Motto: „Câtă vreme omul nu descoperă ceva pentru care ar fi gata să moară, nu are de ce să trăiască.” – Martin Luther King
Marţi, 15 ianuarie, se împlinesc 90 de ani de la naşterea lui Martin Luther King, pastor baptist nord-american, activist politic, luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din Statele Unite ale Americii, una dintre personalitățile marcante ale secolului al XX-lea, în întreaga lume.
În contextul în care albii stăteau despărțiți de afro-americani în mijloacele de transport, în spațiile publice, chiar și în școli, fără a mai pomeni de condițiile de angajare diferențiate, aşa-numita perioadă a „Nadirului” a luat sfârșit abia după al Doilea Război Mondial prin acțiunile militanților de culoare Rosa Parks și Martin Luther King Jr., care au durat până la sfârșitul anilor 1960.
Martin Luther King s-a născut la 15 ianuarie 1929, la Atlanta, SUA, fiind fiul reverendului Martin Luther King Sr. și al Albertei Williams King.
În anul 1939, s-a remarcat cântând în corul bisericii din Atlanta la premiera filmului „Pe aripile vântului”, iar în 1944 a urmat Morehouse College, singura școală superioară pentru cei de culoare din sudul SUA, de unde a obţinut, în 1948, titlul şi diploma Bachelor of Arts în sociologie.
În perioada 1948 – 1951, frecventează şi devine absolvent al seminarul teologic Crozer, în aceşti ani familiarizându-se cu scrierile lui Aristotel, Platon, John Locke, Jean-Jacques Rousseau, Henry David Thoreau, Walter Rauschenbusch, care aveau să îşi pună amprenta în gândirea sa și în viitoarea activitate de predicator.
În anul 1953, se căsătoreşte cu Coretta Scott împreună cu care a avut patru copii: Yolanda, Martin Luther King III, Dexter Scott și Bernice.
În 1954, a devenit pastor la biserica baptistă de pe Dexter Avenue din Montgomery, Alabama, iar în 1955, devine doctor în filosofie al Universității din Boston, cu lucrarea intitulată „A Comparison of the Conceptions of God in the Thinking of Paul Tillich and Henry Nelson Wieman”, despre care, în octombrie 1991, o comisie academică americană avea să stabilească că era, în mare măsură, un plagiat.
În acelaşi an, 1955, a venit şi momentul care l-a determinat pe Martin Luther King să se implice activ în sprijinirea afro-americanilor: la 1 decembrie, în Montgomery, Alabama, începea o campanie politică și socială împotriva segregării rasiale din transportul public, mai ales în autobuze, denumită Montgomery Bus Boycott, un protest pornit de la arestarea Rosei Parks, o americancă de culoare care a refuzat să cedeze locul unui alb în autobuz.
Evenimentul a dus la izbucnirea unor proteste și la boicotarea autobuzelor din Montgomery, chiar organizându-se un sistem de transport paralel cu cel oficial.
Patru zile mai târziu, Rosa este condamnată la plata unei amenzi, însă pastorul Martin Luther King lansează o campanie de protest care a durat mai mult de un an, răstimp în care King a fost arestat, iar familia sa suferă mai multe represalii.
La 13 noiembrie 1956, Curtea Supremă a SUA a declarat neconstituționale legile de segregare din autobuzele publice din Montgomery, o victorie răsunătoare a campaniei declanşate de King.
Un an mai târziu, Martin Luther a fost ales lider al Southern Christian Leadership Conference, în acelaşi an el susţinând peste 200 de cuvântări şi scriind prima sa carte, „Stride Toward Freedom: The Montgomery Story”.
Au urmat călătoria sa în India și aderarea la filosofia protestatară a lui Gandhi, care l-au făcut să adopte pe mai departe strategia nonviolenței în lupta pentru libertate, principiu care îi va aduce foarte mulţi simpatizanți.
A publicat, apoi, volumului său, „The Measure of a Man”, în care a încercat să înfățișeze o structură optimă a societății sociale, politice și economice, însă publicarea cărţii avea să-i aducă punerea sub urmărirea FBI, sub suspiciunea de posibilă colaborare a pastorului cu comuniştii.
În acest timp, privațiunile, umilințele și violențele la care erau supuși zilnic afro-americanii, dar şi activitatea lui Martin Luther, îl făceau să câștige tot mai mulți simpatizanți, chiar și din rândul albilor.
În anul 1963, King a fost din nou arestat, în timpul unei manifestații nonviolente, iar în scurta perioadă în care a stat în închisoare, el a scris celebra „Letter from Birmingham Jail”.
Data de 28 august 1963, a marcat celebrul său discurs intitulat „I Have a Dream”, susţinut în fața a 250.000 de oameni, o predică de circa 17 minute, în care, în partea sa cea mai importantă, arăta următoarele: „Vă spun azi, prieteni – chiar dacă va trebui să dăm piept cu greutățile de azi și de mâine, că am avut un vis. Este un vis cu rădăcini adânci în visul american. Am visat că într-o zi, această națiune se va ridica și va înțelege adevărul cuprins în crezul său: susținem că acesta este evident – toți oamenii se nasc egali. Am visat că într-o zi, pe dealurile roșii din Georgia, copiii foștilor sclavi vor sta la aceeași masă cu copiii foștilor proprietari de sclavi. Am visat ca într-o zi, statul Mississippi însuși, stat în care te gâtuie injustiția, stat în care te gâtuie oprimarea, să se transforme într-o oază de libertate și justiție. Am visat că cei patru copii ai mei vor trăi într-o zi în mijlocul unei națiuni în care nu vor mai fi judecați după culoarea pielii, ci după calitățile lor.”
„I Have a Dream”, deeclarat oficial unul dintre cele mai bune discursuri din istorie, dar şi admiraţia preşedintelui SUA de la acea vreme, John F. Kennedy, pentru pastorul american, aveau să contribuie decisiv la crearea unui context legislativ favorabil prin care au fost aduse unele schimbări în materie de drepturi civile și politice: dreptul la vot pentru cetățenii de culoare, interzicerea discriminării rasiale pe piața muncii, măsuri privind protecția activiștilor pentru drepturile omului în fața violenței polițiștilor – toate grupate în faimosul Civil Rights Act.
În acelaşi an, 1964, în ciuda unor proteste și răbufniri de mânie din partea celor care se împotriveau, Martin Luther King primește Premiul Nobel pentru Pace.
La 2 aprilie 1968, pastorul american a susţinut ultimul său discurs, „I`ve Been to the Mountaintop”, care se încheiase astfel: „Sunt neînchipuit de fericit astă seară, Nu mi-e frică de nimic. Nu mă mai tem de niciun om. Ochii mei au văzut slava venirii Domnului.”
La 3 aprilie 1968, Martin Luther King este împuşcat mortal în momentul în care se afla în balconul unui hotel, la 9 aprilie 1968, președintele Lyndon Johson a decretat zi de doliu național, iar la funeralii, Mahalia Jackson a interpretat cântecul favorit al pstorului, „Take My Hand, Precious Lord”. Funeraliile sale au respectat, doar în parte, ulimele sale dorinţe: „la înmormântarea mea să nu îmi fie pomenite titlurile sau să îmi fie aduse onoruri lumești, ci doar să fie menționat că în timpul vieții, nu am dorit decât „să-i hrănesc pe cei flămânzi și să-i îmbrac pe cei goi.”
Presupusul său ucigaș, James Earl Ray, a fost arestat două luni mai târziu și a fost condamnat la 99 de ani de închisoare, unde a murit în anul 1998.
Martin Luther King a crezut cu tărie într-un vis pentru care și-a riscat în nenumărate rânduri libertatea și în cele din urmă viața. A rămas o personalitate emblematică pentru ceea ce a însemnat lupta pentru egalitatea în drepturi civile și politice a afro-americanilor, un om care și-a sacrificat de atâtea ori libertatea și a riscat de fiecare dată, știind că într-o zi cineva îl va scoate definitiv de pe scena luptei inegale cu un sistem guvernat de oameni cu o mentalitate decăzută, fiindcă în campaniile sale a arătat lumii întregi adevărata față a democrației americane, care nu era nici pe aproape de cum pretindeau liderii S.U.A.
Mesajele pe care Martin Luther le-a transmis, au pătruns în sufletele tuturor mai adânc decât glonțul asasinului care credea că îi va distruge visul. Mai mult decât atât, visul său a devenit realitate…
