Motto: „Mai bine de jumătate din populaţia lumii trăieşte în condiţii aproape mizere. Pentru prima dată în istorie, umanitatea are cunoştinţele şi aptitudinile necesare pentru a elibera oamenii de sărăcie”. (declaraţie din anul 1949 a preşedintelui SUA Harry Truman – 1945 – 1953)
În fiecare an, pe 17 octombrie, este marcată Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), prin rezoluţia 47/196 din 22 decembrie 1992. Iniţiativa marcării unei astfel de zile la nivel mondial a venit din partea organizaţiei non-guvernamentale “Ajutor pentru toţi dezmoşteniţii sorţii – Lumea a Patra”, cu sediul în Franţa, fondată de preotul Joseph Wresinski.
Astfel, eradicarea sărăciei a constituit tema comună a mai multor conferinţe ale Naţiunilor Unite, şi a două reuniuni la nivel înalt privind dezvoltarea socială, organizate în martie 1995 şi în iunie 2000. În anul 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada anilor 1997-2006 ca Primul deceniu al Naţiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă “Eradicarea sărăciei – un imperativ etic, social, politic şi economic al umanităţii”.
Dezechilibrul privind sănătatea populaţiei între ţările sărace şi cele bogate s-a redus semnificativ în ultimele două decenii, potrivit ultimului raport ONU, publicat anul trecut. Cu tot acest progres, mai există încă provocări majore în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, stabilite în cadrul unui summit al ONU în anul 2000: reducerea sărăciei, educaţie, egalitatea între sexe, sănătatea copiilor şi a mamelor, reducerea efectelor nocive asupra mediului înconjurător, reducerea infectărilor cu HIV şi crearea unui Parteneriat Global pentru Dezvoltare, toate acestea având ca termen limită anul 2015.
Astfel mortalitatea infantilă, spre exemplu, a scăzut de la 171 de morţi la 1.000 de copii născuţi vii în anul 1990 la 107 morţi la 1.000 de copii născuţi vii în 2011.
Ţările care aveau cea mai mare rată a mortalităţii infantile în 1990, cum ar fi Bangladesh, Madagascar, Nepal, Ruanda, Senegal, au acum o rată de supravieţuire a copiilor atât de mare încât nici nu mai fac parte din grupul respectiv, însă rata actuală a progresului nu va fi suficientă pentru a atinge, până în 2015, ţinta globală care se referă la reducerea mortalităţii infantile cu două treimi faţă de nivelul din 1990, în ţările din întreaga lume.
Unul din indicii care cuantifică sărăcia la nivelul unei populaţii este rata sărăciei (relative) care reprezintă ponderea persoanelor sărace, cu un venit disponibil pe adult echivalent mai mic decât pragul stabilit la nivelul de 60% din media veniturilor disponibile, din totalul populaţiei.
Situaţia la nivel mondial
Sărăcia la nivel mondial este un „stil de viaţă” în unele ţări din lume, iar organizaţiile mondiale par să nu aibă politici coerente de sprijin pentru aceste naţiuni. Conform unui clasament realizat de experţii Băncii Mondiale, Haiti este cea mai săracă ţară din lume, fiind urmată de Guineea Ecuadorială şi Zimbawe. Iată câteva date despre cele mai sărace 5 ţări din lume:
• În Haiti, rata sărăciei a atins 77%, la o populaţie de circa 10 milioane de oameni. Produsul Intern Brut al ţării este de 7,35 de miliarde de dolari, iar PIB/capita reprezintă infima sumă de 726 dolari. Tradus în cifre pe înţelesul tuturor, haitienii trăiesc în proporţie de peste 50 % cu sub 1 dolar pe zi, iar aproximativ 80% din populaţie supravieţuieşte cu doar 2 dolari/zi, rata şomajului fiind de peste 40 %. Haitienii plătesc bineînţeles tribut şi seismului devastator din anul 2010, soldat cu circa 40.000 – 80.000 de persoane decedate conform statisticilor organizaţiilor mondiale (circa 320.000 de morţi conform autorităţilor din Haiti) dar şi pagube materiale de peste 120% din PIB adică aproximativ 8 miliarde de dolari.
• În Guineea Ecuatorială, rata sărăciei a atins 76,8%, la o populaţie destul de redusă numeric – circa 720.000 de persoane. PIB-ul ţării este de 19,8 miliarde de dolari, iar PIB/capita ajunge la 27.478 dolari. Cum este posibil ca o ţară care are PIB-ul pe cap de locuitor mai mult decât dublu faţă valoarea medie la nivel mondial (care este de circa 10.000 de dolari) să fie a doua cea mai săracă din lume ? Fondurile se află de fapt la dispoziţia câtorva privilegiaţi iar o mare parte a populaţiei supravieţuieşte doar din agricultura de subzistenţă. În Guineea Ecuatorială doar jumătate din populaţie parcurge şcoala primară !
• În Zimbabwe, rata sărăciei este de 72% la o populaţie de circa 12,8 milioane de oameni. PIB-ul ţării este de 9,9 de miliarde de dolari adică un PIB/cap de locuitor de circa 776 dolari. „Mulţumită” dictaturii lui Robert Mugabe, rata sărăciei s-a dublat în perioada 2003-2009, de la valoarea de 35 %.
• Republica Democratică Congo, a patra în clasamentul Băncii Mondiale privind cele mai sărace ţări din lume, are o rată a sărăciei de 71,3%, la o populaţie de 67,7 milioane de oameni, cu un PIB de 15,64 de miliarde de dolari şi un PIB/capita de 231 dolari – cel mai scăzut din întreaga lume. Ţara se află într-o situaţie dramatică, ca urmare a corupţiei dar şi a unui sângeros conflict civil care durează de ani buni şi care a dus la moartea a peste 5 milioane de oameni, din cauza violenţelor, bolilor şi foametei. Mortalitatea la 1.000 de nou-născuţi este de 111,7, copii care nu vor apuca să-şi sărbătorească primul an de viaţă, iar la şcoală se înscriu mai puţin de o treime din copii.
• A cincea cea mai săracă ţară din lume este Regatul Swaziland, în care rata sărăciei a ajuns la 69 %, la o populaţie de circa 1 milion de locuitori, cu un PIB de aproape 4 miliarde de dolari şi un PIB/cap de locuitor de 3.725 dolari. Cea mai mare parte a populaţiei lucrează în agricultura de subzistenţă, iar evoluţia economică a ţării este se bazează aproape exclusiv pe exporturi către Africa de Sud. Şochează speranţa de viaţă de numai 48,3 ani, mai ales din cauza ratei incidenţei infectării cu HIV/SIDA, care ajunge în rândul categoriei de vârstă 15 – 49 de ani, la incredibila cifră de 25,9%, cea mai mare din lume.
Situaţia în Uniunea Europeană
Deşi incomparabil mai bună faţă de cea descrisă în rândurile de mai sus, combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale la nivelul Uniunii Europene, este unul dintre obiectivele specifice în domeniul politicii sociale. Una dintre inovaţiile majore aduse de Strategia Europa 2020 este o nouă ţintă comună în combaterea sărăciei şi excluziunii sociale, respectiv reducerea cu 25% a numărului de cetăţeni europeni care trăiesc sub pragul naţional de sărăcie şi scoaterea a 20 de milioane de persoane din sărăcie.
Conform ultimelor date ale Eurostat, peste 124 de milioane de persoane din Uniunea Europeană – aproape 25 % din cetăţenii UE – sunt supuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale.
În UE, Bulgaria continuă să fie cel mai sărac stat din Uniunea Europeană, vecinii de la sud de Dunăre înregistrând cea mai ridicată rată de săracie dintre cele 28 de state membre UE – 49,3 %.
Pe locul doi se află România, cu o rată a sărăciei de 41,7 %, în timp ce locul al treilea este ocupat de Letonia – 36,2 %, iar Grecia ocupă a patra poziţie în acest top. Ultima ţară care a aderat la UE, Croaţia, nu figureaza între cele mai sărace ţări din Uniune.
De asemenea, regiunea de nord-vest a Bulgariei este considerată cea mai săracă din Uniunea Europeană.
Rata riscului de sărăcie şi excluziune socială în UE, detaliată pe ţări membre, se prezintă astfel:
În România, harta sărăciei arată că în regiunea de nord – est se înregistrează cea mai mare rată a sărăciei, toate cele şase judeţe din acea regiune prezentând un risc ridicat de sărăcie. De asemenea, regiunea de sud este eterogenă, cuprinzând judeţe cu rate foarte ridicate ale sărăciei, cum ar fi Călăraşi şi Teleorman, precum şi judeţe cu rate relativ scăzute, cum ar fi Prahova.
De asemenea, judeţul Cluj se situează pe locul doi după Bucureşti din punctul de vedere al valorii – scăzute – a ratei sărăciei din România, iar judeţele învecinate Clujului în regiunea de nord – vest (Bistriţa – Năsăud, Maramureş, Sălaj şi Satu Mare) prezintă un nivel de sărăcie mai mare decât media din România.
Rata sărăciei în România, pe judeţe se prezintă astfel:
Alte sudii de caz
► Grecia
Din anul 2009 până în prezent, Grecia a pierdut venituri echivalente cu 20% din PIB, rata şomajului atingând cifra de 27%, iar tineretul depăşind ponderea de 40% şomeri.
Scăderea salariilor cu aproape un sfert a fost aplicată eşalonat, cu o medie de circa 5% pe an, cu perspectiva îngheţării salariului minim până în anul 2016 la 580 euro pe lună, iar pentru următorii 25 de ani la 511 euro pe lună, ceea ce înseamnă prezent şi perspective de rău augur în ceea ce priveşte sărăcia.
Un studiu elaboat de comisia pentru buget a Parlamentului grec şi publicat în septembrie 2014 arată că circa 2,5% din populaţia Greciei trăieşte sub pragul de săracie, iar alte 3,8 milioane persoane sunt „expuse riscului de săracie”. Drept consecinţă, mai mult de jumătate din întreaga populaţie a ţării, de 11,3 milioane locuitori este afectată sau ameninţată de sărăcie.
► Elveţia
Vă vine să credeţi sau nu, chiar dacă Elveţia este una dintre cele mai bogate ţări ale lumii, ţara în care cetăţenii nu vor nici salariu minim de 3.240 de euro, nici să intre în UE, unul din 13 locuitori trăieşte în sărăcie. Statisticile federale ale Elveţiei arată că circa 7,7% din cei 8 milioane de locuitori trăiau sub limita sărăciei în 2012.
Pragul sărăciei este de 2.200 de franci elveţieni (circa 1.800 de euro) pe lună pentru o persoană şi de 4.050 de franci elveţieni pentru un cuplu cu doi copii.
În timp ce mulţi cetăţeni ai Uniunii Europene doar visează la astfel de venituri, în Elveţia este destul de greu să trăieşti cu aceşti bani, având în vedere că este una dintre ţările europene cu cel mai scump trai.
Dintre cei circa 600.000 de elveţieni afectaţi de sărăcie, 130.000 sunt angajaţi, iar cei mai expuşi riscului de sărăcie sunt elveţienii care compun familiile monoparentale, adulţii singuri, muncitorii necalificaţi şi cei din gospodariile în care nimeni nu munceşte.
► SUA
Deşi în mod „tehnic” recesiunea s-a încheiat în iunie 2009, în SUA venitul mediu anual pe gospodărie a crescut la doar 51.939 de dolari în 2013 faţă de 51.759 dolari cât se înregistra în anul 2012, fiind cu mult sub valoarea de 56.000 de dolari înainte de declanşarea crizei economice
Se estimează că peste 45 de milioane de persoane – circa 14,5 % dintre americani trăiesc sub pragul sărăciei, faţă de 15 % în anul 2012, însă aceste cifre sunt cu mult superioare valorii de 12,3% dintre americani care trăiau sub pragul de sărăcie înainte de declanşarea crizei economice.
