La 20 octombrie, în fiecare an, este marcată Ziua Mondială a Osteoporozei (World Osteoporosis Day), prin diverse acţiuni, în peste 90 de ţări din lume. Ziua Mondială a Osteoporozei a fost marcată pentru a treia oară consecutiv în Bucureşti, în perioada 17-19 octombrie 2014, prin acţiuni de comunicare menite să crească nivelul de informare a profesioniştilor în sănătate, a pacienţilor şi, nu în ultimul rând, a publicului larg cu privire la această afecţiune.
Potrivit statisticilor, una din 3 femei adulte va dezvolta în cursul vieţii o fractură osteoporotică, însă nici bărbaţii nu sunt ocoliţi de acest flagel, circa 1 din 5 bărbaţi căzând victime ale acestei maladii. În România, peste 1 milion de femei suferă de osteoporoză, însă boala este, de cele mai multe ori subdiagnosticată şi frecvent lăsată netratată, ceea ce duce la o creştere majoră a numărului de persoane afectate. După vârsta de 35 de ani osul pierde în mod continuu din substanţa sa, un fenomen normal şi natural odată cu înaintarea în vârstă. Această pierdere poate deveni însă o problemă serioasă dacă „rezerva osoasă” iniţială a fost prea mică sau dacă pierderea de substanţă osoasă se face prea repede. Rezultatul este creşterea riscului de fractură, fie printr-o cădere obişnuită, ca în cazul încheieturii mâinii sau şoldului, fie printr-un efort moderat de ridicare, ca în cazul vertebrelor.
Osteoporoza înseamnă „boala osului poros”. Până nu demult considerată o stare normală a vârstnicului, osteoporoza este considerată în prezent o boală, caracterizată prin reducerea densităţii osoase, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia. Oasele osteoporotice nu arată, la prima vedere, altfel decât oasele normale. Ele sunt însă mai puţin dense, prin pierdere de substanţă osoasă, ceea ce se reflectă în structura lor internă, care este profund afectată – asemenea unei ţesături vechi, cu urzeala subţiată şi pe alocuri ruptă.
Osteoporoza mai este denumită şi „hoţul tăcut”, pentru că persoana afectată nu are simptome o lungă perioadă de timp, boala dezvoltându-se lent, în decursul mai multor ani, uneori ea poate debuta deja la adultul trecut de 30 ani. Aşadar, prevenţia trebuie începută din timp.
Cea mai bună metodă de diagnosticare a osteoporozei în momentul de faţă este prin absorbimetrie cu raze X. Cele mai frecvente localizări ale osteoporozei sunt la nivelul coloanei vertebrale şi la nivelul colului femural, de aceea toate testele care urmăresc diagnosticarea şi evoluţia acestei boli sunt centrate pe aceste segmente anatomice. Primul pas în combaterea osteoporozei este acordarea unei atenţii sporite stilului de viaţă, încă din tinereţe. Trebuie să mâncăm sănătos, să facem mişcare şi să ne completăm dieta cu suplimente naturale care ne aduc un plus de sănătate sistemului osos.
Conform datelor furnizate de OMS, în lume există peste 150 milioane de oameni care suferă de această boală. În Europa şi Statele Unite ale Americii se produc în fiecare an aproximativ 2,3 milioane de fracturi osteoporotice. S-a calculat că la fiecare 30 de secunde o persoană suferă o fractură osteoporotică. Mai mult, se consideră că, în următorii 50 de ani, numărul fracturilor osteoporotice se va dubla. Toate acestea atrag costuri enorme, astfel încât sunt lesne de înţeles eforturile depuse pentru realizarea unei strategii coerente şi susţinute în vederea profilaxiei, depistării precoce şi tratării osteoporozei.
“Ziua Mondială a Osteoporozei” a fost lansată, la 20 octombrie 1996, de către Societatea Naţională pentru Osteoporoză din Marea Britanie şi susţinută de Comisia Europeană. În 1997, a fost organizată de “Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză”. În 1998 şi 1999, “Organizaţia Mondială a Sănătăţii” a devenit co-sponsor al marcării acestei zile. Din 1999, este prezentată o temă specifică pentru marcarea “Zilei Mondiale a Osteoporozei”.
Surse : ziuaosteoporozei.ro, sfatulmedicului.ro, wikipedia.org, paginamedicala.ro
