Poveşti de război
Auzim în fiecare zi poveşti înspăimântătoare din zone ale Terrei unde oamenii sunt prinşi în războaie sângeroase. Bombele care explodează sfredelind carele blindate, taberele de refugiaţi, pline de copii şi femei care au supravieţuit miraculos unor atacuri, veştile de departe aşteptate de sute de soţii de militari sunt realităţi despre care Radio România vorbeşte de 12 ani.
Timp de 12 ani, Armata Română a luptat alături de marile armate ale lumii, într-un loc în care istoria se scrie în fiecare clipă cu sânge. 12 ani în care militarii români şi-au făcut datoria la peste 5.000 de kilometri de casă, câştigând respect şi admiraţie.
Corespondenţii noştri au fost alături de militari şi de familiile acestora şi au relatat în direct din teatrele de operaţii. Cu prilejul zilei Radio România, oferim publicului nostru posibilitatea de a vedea cum s-a scris istoria, prin intermediul unei expoziţii cu fotografiile realizate de reporterii de război ai Radio România. Vernisajul expoziţiei „România în Afganistan – 12 ani de parteneriat strategic româno-american” are loc vineri, 24 octombrie, la ora 11:30, în foaierul Sălii Radio.
De la imaginile document cu primul câmp românesc din Kandahar, realizate de Radu Dobriţoiu şi Mario Balint, şi până la instantaneele cu ultimul batalion românesc de manevră surprinse de Ilie Pintea, fotografiile spun o poveste.
Vă invităm în culise: vă vom dezvălui povestea din spatele poveştii a 5 fotografii. Începem cu povestea Şoimilor Carpaţilor.
Militarii Batalionului 812 Infanterie din Bistrița, supranumiți Șoimii Carpaților, sunt ultimii luptători români care au rămas în Afganistan după retragerea batalioanelor de manevră, la jumătatea acestui an. Ei formează Compania KAF – GDA (Ground Defense Attack), care asigură apărarea terestră apropiată a celei mai mari baze militare a Coaliției din Afganistan, aeroportul Kandahar, și au preluat această misiune de la Scorpionii Roșii, un batalion legendar în teatrul de operații.
Pe comandantul lor, maiorul Alin Marian, l-am cunoscut în prima zi a documentării noastre la Kandahar și ne-am împrietenit din prima clipă. E un bărbat hotărât, care în puține cuvinte știe să se facă înțeles și mi-a spus că toți militarii lui sunt o adevărată familie. Aveam să mă conving de asta a doua zi, pe care am petrecut-o cu plutonul 1 an Companiei.
Nici nu se ridicase bine soarele când ne-am îmbarcat în vehiculele blindate și am plecat prin praful omniprezent spre poligonul de pregătire, care simulează un sat afgan, cu case tradiționale, poduri și puncte de trecere. Comandantul plutonului, locotenentul Marius Cuțuhan, se află la prima misiune într-un teatru de operații și îmi spunea că, oricât de mult s-a documentat înainte de plecarea îm Afganistan, nimic nu te pregătește pentru contactul cu vântul fierbinte, cu praful și cu oamenii de aici. L-am văzut cu câtă ușurință și-a așezat plutonul în dispozitiv, și chiar dacă era doar un exercițiu, toată lumea și-a făcut treaba exact ca într-o situație reală de luptă. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, pentru că, așa cum îmi spunea caporalul Liviu Moraru, transmisionistul companiei, rutina e cel mai mare dușman în asemenea situații. El are patru misiuni în Afganistan și încă una în Irak, așa că știe din propria experiență că, într-un teatru de operații, vigilența e a doua natură.
Poate că cel mai bine la acest capitol stă caporalul Vasile Buda, cercetașul plutonului, cel datorită căruia colegii săi se simt în siguranță. Cu un detector de metale și cu ochii în patru, el înaintează în fața grupei, căutând dispozitivele explozive improvizate pe care insurgenții le amplasează pe căile de trecere. Vasile a găsit un asemenea dispozitiv în 2010, și a fost decorat atunci pentru că, datorită vigilenței și profesionalismului, a împiedicat o tragedie.
Șoimii Carpaților rămân în Afganistan până la sfârșitul anului, după care ultimii luptători români din acest teatru de operații se întorc acasă. Nu va fi ușor să lase în urmă această experiență. Plutonierul major Daniel Dudescu, și el cu doi ani din viață petrecuți pe câmpul de luptă, îmi spunea că viața în teatrul de operații te schimbă, iar întoarcerea acasă, dincolo de bucuria revederii cu cei dragi, înseamnă și un proces de readaptare, deseori dificil, la ceea ce noi considerăm a fi normalitate.
Fiecare dintre militarii români care a luat parte la misiunile din Afganistan, Irak sau Kosovo poate spune că și-a îmbogățit experiența profesională, dar mai ales că și-a servit patria, așa cum onoarea militară o cere. Dincolo de asta, viața de zi cu zi într-un avanpost în care viața ta depinde oricând de cel de lângă tine a creat o camaraderie cum doar în asemenea situații se poate întâlni, așa cum am constata în fiecare dintre bazele de operații înaintate din Afganistan în care am întâlnit tricolorul românesc.
Autor : Ilie Pintea
