La începutul lunii octombrie, piloţii ruşi au detectat o insulă în Arctica. Insula Yaya, care se ridică abia cu un metru deasupra nivelului mării şi are o suprafaţă de doar 500 de metri pătraţi, va fi în curând cartografiată de nava de cercetări Amiral Vladimirski, care şi-a confirmat prezenţa în Marea Laptev. Teritoriul va intra în componenţa Rusiei, scrie publicaţia britanică The Guardian, citând agenţia RIA. De data aceasta însă, Rusia nu se va mulţumi să-şi lase amprenta, cum a făcut în 2007 când a plantat un steag rusesc închis într-o capsulă de titaniu, la 4.200 de metri sub Polul Nord. Acum se va angaja în militarizarea masivă a Arcticii, zonă vastă revendicată de Moscova, precum şi de Canada, SUA, Norvegia şi Danemarca.
Agenţia RIA mai relatează că fostele baze sovietice sunt reactivate, drept răspuns la noul interes manifestat de NATO faţă de această regiune. Conform autorităţilor ruse, în nordul extrem se vor constitui două brigăzi, cu un efectiv de 6.000 de soldaţi, care vor fi desfăşuraţi în zona Murmansk şi apoi în regiunea autonomă Yamal-Neneţ. Aceste măsuri ar putea readuce atmosfera din timpul războiului rece, când zona era în centrul atenţiei SUA şi NATO, care erau convinse că ar fi o rampă de lansare pentru atacuri nucleare.
„Nu are logică”, spune Vladimir Ciuprov de la Greenpeace Russia. „Singura justificare poate fi voinţa de a uni încă o dată poporul rus în faţa unui duşman din afară, care ar încerca să ne ia Arctica ‘noastră’, în pofida faptului că nu există nici o ameninţare. Este un teren de manevre unde Rusia îşi poate flexa muşchii şi mai mult o chestiune de politică mondială, decât de economie”.
Însă şi resursele de hidrocarburi arctice exercită o puternică atracţie. Au fost comparate cu un „al doilea Orient Mijlociu”, presupunându-se că rezervele de petrol şi gaze ar reprezenta 17% şi respectiv 30% din totalul mondial. Dar condiţiile climatice extreme din Arctica şi recentele sancţiuni internaţionale impuse împotriva Rusiei au suspendat multe proiecte. În prezent, Rusia extrage nu mai mult de 6,6 milioane de tone de petrol anual din această zonă, faţă de „4,5 milioane de tone pierdute în ţara întreagă din cauza scurgerilor din conducte”, conform Greenpeace.(www.theguardian.com – 21 octombrie)
