Petre Diaconu a fost un descoperitor al izvoarelor istoriei ṣi totodată un înṭelept care a trăit istoria. Spiritul său pătrunzător l-a ajutat să observe, să înṭeleagă ṣi să analizeze detalii peste care mulṭi dintre semenii săi treceau fără să le observe. În seria de interviuri acordate pentru Arhiva de istorie orală a SRR a descris fapte, situaṭii ṣi întâmplări cu un umor de cea mai bună calitate, cu o ironie subṭire, uneori cu autoironie. Citind transcrierea lor, vă veṭi convinge…
Interviurile au fost realizate ṣi transcrise de Silvia Iliescu în 1995, 1996 ṣi 1997.
(episod 3)
Eu m-am înscris în Partidul Naţional Ţărănesc în iarna anului 1945-46
„În anul 1940, în toamna lui 1940, deci când Dobrogea de sud a fost cedată bulgarilor, noi, întreaga familie – cât şi o mare parte a românilor din Dobrogea de sud -, ne-am retras. Familia mea, s-a „cazat”, ca să spun aşa, în oraşul Călăraşi.
Deci în anul 1945-46 m-am înscris […], am fost ales preşedintele organizaţiei Tineretului Naţional Ţărănesc din oraşul Călăraşi. Fac şi cuvenita precizare că organizaţia judeţeană a tineretului era condusă de un avocat, pe numele lui de Cazan, cred că mai trăieşte pe undeva acuma, iar organizaţia judeţeană a partidului îl avea în frunte pe avocatul Pan Muşică, vicepreşedinte al partidului era preotul Alexandrescu, parohul bisericii Golna din oraşul Călăraşi. […]
Noi am început să ne organizăm în condiţiile unei presiuni foarte puternice; adevărată teroare se declanşase pe vremea aceea împotriva membrilor Partidului Naţional Ţărănesc. Ei bine, în asemenea împrejurări, totuşi am găsit putinţele necesare să organizăm partidul nostru în limita oraşului Călăraşi şi, fireşte, respectiv a judeţului Ialomiţa, [din care făcea parte] pe vremea aceea. Sediul Partidului Naţional Ţărănesc se afla pe strada Ştirbei Vodă, strada principală a oraşului Călăraşi, la etajul unei clădiri. Şi mi-aduc aminte că nu trececea săptămână de la Dumnezeu să nu fie şicanat într-un fel sau altul colectivul de conducere al Partidului Naţional Ţărănesc. Şi în câteva rânduri, cel puţin în patru rânduri – faptele acestea mi le aduc bine aminte! – sediul a fost devastat: se urcau cu scara în timpul nopţii şi spărgeau geamurile, forţau uşile. Chiar la prima devastare au golit sertarele, dulapurile, de hârtiile legate de administraţia partidului nostru.”
Campania electorală se declanşase la sfârşitul verii anului 1946…
„…Şi pentru că a venit vorba de campania electorală, ţin să precizez că ea a fost sângeroasă, s-a soldat cu bătăi. Într-un caz, un tânăr ţărănist din satul Mircea Vodă – astăzi suburbie a oraşului Călăraşi – a fost împuşcat în miez de noapte pe strada Bucureşti, cea mai lungă stradă a oraşului Călăraşi. Şi pentru că veni vorba de şicanele, de bătăile, mă rog, pe care le organiza puterea, comuniştii, pot să vă dau un exemplu ilustrativ.
În toamna anului 1946, pe la sfârşitul lui septembrie, începutul lui octombrie, deci cu o bună bucată de vreme înainte de data votării [din noiembrie], ne-am dus o grupă de ţărănişti din conducerea partidului, în frunte cu preşedintele partidului, Pan Muşică, în comuna Dragoş Vodă, prima gară importantă după Ciulniţa, în direcţia Bucureştiului. Şi am ţinut acolo o manifestaţie electorală, în curtea largă a unui “chiabur”, a unui om mai pricopsit, în sensul adevărat al cuvântului, un bun gospodar. Ei bine, la terminarea manifestaţiei, când grupa de ţărănişti ajunsese la Ciulniţa, acolo a fost aşteptată de o echipă de „mardeiaşi” – ca să mă exprim într-o limbă proprie a cartierelor rău famate – […], [zădărnicind] în felul acesta “acţiunile” în lupta asta electorală pentru îndepărtarea comuniştilor.”
În dimineaṭa votării…
„A fost organizată totuşi de ei în chip extraordinar de exact şi de precis votarea în 
ziua de 19 noiembrie a anului 1946! Eu de pildă, împreună cu colegul meu de clasă Ticu Marinescu, membru al Tineretului Partidului Naţional Ţărănesc, am fost delegaţi de către organizaţia partidului nostru ca să reprezentăm partidul la secţia de votare din curtea Regimentului 5 Cavalerie din Călăraşi. Ei bine, în dimineaţa votării, când m-am prezentat împreună cu colegul meu în curtea regimentului şi am cerut indicaţiile de rigoare, cum putem ajunge la secţia de votare, un ofiţer din Divizia „Tudor Vladimirescu” – nu ştiu ce căuta ofiţerul din Divizia „Tudor Vladimirescu” într-o cazarmă de cavalerie! – ne-a spus că aici noi nu avem voie să intrăm. „Bine, [dar] suntem totuşi reprezentanţii unui partid care participă la alegerile democratice!” „Democraţia dumneavoastră se opreşte la curtea regimentului nostru. Vă rog să părăsiţi imediat incinta cazărmii!” Noi am opus rezistenţă, verbală fireşte, că nu puteam să luăm ciomagul în mână şi să ne luptăm cu nişte oameni care erau înarmaţi. El era însoţit de doi ostaşi ai Regimentului 5 Cavalerie Călăraşi. Şi până la urmă ne-a evacuat din curtea cazărmii, iar într-o situaţie de acest soi, oricine îşi poate da seama cum s-a votat şi cât s-a votat pentru unii sau pentru ceilalţi! […]
Mie cel puţin şi nouă, care eram în Călăraşi, nu ne-a trecut prin cap că se va ajunge la o formă… la o fraudă de felul acesta! De altfel, noi trăiam sentimentul victoriei totale în toată ţara, noi cunoşteam pulsul în ţară; ştiam care este simpatia de care se bucură Partidul Naţional Ţărănesc, în general partidele istorice din rândul cărora făceau parte nu numai liberalii, ci şi fracţiunea social-democrată a lui Titel Petrescu. Ei bine, surpriza a fost dezastruoasă pentru noi, când peste o zi sau două am aflat că Partidul Naţional Ţărănesc a câştigat 10-20 % din numărul votanţilor, când în realitate noi ne aşteptam la peste 50-60 % şi în realitate votaseră cam 80 % pentru ţărănişti şi liberali! […]
V-am dat numai câteva date, poate – ştiu eu?! – încărcate de o nuanţă de pitoresc, dar cu semnificaţii grave în consecinţele lor. […] Deci, din presa vremii, din ziarul Dreptatea pe care-l citeam, ziarul Dreptatea care-l avea ca director, cred, pe Nicolae Carandino, aflam fel de fel de ştiri care mai de care mai neliniştitoare. Nu ne puteam închipui că vor merge cu – nu cu brutalităţile! – cu drăceasca politică până într-acolo, încât să numere invers voturile şi să iasă ei cu 80 % şi noi cu 10-20 %…”
Video youtube:
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=nAz_aZWU4PA[/youtube]
