Ultimele declaraţii ale Guvernului de la Ankara privind decizia sa de a revigora relaţiile cu Uniunea Europeană au generat satisfacţie şi speranţă la Bruxelles. Aceasta este impresia lăsată de vizita la Istanbul a preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.
Barroso, aflat pe finalul mandatului său de preşedinte al Comisiei, pe care îl îndeplineşte de 10 ani de zile, priveşte cu simpatie candidatura Turciei la UE, dar el îşi va încheia mandatul în luna noiembrie şi va preda preşedinţia Comisiei lui Jean-Claude Juncker, politicianul luxemburghez care nu este la fel de încântat de această candidatură a Turciei.
Să amintim faptul că noul Guvern de la Ankara, în programul prezentat în faţa Parlamentului, a acordat o importanţă specială relaţiilor Turciei cu UE. Aderarea la Uniunea Europeană constituie scopul strategic prioritar al Turciei, care se regăseşte atât în noul program de guvernare, cât şi în discursurile premierului, ceea ce – mai ales după ultimele evoluţii – a produs o surpriză plăcută. Din declaraţiile lui Barroso se înţelege că Uniunea Europeană aşteaptă acum ca Guvernul de la Ankara să treacă la acţiune pentru a-şi pune în practică intenţia şi hotărârea atât de clamate peste tot. Ceea ce doreşte Bruxelles-ul este ca Turcia să înceapă o serie de reforme mult mai concrete, din domeniul justiţiei până la cel economic, reforme aflate de o bună perioadă de timp pe ordinea de zi. Printre acestea, desigur, se numără şi prevederi şi reglementări legate de libertatea de exprimare. Sperăm ca toate aceste aspecte să fie cuprinse în Raportul de dezvoltare ce va fi dat publicităţii pe data de 8 octombrie.
Între aşteptările Uniunii Europene, un loc aparte îl are şi problema cipriotă. Oficialii europeni fac referire la faptul că niciuna dintre părţi nu a dat dovadă de curajul necesar pentru a putea ajunge la un acord în cadrul negocierilor. Fără îndoială că partea cipriotă greacă se bucură de avantajul de a fi membru al UE, astfel că lasă pe seama părţii turce responsabilitatea de a se comporta mai flexibil. Dar este clar că Uniunea Europeană, confruntată cu evoluţiile critice din zonă, este convinsă de necesitatea rezolvării urgente a problemei cipriote şi crede cu tărie că soluţia cea mai bună este un sistem federal de tipul celui prevăzut în Planul Annan.
O altă problemă care îngrijorează şi preocupă Uniunea Europeană o constituie atacurile Statului Islamic. Există un consens în UE în ceea ce priveşte anihilarea Statului Islamic. Doar că problema Statului Islamic afectează în special ţările din regiune, care, împreună cu întreaga lume islamică, trebuie să intre în această luptă, având şi sprijinul Europei. În acest sens, faptul că Turcia se pregăteşte să joace un rol mai activ în această luptă este privit cu ochi buni. De altfel, în ultimul timp, Comisia Europeană a acordat o mare importanţă relaţiilor Turciei cu UE, colaborând în domenii precum cel de politică externă şi securitate. De aceea, dat fiind faptul că Turcia este privită ca “un partener important”, parteneriatul din aceste domenii trebuie şi mai mult consolidat.
Traducere: Laura Badiu
Autor: Sami Kohen
(milliyet.com.tr – 1 octombrie)
