Un prieten răcit strănută în apropiere. Aţi dori să vă acoperiţi faţa sau să vă îndepărtaţi, însă din motive ce ţin de politeţe tot ce puteţi face este să nu inhalaţi aerul ce vine din direcţia lui şi să speraţi că sistemul dumneavoastră imunitar este pregătit să facă faţă invadatorilor.
Unele persoane par a contracta cu uşurinţă toţi microbii care le ies în cale, de la cei care provoacă tuse şi răceli, până la microbi care se instalează în stomac. Altele par a nu se îmbolnăvi niciodată. Care este secretul lor? O sumedenie de lucruri ţin pur şi simplu de noroc. Există anumiţi factori ce afectează performanţa sistemului imunitar, asupra cărora nu puteţi interveni: vârsta, genul, moştenirea genetică şi mai ales un sistem imunitar care a mai avut de-a face cu acel microorganism pe care urmează să-l contractaţi.
Dar există şi o sumedenie de factori pe care-i puteţi controla. Nu ne referim la administrarea pastilelor vândute cu eticheta de „fortifiant”; ceea ce se pretinde despre majoritatea acestora nu se bazează pe dovezi medicale riguroase. Puteţi apela la un alt gen de metode pentru a vă menţine sistemul imunitar la turaţia maximă, pregătit să intervină oricând este necesar. Şi totuşi, nu totul se rezumă la intensificarea activităţii sistemului imunitar. Multe probleme de sănătate apar atunci când sistemul imunitar reacţionează în situaţii în care n-ar trebui să o facă. Atunci când sistemul imunitar atacă anumite zone din organism, apar tulburări autoimune precum scleroza multiplă, diabetul de tip 1 şi grupul bolilor inflamatorii intestinale. Dacă reacţionează la moleculele străine, dar în acelaşi timp inofensive pentru organism, precum cele provenite din polen sau alune, vom avea de-a face cu astm, eczeme sau alergii. Există însă metode prin care putem ajuta sistemul imunitar să se comporte corespunzător.
Suntem ceea ce mâncăm
Pornind de la o veche concepţie referitoare la efectele benefice ale supei de pui şi până la conceptele moderne vizavi de aşa numitele super-alimente, ne place să credem că o parte din ceea ce mâncăm ajută la prevenirea infecţiilor. Cea mai mare parte a acestor opinii nu este susţinută de prea multe dovezi, însă există, într-adevăr, anumite diete ce par a ajuta.
Numeroase suplimente alimentare sunt vândute pe principiul că pot fortifica sistemul imunitar, însă virtuţile lor medicale se bazează de obicei doar pe teste efectuate în laborator. Aceasta este doar prima etapă a investigaţiei; singurul mod prin care pot fi observate efectele benefice ale unui aliment este ca acesta să fie administrat în mod controlat unui număr de persoane selectate aleatoriu. Şi este de preferat ca aceste experimente controlate să fie efectuate de mai multe ori.
Aşadar, potrivit unor astfel de procedee derulate, suplimentele care conţin zinc par a fi obţinut cele mai bune rezultate, existând dovezi că ele pot preveni răceala şi totodată diminua durata dacă sunt administrate într-un interval de 24 de ore de la primele simptome.
Zincul pare a fi eficient pentru că blochează reproducerea virusului răcelii în organism şi pentru că nu-i permite să acapareze celulele căilor respiratorii.
Renumita vitamină C nu pare să prevină răceala. Totuşi folosită ca tratament îi poate ameliora simptomele. Un alt supliment alimentar care beneficiază de credibilitate este extractul de echinaceea, dar – reţineţi – doar ca tratament, nu ca şi metodă de prevenire a răcelii, şi chiar şi de această dată avem de-a face cu dovezi contradictorii.
Vitamina C amplifică, teoretic, activitatea celulelor cu rol imunitar, aşadar de ce în practică efectele lasă de dorit? În timp ce suplimentele de vitamine ajută persoanele malnutrite să evite îmbolnăvirile cauzate de deficienţa de vitamine, precum scorbutul, depăşirea aportului recomandat (pe care cei din occident îl ating fără probleme) nu aduce cu sine alte beneficii. De fapt, administrarea pastilelor cu vitamine, între care şi cele cu vitamina C, poate fi un lucru defavorabil per ansamblu.
Dacă doriţi cu adevărat să vă ajutaţi sistemul imunitar, atunci cel mai bun lucru pe care-l puteţi face este pur şi simplu să mâncaţi cât mai multe fructe şi legume. Acestea nu conţin doar vitamine, ci şi mii de alţi compuşi chimici cunoscuţi sub numele de fitonutrienţi, ce au numeroase efecte benefice asupra noastră, efecte pe care abia am început să le cunoaştem. Este important să avem în vedere şi cantitatea de mâncare, nu doar calitatea ei. Persoanele obeze sunt predispuse unei serii mai largi de infecţii, între care cele respiratorii, ale epidermei şi urinare. De asemenea, grăsimea în exces emite semnale chimice care interferează cu buna funcţionare a sistemului imunitar.
Ocrotiţi bacteriile benefice
Intestinele noastre conţin o sumedenie de bacterii, ceea ce este un lucru bun. Aceste bacterii ne ajută să digerăm mâncarea, fiind în acelaşi timp esenţiale pentru un sistem imunitar sănătos. Între flora noastră intestinală şi microbi are loc o luptă continuă pentru substanţele nutritive şi pentru acapararea de teritorii. De asemenea, flora intestinală eliberează compuşi chimici antimicrobieni şi comunică cu sistemul nostru imunitar în moduri complexe pe care abia am început să le descoperim. Astfel, nu este surprinzător faptul că prin vătămarea florei intestinale devenim predispuşi la infecţiile bacteriene. De aceea, atunci când luăm antibiotice pentru a anihila o infecţie, putem face uneori o alta; bacteriile noastre benefice sunt victimele colaterale. De exemplu, superbacteria Clostridium Difficile îi afectează deseori pe pacienţii internaţi în spitale cărora le-au fost administrate antibiotice şi reprezintă o bătaie de cap la fel de mare pentru lumea medicală precum bacteria MRSA, rezistentă la antibiotice.
În loc să ne bombardăm flora intestinală, ar trebui să o întreţinem. Acesta este scopul probioticelor, iaurturi concepute pentru a fi consumate zilnic în scopul echilibrării florei intestinale. După o perioadă în care această metodă a fost privită cu îndoială, studii efectuate în prezent susţin că probioticele pot trata infecţiile intestinale, între care şi deranjamentele intestinale asociate bacteriei C.difficile, ba chiar tusea şi răcelile.
Alături de probiotice există şi prebiotice. Scopul lor este să hrănească flora intestinală cu anumite substanţe nutritive, de obicei distribuite cumpărătorilor ca fibre solubile. În urma unui studiu s-a remarcat că persoanele internate în spitale, cărora le-au fost administrate prebiotice, au fost mai puţin predispuse riscului de a dezvolta infecţii produse de bacteria C.difficile. Cei a căror floră intestinală a fost complet distrusă de o asemenea infecţie pot beneficia de un transfer fecal. Pe cât este de dizgraţios, pe atât este de eficient. Transferul de fecale într-un intestin grav afectat de o infecţie cu bacteria C.difficile a produs rezultate uimitoare. Dar este o metodă de stimulare a sistemului imunitar la care totuşi nu trebuie să vă gândiţi decât atunci când într-adevăr starea dumneavoastră de sănătate este grav afectată.
Acordaţi-vă un moment de repaus
Stresul poate slăbi temporar sistemul imunitar, însă în mod semnificativ. Chiar dacă aparţine epocii moderne, cercetarea interacţiunii dintre minte şi trup – psihoneuroimunologia – este demnă de a fi luată în calcul.
În timp ce între creier şi sistemul imunitar există o multitudine de conexiuni, elementele cheie par a fi cortizolul (hormonul stresului) şi neuroadrenalina (un neurotransmiţător). Acestea inhibă capacitatea celulelor cu rol imunitar de a răspunde la antigeni, organismul devenind astfel vulnerabil la infecţii.
Pe de altă parte, puţin stres ar putea fi chiar benefic. În urma rezultatelor obţinute prin intermediul a 300 de studii efectuate, cercetătorii au ajuns la concluzia că scurtele experienţe stresante, de exemplu susţinerea de discursuri publice, amplifică nivelul de celule cu rol imunitar din sânge. “Un nivel uşor crescut al hormonilor produşi de stres este benefic pentru organism”, susţine Bruce Rabin de la Universitatea din Pittsburg, Pennsylvania. Totuşi, el nu ne recomandă să ne impunem momente stresante, ci mai degrabă să învăţăm cum să avem de-a face cu ele, atunci când ne ies în cale.”Fiţi optimişti, pregătiţi pentru ele, menţineţi-vă simţul umorului.”, ne sfătuieşte el. Cel mai important este să aveţi prieteni. „Singurătatea este nocivă.” Aşa s-ar explica de ce femeile trec mai uşor decât bărbaţii peste situaţiile dificile. „Femeile au prieteni cărora le împărtăşesc problemele lor personale.”, spune Bruce Rabin. „Este un exerciţiu de refulare.”
Nu ignoraţi importanţa somnului
Cât de mult aţi reuşit să dormiţi noaptea trecută? Chiar şi o lipsă moderată de somn poate amplifica riscul de a contracta un virus. Astfel, în timpul unui studiu, cercetătorii au consemnat timpul pe care 153 de adulţi sănătoşi îl alocau pentru somn înainte să le ceară să inhaleze o tulpină a virusului care cauzează răceala. Concluzia: persoanele care au dormit mai puţin de 7 ore pe noapte au fost de trei ori mai predispuse unei îmbolnăviri cu acest virus decât ceilalţi participanţi la studiul respectiv. Potrivit lui Mark Opp, neurobiolog în cadrul Universităţii din Washington, rezultatele studiului relevă faptul că înainte să ni se administreze un vaccin, trebuie să ne asigurăm că suntem bine odihniţi. Opp ne recomandă să dormim 8 ore şi 20 de minute în fiecare noapte. Pare mult, însă cercetătorul apreciază că este un timp pe care organismele noastre şi-l vor aloca de la sine, dacă vor fi lăsate în voia ceasului lor biologic: „Permiţându-le unor persoane sănătoase să doarmă oricât îşi doresc, vom observa că în fiecare noapte vor dormi din ce în ce mai mult până când vor atinge această durată.”
Calitatea somnului este de asemenea importantă. Trebuie să ne asigurăm că vom dormi într-un mediu liniştit, răcoros şi întunecat, spune Opp. Dacă locuim într-o atmosferă zgomotoasă, de exemplu în apropierea unei căi ferate, nu vom avea parte de un somn liniştit, chiar dacă susţinem că suntem acomodaţi cu sunetul trenurilor.
Efectul benefic al razelor de soare
Pentru a avea un sistem imunitar sănătos nu înseamnă că trebuie să-i sporim turaţia la maxim. Există foarte multe tulburări cauzate de celulele cu rol imunitar care atacă anumite elemente pe care ar trebui să le lase în pace, pe scurt, organismul în sine. Cunoscute sub numele de tulburări autoimune, din listă fac parte diabetul de tip 1, grupul bolilor inflamatorii intestinale, scleroza multiplă şi artrita reumatoidă. Toate aceste tulburări au fost asociate carenţei de vitamina D, aşa-numita vitamină solară (produsă de lumina solară). Unele alimente, precum lactatele şi peştele conţin şi ele vitamina D, însă cea mai mare cantitate este produsă în epiderma expusă la razele ultraviolete.
Vitamina D pare a deţine un rol cheie în menţinerea bunei activităţi a sistemului nostru imunitar, astfel încât acesta să nu acţioneze în mod defectuos. Primul indiciu că lucrurile stau aşa a fost rata crescută a bolilor autoimune în zone geografice mai puţin „vizitate” de soare. De atunci, cercetătorii au descoperit că vitamina D este un imunosupresor; menţine în limitele normale sistemul imunitar prin inhibarea reproducerii excesive a celulelor cu rol imunitar şi a factorilor care le semnalizează când să acţioneze. Acest compus chimic se află în atenţia cercetătorilor chiar ca o posibilă metodă prin care transplantul de organe să nu mai fie respins de pacienţi.
Dar Soarele are mai multe efecte benefice asupra noastră, nu se limitează doar la vitamina D. Melatonina – un hormon secretat de epifiză (glandă endocrină situată la nivelul creierului) ca răspuns la modificarea intensităţii luminii emisă de Soare – stimulează anumite celule cu rol imunitar.
Vitamina D este esenţială pentru asimilarea calciului de către organism şi totodată pentru sănătatea oaselor. Din nefericire, mulţi oameni, conştienţi că expunerea prelungită la Soare poate cauza cancer de piele, au început să-l evite, drept urmare au reapărut cazurile de rahitism la copii. Spre deosebire de cazul concret al cancerului de piele, vitamina D pare a ne proteja de multe alte tipuri de cancer, între care cancerul de sân, de prostată sau de colon. O echipă de cercetători susţine că în Statele Unite se înregistrează mai multe decese (aproximativ de patru ori mai multe) cauzate de cancere provocate de lipsa expunerii la soare, decât cele provocate de cancerul de piele.
Aşadar, cât ne putem expune la soare? Michael Holick, cercetător specializat în studiul vitaminei D din cadrul Universităţii Boston, Massachussetts, consideră că trebuie să ne expunem la soare mâinile, braţele şi faţa un sfert din timpul în care putem să ne ardem, de două sau trei ori pe săptămână.
Dermatologii nu sunt de aceeaşi părere, fiind în favoarea suplimentelor, însă multivitaminele pe care le luăm s-ar putea să nu suplinească întreaga doză de vitamina D necesară organismului.
Nu ignoraţi importanţa exerciţiilor fizice
Poate găsiţi cu greu o motivaţie pentru a face puţină mişcare, însă iată de ce ar merita: chiar şi cele mai scurte exerciţii fizice stimulează sistemul imunitar.
Un alt studiu a urmărit eficienţa sistemului imunitar a 500 de adulţi pe o perioadă de 12 săptămâni. Cei care făceau exerciţii fizice de cinci sau de mai multe ori pe săptămână, aşadar cei mai activi dintre ei, au avut nevoie de aproape jumătate din timpul necesar pentru a învinge infecţii de genul răcelii sau amigdalitei. Atunci când inima îşi intensifică bătăile pe fondul exerciţiilor fizice, celulele cu rol imunitar, prinse de pereţii tuturor vaselor de sânge, sunt repuse în circulaţie, şi îşi vor relua misiunea, spune Mike Gleeson, imunolog în cadrul Universităţii Loughborough din Marea Britanie. Nivelul lor în sânge este dublu în timp ce facem sport. Astfel, creşte capacitatea sistemului imunitar de a reacţiona la agenţii patogeni, afirmă Gleeson. „Exerciţiile fizice sporesc starea de alertă a sistemului imunitar”.
Dar există şi posibilitatea ca printr-o practicare exagerată a sportului să ne dăm sistemul de apărare peste cap. Echipa de cercetători condusă de Gleeson a încercat să afle câţi atleţi au contractat o viroză respiratorie în comparaţie cu persoane obişnuite care au făcut sport. Concluzia: cei care s-au antrenat timp de 11 sau mai multe ore pe săptămână, au contractat mai multe infecţii respiratorii decât cei care s-au dedicat sportului între 3 şi 6 ore pe săptămână.
Activităţile sportive prelungite sporesc nivelul hormonilor specifici stresului, între care şi cortizolul, ce inhibă activitatea celulelor cu rol imunitar. „Astfel, deşi celulele cu rol imunitar vor fi prezente în număr mare în organism, capacitatea lor de reacţie va fi diminuată”, spune Gleeson, care ne recomandă să facem sport des şi cu măsură, nu mai mult de două ore per sesiune.
(va urma: Sistemul imunitar al copiilor (II) şi Sistemul imunitar al vârstnicilor (III)
Surse: New Scientist Magazine, The Lancet, British Journal of Sports Medicine, Journal of the American Dietetic Association, www.cghjournal.org
Traducerea şi documentarea: Bianca Ioniţă
