Mulţi cercetători numesc zahărul „moartea albă”. După consumul de carne, cel de zahăr ocupă primul loc în deteriorarea calităţii vieţii şi în scurtarea duratei de viaţă. Zahărul consumat din obişnuinţă este considerat chiar un drog, ce poate da dependenţă.
Zahărul rafinat (zahăr alb) este o substanţă de semisinteză obţinută, în principal, din sfeclă de zahăr şi este format dintr-o singură substanţă, zaharoză. Paradoxal, substituenţii zahărului sunt cu mult mai nocivi. Zaharina are anumite efecte toxice în organism (dezechilibre hormonale şi predispunerea la cancerul vezicii urinare, a celui genital şi de prostată).
Zaharina este trecută pe lista alimentelor cu potenţial cancerigen.
Aspartamul a fost introdus în sucurile de tip „light”, dar şi în dulciuri. Printre efectele nocive ale aspartamului se află: palpitaţiile, greaţa, durerile de cap, insomnia, nervozitatea, depresia, problemele de concentrare şi chiar pierderile de memorie, tulburările de vedere şi pierderile temporare ale auzului. În multe ţări, aspartamul este interzis în alimente, dar în România, acest îndulcitor artificial este încă permis.
Ştiaţi că un litru de băutură de tip cola conţine 100 – 150 de grame de zahăr (echivalentul a 22 de cuburi) şi substanţe excitante echivalente a trei ceşti de cafea? Deşi este de natură organică, prin prelucrare zahărul îşi pierde enzimele şi toi ceilalţi constituenţi naturali necesari vieţii. Organismul îşi mobilizează toate resursele pentru a se apăra de asaltul zahărului, dar preţul plătit este prea mare. Plăcerea gustativă pe care ne-o oferă zahărul o plătim cu felii de sănătate.
Zahărul poate scădea reacţia de apărare a organismului la infecţii. Consumul de zahăr determină deficienţe de crom şi zinc şi perturbă absorbţia calciului şi a magneziului. In timp, consumul de zahăr duce la pierderea elasticităţii şi a funcţionării normale a ţesuturilor. De asemenea, zahărul hrăneşte celulele canceroase, consumul fiind legat de dezvoltarea cancerului la sân, a cancerului ovarian, a cancerului de pancreas, de prostată, de vezică biliară şi a cancerului gastric. Zahărul poate favoriza apariţia osteoporozei, poate creşte tensiunea arterială, poate determina apariţia durerilor de cap, incluisiv migrenelor şi a stărilor de ameţeală. Zahărul creşte riscul instalării bolii Alzheimer şi poate determina apariţia cataractei şi a miopiei. Absorbţia rapidă a zahărului în organism măreşte pofta de mâncare a persoanelor cu obezitate. Scăderea consumului de zahăr duce la creşterea stabilităţii emoţionale.
Înlocuitorii naturali ai zahărului
Zahărul nerafinat (brun sau negru) – Extras prin procedee simple din trestia de zahăr, păstrează in compozitia sa vitamine si minerale care lipsesc celui rafinat: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, sodiu, fier. Zahărul brut (brun) este mai închis la culoare şi are o formă mai neregulată. Pentru prăjituri, cozonaci sau alte dulciuri, zahărul brut se comportă la fel că şi cel obişnuit, însă are punctul de topire mai jos, face mai puţină spumă şi este mult mai sănătos decât zahărul rafinat. Zahărul brun cuprinde urme de melasă (care conţine la rândul ei minerale) de la materia brută la trestia de zahăr.
Siropul de agave – Este obţinut din planta cu acelaşi nume, originară din Mexic. Conţine vitaminele B, C, D, E , calciu, fosfor, fier, potasiu, magneziu, seleniu şi crom. Este recomandat diabeticilor, datorită poziţiei joase pe scara glicemică.
Siropul de orez – Se obţine din orez brun prajit. Conţine magneziu, fosfor, mangan, potasiu şi zinc.
Siropul de tapioca – Rădăcinile de tapioca produc mai multă energie (ca hrană) pe unitatea de teren decât orice altă cultură. Frunzele furnizează vitamine si proteine.
Extractul de stevia – Obţinut dintr-o plantă, Stevia rebaudiana, este de 300 de ori mai dulce ca zahărul şi are zero calorii, indice glicemic zero, putand fi folosit şi de diabetici.
Xylitolul – Este un îndulcitor extras din cocenii de porumb. Are un indice glicemic foarte scăzut şi este cunoscut pentru efectul său antibacterian.
Siropul de arţar – Se obţine prin fierberea sevei copacului. Poate fi folosit ca îndulcitor pentru cafea sau ceai sau ca topping pentru diferite dulciuri (clatite, placinte) , dar şi ca ingredient al unor sosuri pentru diverse preparate culinare.
Fructele proaspete – Conţin o proporţie ideală a diferitelor tipuri de zaharuri.
Sucurile, salatele de fructe, fructele duc la normalizarea glicemiei, la reglarea funcţiilor pancreasului, la rafinarea gustului,, precum şi a percepţiilor olfactive. Şi fructele uscate – stafidele, smochinele, curmalele, caisele deshidratate – sunt un excelent înlocuitor al zahărului.
Mierea este un îndulcitor ideal pentru ceaiuri, lapte şi sucuri. Mierea nu poate fi folosită la obţinerea unor prăjituri sau a cozonacilor (aluatul îndulcit cu miere nu creşte) şi nici a majorităţii dulciurilor tradiţionale care sunt preparate termic (mierea încălzită la peste 70°C îşi pierde proprietăţile şi devine toxică). Mierea nu se fierbe pe foc pentru a fi dezaharisită, deoarece se pierd substanţele nutritive din ea şi rămâne doar un simplu îndulcitor. Preferaţi mierea zaharisită. deoarece ea conţine toate substanţele hrănitoare. Dacă pe eticheta recipientului de miere i se atribuie mierii de albine o anumită perioadă de valabilitate, nu este vorba de miere naturală, pură 100%. Mierea naturală nu are termen de valabilitate!
Mierea conţine toate vitaminele pe care nutriţioniştii le consideră necesare sănătăţii şi multe minerale (cupru, mangan, calciu, potasiu, sodiu, magneziu, fier, fosfor, siliciu). Există foarte multe sorturi de miere, unele monoflore adică produse dintr-un singur fel de flori (de salcâm, de tei etc), iar altele produse din zonele deluroase sau submontane cu multe flori (miere polifloră).
Mierea la plic pentru ceai – Ceaiul este a doua băutură consumată în lume, cantitativ, după apă. Pe lângă faptul că hidratează, ceaiul are beneficii asupra sănătăţii noastre, iar în combinaţie cu mierea de albine asigură protecţie împotriva bolilor cardiace şi a cancerului, datorită conţinutului de antioxidanţi din ceai şi al conţinutului bogat al mierii în proteine si minerale. Ceaiul verde se combină cel mai bine cu mierea de albine, fiind incompatibil cu laptele sau zahărul. In Anglia, ceaiul de la ‚five o’clock’ este îndulcit cu miere şi adesea aromat cu rom sau lămâie. Ungurii şi nemţii sunt cunoscuţi ca îşi îndulesc ceaiul cu miere la care adaugă arome de lămâie, rom sau ocazional vin. Olandezii savurează ceaiul negru, la care adaugă miere.
Mierea la plic pentru cafea – Mierea de salcâm este recomandată la cafea, deoarece are o aromă foarte discretă, care nu schimbă gustul cafelei. In localurile italiene, dragostea faţă de miere este la modă, deoarece există o preocupare intensă asupra alimentaţiei sănătoase, dorindu-se micşorarea consumului de zahăr. Fiecare cafenea, restaurant sau bar pune la dispoziţia clienţilor săi miere la plic, o alternativă de îndulcitor 100% natural pentru cafeaua expresso.
Ada Ionescu
