Universităţile moderne sunt descendente ale unei tradiţii de o mie de ani de erudiţie. Dar sunt, în acelaşi timp, marcate de avântul extraordinar al tehnologiei, al economiei şi al sferei sociale a secolului XXI. Şi încearcă acum, prin experimente, să găsească noi modele de gândire şi de acţiune care să le ajute să evolueze, dar şi să…prospere.
În faţa acestor provocări uneori aflate în contradicţie, nemaipunând la socoteală presiunea financiară din partea guvernelor, universităţile din zilele noastre evoluează şi se transformă cu o viteză fără precedent. O serie de experimente se desfăşoară în mai multe centre universitare din întreaga lume, menite să examineze noi abordări în procesul de predare, de învăţare, dar şi în cel de acordare a finanţărilor. Acest lucru reprezintă o preocupare globală, dar structura, finanţarea şi activităţile universităţilor variază considerabil de la o ţară la alta.
Aşa cum vă anunţam în articolul Învăţământul superior devine obiect de cercetare (III) , continuăm seria de prezentări ale unor experimente universitare analizate de revista Nature:
Marea Britanie: FutureLearn sau universitatea ca reţea socială
În 2011, mai multe universităţi prestigioase din Statele Unite au iniţiat primul val masiv de cursuri deschise online: prelegeri înregistrate care puteau fi furnizate pe web gratuit pentru sute de mii de studenţi din întreaga lume. Alte instituţii s-au grăbit şi ele să le urmeze exemplul şi acest lucru a dat naştere unor relatări aprinse în mass media despre transformarea radicală a învăţământului superior.
Mike Sharples a abordat însă circumspect această retorică. Cu toate acestea, el lucrează la Universitatea deschisă din Milton Keynes, Marea Britanie, care furnizează de peste 40 de ani studenţilor săi din toată lumea cursuri prin poştă, televizate sau online. În 2012 Sharples, care conduce departamentul de tehnologie educaţională al universităţii, a constituit un grup academic menit să elaboreze următoarea generaţie de cursuri online inspirate de munca unui psiholog britanic în domeniul educaţiei, Gordon Pask. Acesta considera că studenţii acumulează cel mai bine cunoştinţe prin interacţiunea care are loc între ei. Noua generaţie de cursuri concepute de universitarii britanici avea să se concentreze pe elementul socializării şi dorea să încurajeze schimbul de păreri după modelul jocurilor online.
Primele 36 de astfel de cursuri au fost elaborate anul trecut de diferite instituţii partenere şi oferite prin subsidiara FutureLearn a universităţii. Catalogul s-a îmbogăţit considerabil de atunci, iar astăzi conţine de la cursuri despre medicina legală până la cele dedicate istoriei Angliei în timpul regelui Richard al III-lea.
Cursurile gratuite online permit iniţierea de discuţii asupra oricărei secţiuni din conţinut, utilizatorii având posibilitatea să dea „Like” comentariilor sau să urmărească firul dezbaterilor postate de anumiţi colegi, exact ca în cazul reţelelor sociale, studenţii putând de asemenea să-şi evalueze reciproc lucrările.
Platforma FutureLearn funcţionează pe tablete şi telefoane mobile, dar şi pe desktop sau laptop şi aplicaţia are deja 40 de parteneri, 10 dintre aceştia din afara Marii Britanii. Datele disponibile până în acest moment arată că 22% dintre studenţii care încep un curs pe platformă completează majoritatea paşilor şi a temelor. Procentul poate părea mic, dar este semnificativ în raport cu rezultatele de pe alte platforme, unde nu depăşeşte 7%.
Programa de cursuri furnizată de FutureLearn a fost apreciată de profesori ai prestigioasei Univeristăţi Oxford, deşi aceasta nu s-a alăturat proiectului, fiind încă puţin convinsă de potenţialul ei de a revoluţiona educaţia clasică. Cu toate acestea, profesorii de la Oxford consideră că metoda de învăţare este simplă şi atractivă.
Platforma britanică FutureLearn are în prezent 500.000 de utilizatori înregistraţi şi 130 de cursuri, în timp ce liderul de piaţă rămâne compania Coursera, fondată de Universitatea Stanford din California, cu 10 milioane de utilizatori şi mai mult de 400 de cursuri.
Traducerea şi adaptarea: Bianca Ioniţă
