Noi credem că tinerii noştri pot construi o lume mai bună. Suntem convinşi că speranţa, energia, munca, talentul, perseverenţa şi curiozitatea lor sunt ingredientele magice care pot transforma orice vis în realitate.
I-am căutat pe aceia dintre ei care, la vârste fragede, ating excelenţa. Vă invităm să urmăriţi, începând de astăzi, un serial care conţine poveştile de viaţă ale unor învingători. I-am ales dintre laureaţii Ligii Studenţilor Români în Străinătate, ediţia 2014. Suntem bucuroşi şi onoraţi că aceşti tineri au acceptat să îşi deschidă sufletul şi să ne destăinuie frământările, drumul şi speranţele lor.
Să începem.
Sînziana Mircea: „Am vrut să devin pianistă pentru a primi multe flori”
- Fiecare poveste de succes are în filigran multe visuri, speranţe, perseverenţă şi, mai ales, mulţi, mulţi ani de muncă. Când şi cum aţi Ştiut că acesta este drumul
dumneavoastră? (pian-muzica clasica)
La varsta de 3 ani, jucaria mea preferata era un mic pian de o octava, care pur si simplu m-a fascinat! Asa a inceput visul meu. Tot atunci s-a intamplat sa merg cu parintii mei la un concert la sfarsitul caruia pianista a primit foarte multe flori, ceea ce mi s-a parut extraordinar. Astfel am inceput sa-mi doresc sa devin pianista: ca sa primesc si eu multe flori. Prin urmare, la inceput parintii mei m-au dus la gradinita muzicala, dupa care vazand ca perseverez in dorinta mea, la varsta de 5 ani am luat prima lectie de pian. Astazi, de fiecare data cand primesc flori la sfarsit de concert, imi aduc aminte de acel moment care mi-a influentat atat de mult viata. Privind in urma, mi se pare o alegere interesanta deoarece la vremea aceea aveam in casa o vioara, cea a bunicului meu, si nicidecum un pian. El canta la vioara in timpul liber iar intr-o zi, copil fiind, si-a scrijelit numele pe ea ca nu cumva sa se rataceasca. Din fericire, pianul meu a scapat de un asemenea « tatuaj », deoarece este mai greu de ratacit.. J))
- Ce fel de copil, ce fel de tânăr aţi fost ?
Am fost un copil foarte norocos, deoarece am cei mai minunati parinti. Ei sunt absolut convinsi ca muzica este cel mai frumos dar care poate fi facut unui copil. Studiul unui instrument dezvolta memoria, capacitatea de concentrare si nu in ultimul rand te ajuta sa iti faci multi prieteni. Prin urmare s-au hotarat sa imi faca acest dar inca de la o varsta frageda, decizia lor fiind sustinuta de extraordinara mea bunica, care m-a crescut locuind impreuna cu noi. Ea m-a dus la primele lectii de pian si in prima zi la scoala. Ei i-am daruit primul premiu castigat intr-o competitie de pian (se intampla in clasa I), iar mai tarziu memoriei ei am dedicat multe dintre reusitele mele, inclusiv nota 10.00 de la examenul de Bacalaureat. Bunicilor din partea tatalui meu le datorez insa vacantele copilariei mele, petrecute intr-un sat romanesc autentic, cu paine coapta pe vatra, lapte proaspat muls si cu multi, multi copaci numai buni de catarat. De cate ori vin in tara, ma duc cu mult entuziasm la tara ca sa ma bucur de rasfatul bunicilor mei si sa ma simt din nou copil.
Dar nu pot sa ma plang nici de prezent. J)) Fiecare varsta vine cu farmecul ei, firul rosu fiind pasiunea pentru muzica. Cu adevarat ma consider un om norocos, deoarece datorita acestei profesii calatoresc foarte mult si imi fac noi prieteni din toate colturile lumii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sper sa fie si mai departe la fel ! J
- Decizia de a studia în străinătate a fost una « premeditată » ?
A fost un vis vechi, dar in acelasi timp o decizie luata in ultimul moment, deoarece initial am vrut sa imi continui studiile universitare in tara. Totusi, in clasa a XII-a am decis sa imi incerc norocul in afara. Dupa absolvirea Liceului de Muzica “George Enescu” din Bucuresti la clasa prof. Olga Szel, in 2011 am fost admisa la Universitatea de Muzica si Dans din Kӧln, cea mai mare universitate de profil din Europa, unde sunt studenta in prezent in anul IV. In anul III am urmat cursurile Universitatii Guildhall School of Music and Drama din Londra, in cadrul programului Erasmus, unde am avut parte de o experinta minunata.
- Cum aţi ales facultatea?
In muzica clasica, o proportie covarsitoare din repertoriu o reprezinta compozitorii germani precum Bach, Beethoven sau Schumann. De aceea, pentru a o intelege mai bine, am considerat ca este important sa vin in contact cu aceasta cultura. Prin urmare, decizia de a aplica la cea mai mare universitate de muzica din Germania a fost in primul rand un pariu cu mine. Un rol foarte important l-a jucat si aspectul financiar, deoarece universitatea este gratuita iar costurile zilnice sunt mai mici decat in alte tari.
Din fericire, a fost un pariu castigator care mi-a deschis multe oportunitati in cariera si m-a ajutat sa ma maturizez. Cred ca aceasta experienta, in mod paradoxal, m-a ajutat sa apreciez mai mult timpul petrecut cu familia si cu prietenii mei acasa.
- Care a fost impactul noului model educaţional? Cum aţi reuşit să traversaţi primul semestru?
Trebuie sa marturisesc ca inceputul a fost greu! Stiti cate glume sunt despre limba germana.. Una dintre aceasta, foarte populara intre studentii straini din Germania, spune ca „Viata este prea scurta ca sa inveti limba germana”. Insa „acasa” era doar la un click distanta, asa ca Skype-ul a fost un sprijin de nadejde. Dar foarte curand mi-am facut multi prieteni la scoala, asa ca in noiembrie cand mi-am serbat prima zi de nastere departe de casa a fost o adevarata petrecere studenteasca cu multi invitati.
Cat despre modelul educational, marea calitate a sistemului german este flexibilitatea. Ca student la Universitatea de Muzica si Dans din Kӧln ai posibilitatea sa iti alegi cursurile dintr-o paleta foarte variata de discipline predate de mari personalitati. Acest fapt iti ofera un orizont foarte larg de pregatire.
Uitandu-ma inapoi in timp, ma bucur sa constat ca am trecut cu bine nu numai de primul semestru, dar de toti anii de studiu de pana acum, deoarece am luat toate examenele cu nota maxima.
- Ce proiecte de suflet aţi realizat în perioada studiilor universitare sau doctorale?
Pentru un student la muzica, adevaratele examene sunt cele sustinute pe scena, in fata publicului. Intr-un anume fel, un muzician ramane student toata viata, prin faptul ca la fiecare concert trebuie sa demonstreze nivelul la care se afla. Pentru mine, primul concert care imi vine in minte este cel sustinut la Tokyo Metropolitan Theater sub bagheta dirijorului Mitsuyoshi Oikawa, alaturi de Mozart Virtuoso Festival Orchestra. Concertul a avut loc in octombrie 2013 intr-o sala cu 2000 de spectatori. Aceasta a fost a doua mea experinta japoneza, deoarece in anul 2012 am sustinut un turneu in Toyama, Okayama, avand in acelasi timp privilegiul de a celebra Ziua Nationala printr-un recital la Ambasada Romaniei la Tokyo. Toate aceste concerte au fost foarte bine primite atat de critici, cat si de public.
Anul 2014 a fost unul foarte bogat pentru mine, incepand cu Premiul pentru cel mai bun student roman din strainatate la Categoria Arte acordat de Liga Studentilor Romani din Strainatate, juriul fiind prezidat de Presedintele Academiei Romane, domnul Academician Ionel Haiduc. Ma bucur ca am acum ocazia sa multumesc inca o data LSRS atat pentru onoarea de a fi unul dintre laureatii lor, cat si pentru tot ceea ce fac pentru toti tinerii romani aflati la inceput de cariera. Ca urmare a acestui premiu, am avut surpriza sa aflu ca am fost inclusa in Top 100 de romani care mişcă ţara prin puterea ideilor sau a faptelor lor, realizat de Foreign Policy România, divizie a Washington Post.
Tot in acest an am sustinut un recital la Saint Martin-in-the-Fields din Londra, una dintre cele mai prestigioase scene de concert din lume, la invitatia ICR, urmat de recitaluri sustinute la Praga, Bucuresti, Mallorca, Kӧln, Bergen sau Fort Worth (Texas). In aceeasi stagiune 2013/2014 am avut sansa sa sustin concerte alaturi de Filarmonicile Ploiesti si Botosani sub baghetele dirijorilor Radu Postavaru si Vlad Agachi. Dar la fel de importante au fost si numeroasele recitaluri sustinute de-a lungul anilor la invitatia Radio Romania Muzical, fie la Centrul Cultural Arcus, fie la Ateneul Roman. Inregistrari din aceste concerte au fost incluse in emisiunile dedicate Zilei Nationale a Romaniei produse de BBC Radio 3 si difuzate de 12 radiouri nationale din Europa in 2012 si 2013. Am fost foarte surprinsa si deosebit de onorata sa ma regasesc inclusa de BBC in acest program care a reunit cei mai mari muzicieni romani, precum Dinu Lipatti, Clara Haskil, Alexandru Tomescu, Liviu Prunaru, eu fiind „mezina” listei. Aceasta intamplare mi-a intarit credinta ca fiecare concert este foarte important, pentru ca nu stii niciodata cine se afla in sala sau care este „drumul” inregistrarilor din concertul respectiv. De aceea, atunci cand ma aflu pe scena incerc sa dau totul si sa aduc macar pentru cateva clipe bucurie celor din sala, care au facut un efort sa vina la concert.
- Să încercăm şi un top trei dorinţe de viitor. J
Inainte de a spune cele trei dorinte pestisorului de aur, as vrea sa va multumesc pentru sansa acestui interviu. De asemenea, as vrea sa multumesc Radio Romania, in mod special Muzical si Cultural, pentru imensul sprijin oferit inca de cand aveam 8 ani prin oameni minunati precum regretata Rodica Sava, Ecaterina Stan, Ioan Dobrinescu, Jeanine Costache si Cristina Comandasu, care m-au invitat in emisiunile si concertele lor. Alaturi de parintii si profesorii mei, Radio Romania a reprezentat o constanta in viata mea.
Si acum trecand la dorinte, in primul rand imi doresc ca eu si familia mea sa fim sanatosi, alaturi de mentorii nostri care ne sunt mereu alaturi si carora le multumesc pentru grija si dragostea constanta. Cu ajutorul lui Dumnezeu, daca voi fi sanatoasa voi putea sa continui sa imi indeplinesc visele.
Am invatat ca viata este surprinzatoare si ca imi ofera cateodata lucruri la care nici nu am indraznit sa visez. Unul dintre acestea este admiterea mea in aceasta toamna la Accademia Pianistica di Imola, una dintre cele mai prestigioase institutii de acest gen din lume. Studentii sai reprezinta o elita in domeniu, cu un palmares absolut impresionant in competitii si aparitii pe toate marile scene ale lumii. Prin urmare, timp de 3 ani voi urma cursurile acestei academii sub indrumarea Maestrului Boris Petrushansky. Abia astept! De asemenea, imi doresc sa am cat mai multi prieteni alaturi la recitalul de la Ateneu, Sala Mica, din 3 martie 2015, unde va invit pe toti cu drag ! Si nu il ultimul rand il astept pe Mos Craciun si il rog sa imi indeplineasca o mare dorinta : sa vad « Spargatorul de nuci« cu Roberto Bolle la Scala din Milano!
Interviu realizat cu sprijinul Ligii Studentilor Romani in Strainatate
