSCI realizat între 10 şi 16 iulie 2014 arată că electoratul (din tot spectrul politic) este de părere că Iohannis este cel mai potrivit candidat din această zonă politică pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie. Ceea ce surprinde este faptul că fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu nu se află printre candidaţi deşi în acest studiu este cotat cu 20% dintre preferinţe, în schimb în cursă a intrat Elena Udrea, care la momentul iulie 2014 era cotată doar cu 5 % dintre preferinţele electoratului, ca şi candidat al dreptei.

Această nedumerire este accentuată şi de sondajele altor institute sociologice, care arătau spre exemplu, pentru Ungureanu, scoruri de 17,1 % (INSCOP – mai 2014) şi chiar 20 % (CSCI – octombrie 2013), în timp ce Elena Udrea a avut cea mai mare cotaţie în sondajul realizat de Greenberg Quinlan Rosner Research – 11 % în mai 2014, sau 8,1 % în sondajul INSCOP de la începutul lui septembrie 2014.

Desigur sondajele au o mare doză de relativitate şi din experienţa practică de până acum, contează foarte mult dinspre ce parte a eşichierului politic apare comanda pentru studiul sociologic. Însă ele pot da un ordin de mărime relevant dar şi infomaţii destul de exacte despre trendul unuia sau altuia din candidaţi.

Pornit iniţial de la un scor prezumtiv de circa 40% fostul prezidenţiabil Crin Antonescu, anunţat ca şi candidat al fostei USL în tandem cu Victor Ponta ca premier, a suferit o cădere semnificativă după eşuarea supendării preşedintelui Traian Băsescu din anul 2012. După o scurtă perioadă de revenire, a suferit din nou o scădere accentuată în sondaje, începând cu vara anului 2013, când au început frământările importante în USL, ajungând în toamna şi iarna lui 2013 la un scor sub 20 %. După o scurtă revenire în ianuarie şi februarie 2014, după anunţul pe care l-a făcut privind ruperea USL (februarie 2014) s-a prăbuşit în sondaje. În acelaşi timp Ponta, deşi declarat premier în tandemul cu Antonescu, a fost contabilizat în sondaje, iar din toamna lui 2013 a început să îl depăşească sistematic pe acesta pentru poziţia de prezidenţiabil.

Am facut această scurtă reflecţie pentru a constata că în toate sondajele care au urmat „ieşirii din scenă” a lui Antonescu, Iohannis nu a reuşit niciodată să atingă scorul avut de acesta în anul 2012 – cu sprijinul USL, nici înainte şi nici după ce Iohannis a primit şi sprijinul PDL, în cadrul Alianţei Creştin – Liberale pentru accesul la funcţia prezidenţială. În fapt sprijinul PDL pentru Iohannis este aproape insesizabil în sondaje, cele mai optimiste interpretări arătând că această diferenţă îi aduce primarului de Sibiu 2 – 3 %.

Dacă studiem sondajele lansate pe piaţă în ultimele trei luni (iulie-septembrie 2014), constatăm că premierul Victor Ponta se situează cel mai probabil între 39 şi 47 % dintre preferinţele românilor pentru turul I al prezidenţialelor, având după cum se observă şi un trend descrescător în această perioadă.

Iohannis în schimb, pare a acumula capital electoral, fiind pe un trend uşor pozitiv, situându-se undeva între 24 şi 29 % din preferinţele electoratului. Şi pare a fi singurul candidat care poate să se ridice la nivelul lui Ponta, mai ales din perspectiva bătăliei politice din turul al II-lea. Rămâne de văzut cum a influenţat opinia românilor anunţul posibilei incompatibilităţi a lui Iohannis şi implicit procesul care se află pe rol în această speţă.

Călin Popescu Tăriceanu pare că s-a stabilizat undeva în jurul a 9 % din preferinţele electoratului, situându-se pe locul al III-lea, şi rămâne de văzut dacă va reuşi să mai adune capital politic sau va urma modelul lui Oprescu, spre exmplu, din scrutinul din anul 2009, unde înregistra rezultate bune în sondaje, cam cât are Tăriceanu acum, dar după o campanie electorală slabă, a avut în primul tur al alegerilor un scor de circa 3%. Actualele alegeri par să dea cel mai slab loc trei din istoria prezidenţialelor postdecembriste, reper negativ fiind până acum Gheorghe Funar, în 1992, cu aproape 11% din voturi.

Este interesant scenariul care circulă de ceva vreme prin mediile politice, însă neanunţat oficial până acum, şi anume tandemul Ponta – preşedinte – Tăriceanu – premier. Acesta ar veni ca răspuns la tandemul deja anunţat oficial, anume Iohannis peşedinte, Predoiu – premier, dar ar stârni mânia unor membri PSD din teritoriu, care ar dori un premier din partidul lor, sau în cel mai rău caz un tehnocrat.

Este aproape limpede că majoritatea voturilor lui Tăriceanu din primul tur vor ajunge la Ponta în turul II.

Ce aţi spune însă de un posibil anunţ, în campania electorală, care ar contura un alt tandem preşedinte – premier şi anume Udrea – şef al statului – Iohannis – prim ministru. Acesta ar putea fi atât pe placul preşedintelui Traian Băsescu, obişnuit, nu-i aşa, „să facă jocurile”, dar ar coagula, poate, pentru un eventual tur II, mult mai multe din energiiile electorale ale românilor. Desigur acestea sunt doar speculaţii.

Elena Udrea poate spera la circa 6-8 % din voturile electoratului, dar e de văzut câţi din simpatizanţii actualului preşedinte Traian Băsescu au făcut în mod real tranziţia către Elena Udrea.

Restul candidaţilor se situează undeva sub 5 % din preferinţele românilor, ceea ce face ca ei practic să nu conteze în lupta pentru prezidenţiale, decât, poate, pentru turul al doilea când vor avea posibilitatea să-şi orienteze voturile către unul dintre candidaţi.

O apariţie de ultim moment este cea a fostului şef al SIE Teodor Meleşcanu, care şi-a anunţat demisia de la şefia SIE şi pare apt pentru intrarea în cursa prezidenţială cu doar 24 de ore înainte de expirarea termenului-limită pentru depunerea candidaturilor. El reprezintă o necunoscută pentru sociologi, nefiind inclus pe lista prezidenţiabililor de casele de sondare a opiniei publice, în ultimii circa doi ani, iar din partea sa se pot ivi surprize. Desigur, la nivelul societăţii apare discuţia măcar asupra moralităţii dacă nu şi a legalităţii candidaturii unui şef de serviciu secret la alegerile prezidenţiale, dar deja aceasta este o altă discuţie.

 

Un element de maximă noutate apare la aceste alegeri prezidenţiale: într-o societate realmente misogină, în alegerile din noiembrie 2014 s-au înscris în cursă două femei: Elena Udrea şi Monica Macovei. În istoria post-decembristă, singura femeie care a îndrăznit să ducă o bătălie de idei cu bărbaţii a fost în anul 2000, când independenta Graziela-Elena Bârlă a obţinut în primul tur al prezidenţialelor doar 0,55% din voturi.

Referitor la accesul femeilor la cea mai înaltă funcţie în stat, un sondaj INSCOP realizat la finele lunii august şi începutul lunii septembrie 2014 relevă faptul că circa 43 % dintre români sunt convinşi că nu contează dacă preşedintele este bărbat sau femeie, 38,1 % consideră că funcţia prezidenţială nu este potrivită pentru o femeie, iar 11,9 % dintre respondenţi afirmă că preferă în fruntea statului o femeie. Mai departe 23 % consideră că o femeie ar schimba lucrurile în bine dacă ar avea acces la această demnitate, iar 15,4 % consideră că ţara ar merge în mai rău cu o femeie în frunte. În fine 47,5 % dintre români ar vota o femeie la conducerea ţării şi 40,8 % nu ar face acest lucru.

Este interesant că toate sondajele de opinie, chiar şi cele mai vechi, în care cei doi au fost introduşi în portofoliul de candidaţi, indică pentru turul al II-lea al prezidenţialelor o luptă între Victor Ponta şi Klaus Iohannis. Candidatul ACL se situează în previziuni între 43 şi 47 % dintre opţiuni, iar Ponta undeva între 53 şi 57 %. Există şi un sonjaj – BCS, din iulie 2014 care arată o victorie „la fotografie” a lui Iohannis în turul al II-lea, cu 50,4 %, dar şi un altul al CCSC din august 2014 care arată o victorie a lui Ponta cu 51 % la 49 %.

Teoretic, din experienţa anilor trecuţi, rezultă că o diferenţă de maxim 10 procente între primii doi clasaţi în primul tur de scrutin poate să dea speranţe celui mai slab clasat că în cel de-al doilea tur poate aduna atât de multe voturi încât să devină victorios.

Foarte importantă în toată această analiză este marja de eroare a sondajelor, situată undeva în jurul lui 3 %.

Dacă ne propunem să suprapunem aceste estimări cu ceea ce s-a întâmplat în alegerile prezidenţiale post-decembriste, situaţia pare să se asemene întrucâtva cu ceea ce s-a întâmplat în anul 2004, când în primul tur al prezidenţialelor, Adrian Năstase (Alianța PSD+PUR) obţinea 40,97% din voturi iar Traian Băsescu (Alianța Dreptate și Adevăr) – 33,92%. În turul al II-lea a avut loc o răsturnare spectaculoasă de situaţie, Băsescu obţinând 51,23% iar Năstase doar 48,77%, tocmai pe baza capacităţii sale de a aduna voturile de la candidaţii care s-au oprit în turul I. Însă acum diferenţa din sondaje între primii doi candidaţi este mult mai mare, iar Iohannis nu este Băsescu.

În plus, dreapta românească este atât de fragmentată, încât nu ar fi de mirare ca pentru turul al II-lea unii prezidenţiabili să nu îşi îndemne electoratul să voteze candidatul doctrinar mai apropiat. Practic principala provocare pentru Iohannis o reprezintă capacitatea de aduna pentru turul secund suficient electorat de la ceilalţi candidaţi.

Şi să mai notăm un amănunt interesant: principalul candidat de dreapta (sau dacă vreţi candidatul principal anti-PSD) obţine prin definiţie, în primul tur al prezidenţialelor de după Revoluţie, un scor de 31 % +- 3%.

Un alt unghi din care putem privi lucrurile este postura din care se candidează. Astfel PSD a dat de două ori candidaţi la prezidenţiale, alflaţi la putere, câştigători în primul tur şi perdanţi în cel de-al doilea. În anul 1996 preşedintele în exerciţiu Ion Iliescu a candidat la prezidenţiale câştigând primul tur cu 32,25% din voturi faţă de Emil Constantinescu care obţinuse doar 28,22%. În turul al doilea Constantinescu a câştigat cu 54,41% la 45,59%. Al doilea exemplu este cel pe care l-am pomenit mai sus, din anul 2004, când Adrian Năstase, premier în exerciţiu la acea dată câştiga primul tur în faţa lui Traian Băsescu, dar pierdea în cel de-al doilea tur. Să mai spunem că sondajele dinaintea alegerilor prezidenţiale din 2004 arătau că Năstase ar fi urmat să obţină 42 % din voturi, iar Băsescu cu 10 pocente mai puţin, în primul tur de scrutin.

Nu în ultimul rând, în ecuaţie intră şi numărul nehotărâţilor sau al celor care declară că nu merg la vot. Există o masă critică a electoratului formată din circa 10 – 15 % care declară că nu merg la vot (probabil sau sigur), şi o alta, evaluată de sondaje la circa 15 – 20 % care sunt nehotărâţi cu cine să voteze. Asta însemană că un procent de circa 35 % poate aştepta ca vreunul din candidaţi să producă în campania electorală elemente care să le încline balanţa în favoarea unuia sau altuia dintre pretendenţi.

Pe de altă parte acest raţionament presupune că la vot se vor prezenta minim 65 % dintre cei cu drept de vot, ceea ce pare puţin probabil din moment ce din anul 2000, din turul al doilea, au votat la fiecare scrutin doar sub 60 % dintre electori.

Mai mult, conform studiului INSOMAR din septembrie 2014, opțiunile de vot pentru turul 2 ale celor care la întrebarea privind intenția de vot pentru turul 1 au indicat variantele de răspuns ”Nu sunt hotărât”, ”Nu votez”, ”Nu știu/Nu răspund” se prezintă astfel: circa 20% au declarat că vor vota cu Victor Ponta, iar 15% îl preferă pe Klaus Iohannis, ceea ce reprezintă o distribuție destul de strânsă.

Un alt element de luat în calcul îl reprezintă polarizarea electoratului: dacă Ponta şi Iohannis îşi revendică circa 70 % din electorat ceea ce reprezintă o cifră semnificativă, asta înseamnă că restul de 10 – 12 candidaţi rămân să-şi împartă doar 30 % din votanţi, iar luptele pentru aceste procente par a se anunţa destul de dure.

Răzvan Moceanu