General Neagu Cosma: „În octombrie, Vlad ṣi-a convocat adjuncṭii ṣi le-a spus clar: Urmează sfârṣitul!…”
Evenimentele din decembrie 1989 ṣi-au dezvăluit până astăzi secretele care trebuiau devoalate. Dacă a mai rămas ceva de aflat, aceasta se va intâmpla câteva generaṭii mai târziu. Sunt istorici care au scos la iveală printre altele ṣi faptul că generalul Iulian Vlad, ṣef al Departamentului Securităṭii Statului, a prevenit în acele zile tulburi declanṣarea unui război civil. Există o mărturie interesantă în Arhiva de istorie orală a Radiodifuziunii, a generalului Neagu Cosma, comandant al Direcției a III-a de Contraspionaj a Securității. Interviul, mult mai amplu, a fost realizat în 2002 de redactorul Octavian Silivestru.
„...Dar atunci generalul Vlad raporta mai întâi Cabinetului 2?
Ea [Elena Ceauṣescu] avea următorul obicei: ea nu avea atribuţiuni asupra securităţii, dar dădea telefoane în permanent, ea îl băgase aici pe Postelnicu, care era omul ei şi prin Postelnicu avea tot. De fapt ea dirija totul, Vlad avea obligaţia să raporteze, dar de multe ori făcea aşa, suna: „Măi, nu-l mai deranja pe tovarăşul astăzi că e foarte nervos, e foarte … are nu ştiu ce, îmi spuneţi mie ce aveţi de spus, vino încoace! …” Aproape zilnic suna şi întreba, era clar că preluase conducerea. „Lăsaţi că îi dau eu, ştiu eu ce şi când …” Vlad ştia că nu e aşa, dar … iar dacă ea apuca să zică ceva împotriva lui Vlad, păi gata!
În vara lui ‘89, în august, înainte de a pleca la Neptun, l-a chemat pe Vlad şi i-a spus: „Eşti trădător, lucrezi împotriva mea, m-ai trădat! …când mă întorc de la mare te aranjez eu!” […] S-a întors şi el a spus la adjuncţii lui: „Măi, ce ne facem, ce e de făcut ?!” Dar asta nu era pentru prima dată, aşa l-a scos şi pe Stănescu că „ai trădat!”, aşa l-a scos pe Pleşiţă, că „ai trădat!” Atunci cum să îl mai sprijini, numai, gata … era clar că trebuia să-şi ia mâna de pe el, mai ales că ei aveau destule informaţii de unde rezulta că acţiunea „nu ştim exact cum se va desfăşura, dar va fi hotărâtă, categorică, radicală de schimbare a lui Ceauşescu”. Unii ştiau că îi vine scadenţa.
În octombrie ‘89 Vlad şi-a convocat adjuncţii şi pe şefii de teritoriu, pe nişte zone aşa, restrânse, şi le-a spus clar: „Urmează sfârşitul! Urmează sfârşitul! Informaţiile noastre spun că s-au coalizat după Malta, s-a elaborat planul şi urmează sfârşitul… Ce vă recomandăm? Să rămâneţi neutri! Deci, nu numai acum… să rămâneţi neutri! Misiunea noastră e să procurăm informaţii şi nu altceva!” Deci, în octombrie!…”
