Drumul Mătăsii este mai vechi cu mii de ani decât se credea până acum şi cuprinde rute folosite iniţial de crescătorii de animale nomazi pentru a traversa Asia Centrală, afirmă cercetătorii. Din surse istortice se ştie că acest drum comercial a făcut legătura între culturile din China până la Mediterana, din secolul II î.Ch., până în secolul XVIII, dând naştere unor mari oraşe precum Samarkand şi Buhara. Dar originea acestei rute şi traseul exact pe care îl urma sunt extrem de incerte, astfel că specialiştii au apelat la imaginile prin satelit şi la algoritmi complecşi din domeniul tehnicii informatice pentru a afla mai multe despre istoria sa. Arheologia convenţională poate furniza doar date limitate despre itinerariul străbătut de călătorii prin această porţiune crucială din Asia Centrală, care leagă Orientul de Occident. Nu pot fi realizate studii şi săpături convenţionale în zona întinse din ţări instabile politic, precum Afganistanul. Dar echipa de specialişti a folosit fotografii prin satelit şi tehnici de modelare pe calculator pentru a stabili rutele cel mai probabil folosite de nomazii pastorali în zonele muntoase ale regiunii şi au constatat că aceste trasee fac legătura între majoritatea aşezărilor de genul caravanseraiurilor, asociate Drumului Mătăsii. Denumirea „drumul mătăsii” este utilizată astăzi de toţi cei care vorbesc despre legăturile comerciale dintre China și Occident, dar noţiunea a fost folosită pentru prima dată de geograful și geologul german Ferdinand von Richthofen, în cartea sa despre China, din anul 1877. De ce această denumire de „drum al mătăsii”? Sigur că pe aceste trasee erau transportate și alte obiecte preţioase, dar mătasea reprezenta un obiect de lux de o valoare inestimabilă, ce în Roma antică se cântărea în aur. Mătasea a devenit în Antichitate, dar și mult timp după aceea, un atribut al poziţiei sociale, mai întâi în China, apoi în întreaga lume dintre estul Asiei și Roma. Acest celebru traseu comercial a fost descris de Marco Polo în cartea sa de amintiri de călătorie din 1295. Studiul care a folosit tehnici digitale, făcut de echipa condusă de profesorul asociat la catedra de antropologie de la Universitatea Washington, Michael Franchetti, a fost publicat în revista Nature./abuzoian
(www.thetimes.co.uk – 16 martie)
