Universităţile moderne sunt descendente ale unei tradiţii de o mie de ani de erudiţie. Dar sunt, în acelaşi timp, marcate de avântul extraordinar al tehnologiei, al economiei şi al sferei sociale a secolului XXI. Şi încearcă acum, prin experimente, să găsească noi modele de gândire şi de acţiune care să le ajute să evolueze, dar şi să…prospere.
În faţa acestor provocări uneori aflate în contradicţie, nemaipunând la socoteală presiunea financiară din partea guvernelor, universităţile din zilele noastre evoluează şi se transformă cu o viteză fără precedent. O serie de experimente se desfăşoară în mai multe centre universitare din întreaga lume, menite să examineze noi abordări în procesul de predare, de învăţare, dar şi în cel de acordare a finanţărilor. Acest lucru reprezintă o preocupare globală, dar structura, finanţarea şi activităţile universităţilor variază considerabil de la o ţară la alta.
Încheiem astăzi seria de prezentări ale unor experimente universitare, analizate de revista Nature.
***
Africa de Sud: University of Cape Town – universitatea ca metodă de incluziune socială
În cea mai mare parte a perioadei de segregaţie rasială, a erei Apartheid-ului, univeristăţile din Africa de Sud serveau „elita albilor”. La scurt timp după dispariţia sistemului, la începutul anilor ’90, Universitatea din Cape Town (UCT) s-a alăturat unui număr de instituţii de învăţământ superior care au întins o mână studenţilor săraci, marea lor majoritate de culoare. Ideea acestui program era să ajute tinerii din medii sociale defavorizate să acumuleze cunoştinţe de care doar contemporanii lor mai bogaţi beneficiaseră până atunci. Cursuri de dezvoltare lingvistică pentru cei a căror limbă principală nu este engleza, instruire privind tehnici eficiente de învăţare şi chiar consiliere psihologică; sesiuni de grup care le permit studenţilor să discute despre provocări dintre cele mai variate, de la administrarea finanţelor personale până la rezistenţa la stres.
Pentru studenţii de la ştiinţe exacte, UCT oferă cursuri fundamentale de biologie, fizică, chimie şi matematică menite să acopere eventualele carenţe din perioada şcolii elementare. Un program desfăşurat în perioada de iarnă organizează vizite în parcuri paleontologice sau la acvariul din Cape Town şi oferă multe alte experienţe de acest gen, de care unii studenţi nu au putut beneficia în copilărie. Pentru a putea include aceste activităţi, programa universitară a UCT le dă posibilitatea studenţilor să-şi prelungească de la trei ani la patru ani durata studiilor.
De la înfiinţarea lor în 1986, cursurile de patru ani de la UCT au avut peste 2.000 de studenţi. Mokete Koago a fost unul dintre ei: s-a înscris în programul GEPS, care oferea o pregătire generală în domeniul ştiinţelor exacte. Un student inteligent din provincia rurală Free State din Africa de Sud, Koago consideră că timpul extracuricular şi sistemul de predare din cadrul GEPS au fost esenţiale pentru ca el să poată obţine în final o diplomă.
Acest program se află încă în plină dezvoltare. Până anul trecut, de exemplu, studenţii care se înscriau la cursuri de ştiinţe exacte erau direcţionaţi încă de la început spre programe de trei sau patru ani. Acum, toţi urmează acelaşi curs timp de şase luni şi abia apoi se ia decizia dacă ei au nevoie de trei sau de patru ani pentru a completa şcolarizarea.
Ideea – spune David Gammon, profesor de chimie din cadrul UCT şi consultant principal în cadrul programului de ştiinţe exacte – este ca evoluţia şi activitatea studenţilor în cadrul facultăţilor să fie determinată de peformanţa lor şi nu neapărat de şcoala pe care au urmat-o anterior sau de culoarea pielii. Această abordare le dă posibilitatea să fie implicaţi activ în alegerea propriului sistem de învăţare, fără ca alegerea unui curs de lungă durată să devină un stigmat.
Schimbările se produc însă încet. Un raport publicat în 2013 de Consiliul pentru Învăţământul Universitar din Africa de Sud arată că, deşi procentul tinerilor de culoare (20-24 de ani) care urmează o facultate a crescut uşor, de la 10% în 2005 la 14% în 2011, acesta este totuşi mult mai mic decât cel al albilor: 57%. Mai mult decât atât, numai unul din cinci studenţi de culoare îşi termină studiile în decurs de patru ani, spre deosebire de un procent de 44% în rândul albilor.
Cu toate acestea, multe succese individuale au fost înregistrate. În timpul celor patru ani la Universitatea din Cape Town, Koago şi-a descoperit pasiunea pentru meteorologie, climă şi oceanografie. Acum este asistent de cercetare în cadrul Grupului de Analiză a Sistemelor Climatice din cadrul universităţii şi speră să fie admis anul viitor la un program de masterat în oceanografie. Principala lui dorinţă este ca oamenii care trăiesc în comunităţi mici să aibă acces lărgit la acest sistem de învăţământ şi să-i poată urma exemplul.
Traducerea şi adaptarea: Bianca Ioniţă
Învăţământul superior devine obiect de cercetare (I), (II), (III), (IV)
