Deseori vedem la restaurant meniuri care includ mâncăruri tradiţionale româneşti şi ne oferă, printre altele, ciorbă, sarmale, chiftele, pilaf. Şi nu puţini sunt cei care spun că un Crăciun tradiţional românesc fără sarmale nu este Crăciun. Lăsând la o parte spiritul Crăciunului, să încercăm mai bine să vedem dacă aceste mâncăruri sunt în spiritul gastronomiei tradiţionale româneşti sau sunt „de împrumut”.
Un prieten care ne ajută în acest demers este Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, DEX-ul cum suntem obişnuiţi să îi spunem mai pe scurt.
Ne oprim la restaurant, şi, înainte să deschidem meniul, comandăm un rachiu. Pe care am vazut cu ochii noştri, în copilăria petrecută la ţară, cum îl făceau bunicii din fructe fermentate. Însă numele băuturii distilate, rachiu, nu este unul autohton, ci provine din turcă – Rakı („Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obţinute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (şi cu esenţe) fără adaos de sirop de zahăr”). Daca nu ne place această idee, putem comanda ceva de care suntem siguri că este autohton, o pălincă tare. Număi că nici această denumire nu este autohtonă, fiind preluată din maghiară (Rachiu; ţuică – Din magh. pálinka).
O tărie deschide pofta de mâncare şi vrem să comandăm o ciorbă. Orice fel am comanda, tot ciorbă este. Dar numele iar nu este unul autohton, fiind preluat din turcă. („Fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea şi cu carne. Din turcă, çorba„).
Suntem gata acum să comandăm şi felul principal de mâncare. Restaurante cu specific românesc ne oferă sarmale, chiftele şi pilaf. Chiar dacă ştim că din generaţie în generaţie s-a transmis reţeta de sărmăluţe cu varză murată sau foi de viţă, adevărul este că acest fel de mâncare a intrat în bucătăria românească prin intermediul bucătarilor turci. DEX-ul ne lămureşte: „Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez şi cu alte ingrediente) înfăşurată în foaie de varză, de viţă etc. în forma unor rulouri. Din turcă, sarma„. Chiar numele acestui fel de mâncare ne spune despre modul de gătire: sarmak, în turcă, înseamnă a înfăşura.
Sau putem comanda chiftele cu pilaf. Dar cu specific turcesc… Chiftea vine de la termenul turcesc köfte („Preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată, ceapă, ouă, verdețuri și condimente, care se prăjește în grăsime”) iar pilaf vine din cuvântul turcesc pilâv („Mâncare de orez (sau arpacaş), gătită de obicei cu carne (de pasăre) sau cu legume, ciuperci etc”).
Ca să încheiem, putem comanda un desert. Un şerbet de trandafiri ar fi o idee bună, mai ales dacă am găsit un loc răcoros în restaurant, în plină vară. Doar că termenul vine tot din turcă, șerbet, care înseamnă “Preparat alimentar făcut din sirop de zahăr bine legat și frecat, colorat și aromat cu diferite esențe sau sucuri de fructe”
Şi iată că ne-am ridicat de la masă, sătui, şi constatăm că nici nu a trebuit să cunoaştem altă limbă decât turcă pentru a putea comanda şi mânca pe cinste.
Florin Matei
