În fiecare an, la 29 octombrie, Republica Turcia îşi sărbătoreşte ziua naţională, în acest an marcându-se 91 de ani de când ţara a fost proclamată republică, sub conducerea lui Mustafa Kemal, supranumit „Atatürk” – tatăl tuturor turcilor.
Istorie
Turcia este un stat cu o istorie bogată, fiind în prezent o îmbinare reuşită între tradiţionalism şi modernism, locul în care culturile Europei şi Asiei se întâlnesc şi se îmbină în mod armonios.
Dacă privim în urmă, între secolele al X-lea şi al XI-lea, în Anatolia, s-au stabilit populaţii de origine turcă, provenite din Asia Centrală, iar Alp Arslan, conducător Seleugid, după victoria în faţa armatei bizantine, a cucerit şi stăpânit o mare parte teritoriului Turciei de astăzi.
În anul 1453, turcii vor cuceri Constantinopolul, transformând vestitul oraş în capitala Imperiului Otoman, oraşul primind numele de astăzi – Istanbul.
În perioada domniei – 1451 – 1481, Mehmet al II-lea, sultanul-cuceritor, a accelerat politica expanisonistă, Imperiul Otoman atingând, în secolul XVI, în perioada domniei sultanului Soliman al II-lea Magnificul (1520 – 1566), apogeul.
Începând cu secolul al XVIII-lea a început procesul de destrămare a imperiului, apoi secolul al XIX-lea a adus eliberarea unor popoare din Balcani de sub dominaţia otomană, războiul din 1912-1913 desăvârşind acest lucru.
Primul război mondial şi perioada de după semnarea Tratatului de la Sévres (1920) au însemnat ani grei şi tulburi pentru Turcia.
Aflându-se în fruntea armatei de eliberare, Mustafa Kemal va reuşi să pună bazele statului modern turc, la 29 octombrie 1923, Turcia fiind proclamată republică, iar Mustafa Kemal devenind primul ei preşedinte.
Astăzi, Republica Turcia are o populaţie extrem de numeroasă, o suprafaţă imensă, capitala ţării fiind Ankara, însă Istanbulul – mototul economic al Turciei. Turismul a cunoscut o dezvoltare exponenţială iar industria textilă – principala sursă a veniturilor provenite din exporturi.
Fişă de ţară
- Capitala: Ankara
- Principalele oraşe: Istanbul, Izmir, Adana, Bursa, Gaziantep, Konya, Kayseri
- Diviziunile teritoriale: Turcia este împărţită în 81 de judeţe, conduse de câte un prefect
- Suprafaţa: 783.562 mp
- Vecini: Marea Egee şi Grecia la vest, Bulgaria la nord-vest, Marea Neagră la nord, Georgia, Armenia şi Azerbaidjian la nord-est, Iran la est, Irak, Siria şi Marea Mediterană la sud.
- Populaţia: 76.667.864 locuitori (2013)
- Densitatea medie a populaţiei: 87 persoane/km pătrat
- Limba oficială: limba turcă
- Religie: musulmană, stat laic
- Moneda naţională: lira turcească (TL)
- Forma de guvernământ: republică parlamentară
- Şeful statului: Recep Tayyip Erdoğan – din 2014
- Parlamentul: unicameral (Marea Adunare Naţională), preşedinte Cemil Çiçek.
- Potrivit FMI, Turcia ocupă locul 17 în lume ca potenţial al economiei naţionale
- PIB: 820.012 milioane USD (2013)
- PIB/capita: 10.782 USD/locuitor
- Economia Turciei a atins o rată de creştere record, de 8,8%, în al doilea trimestru al anului 2011, însă ulterior a înregistrat o atenuare, ajungând în 2013 la 4%.
- Rata inflaţiei: 7,4% (2013)
- Rata şomajului: circa 10%
- Datoria externă: 388 miliarde USD (2013), din care 267 mld. în sectorul privat, reprezentând 47,3 % din PIB.
- Afaceri europene: Turcia este ţară candidată la aderarea la UE, procesul de negociere, demarat în 2005, fiind în curs. În total, sunt deschise 14 din cele 35 de capitole de negociere, unul singur fiind închis provizoriu. În cazul a 8 capitole, negocierile au fost suspendate în decembrie 2006, ca urmare a neaplicării de către Turcia a Protocolului Adiţional la Acordul Ankara privind extinderea uniunii vamale cu cele 10 state care au aderat la UE în 2004, inclusiv Republica Cipru.
La 5 noiembrie 2013 a fost deschis un nou capitol de negociere după un blocaj de peste 3 ani (cap. 22 – Politică regională), iar la 16 decembrie 2013 a avut loc semnarea Acordului de Readmisie UE-Turcia şi lansarea, în paralel, a dialogului pentru liberalizarea regimului de vize al UE.
- Afaceri internaţionale: Turcia are o implicare activă în politica regională şi globală, precum şi în cadrul organizaţiilor internaţionale. Este un actor dinamic în Orientul Mijlociu şi în Africa de Nord, în regiunea Caucazului, în zona Mării Negre, în Balcanii de Vest şi în relaţia cu UE, în vederea aderării depline. Turcia este membru al OCDE şi G20.
- Turism: Turcia oferă o mare varietate de destinaţii pentru turiştii, de la nenumărate monumente încărcate de istorie din Istanbul, la ruinele romane din vest şi sud, plajele şi resorturile din Antalya şi staţiunile turistice de la Marea Mediterană, până la munţii din partea de est a Mării Negre. Turcia a fost mereu în „top 3” destinaţii turistice pentru români, aşa că, în aceste condiţii, un top al destinaţiilor pe care le oferă Turcia este dificil de realizat, însă ne rezumăm la câteva recomandări orientative care ar putea să vă facă sejurul mult mai plăcut:
– Moscheea albastră – cu cele şase minarete ale sale şi o arhitectură impresionantă, Sultan Ahmed sau Moscheea albastră, ofera privelişti cu adevărat unice, fiind una dintre cele mai populare atracţii turistice din Istanbul. Moscheea a fost ridicată între anii 1609 – 1616 şi în ea se află şi mormântul celui care a construit-o. Tavanul înalt este alcătuit din 20000 de plăci albastre, cu diferite modele, de unde şi numele atât de popular al moscheii.
– Moscheea Agia Sofia – construită în secolul al VI-lea, a fost la origine o bazilică construită în onoarea împăratului roman Justinian I. Este o capodopera a ingineriei romane, cupola masivă, cu un diametru de 31 metri, acoperind ceea ce a reprezentat mai bine de 1000 de ani, cel mai mare spaţiu închis din lume. Biserica din Istanbul a fost prădată în urma cruciadei din anul 1204 şi a devenit moschee în secolul al XV-lea, atunci când otomanii au cucerit oraşul. În anul 1935, Agia Sofia a fost transformată în muzeu
– Pamukkale (“castel din bumbac”) – este un peisaj cu adevărat ireal, situat în partea de vest a ţării, vestit pentru terasele sale de culoare albă, din travertin, depozite de rocă sedimentară formate de apa cu un conţinut foarte ridicat de minerale, ce provine de la izvoarele termale. Turcii şi nu numai ei, se scaldă în aceste ape de mii de ani. Aici a fost construit oraşul antic grecesc Hierapolis, de către Pergamon, iar acum pot fi văzute ruinele băilor, temple şi alte monumente greceşti.
– Olüdeniz – este o mică aşezare situată pe coasta de sud-vest a Mării Egee. Aici se află un golf din nisip, chiar la intrarea în Ölüdeniz, într-o lagună albastră. Apa este faimoasă pentru nuanţele sale turcoaz, iar locul rămâne unul dintre cele mai fotografiate obiective de pe coasta Mediteranei. Ölüdeniz este considerat şi unul dintre cele mai bune locuri din lume pentru sportul cu parapanta şi pentru peisajele sale unicat.
– Ruinele din Ephesus – reprezintă o atracţie turistică aflată pe coasta de vest a Turciei. Oraşul Ephesus era vestit cândva pentru Templul zeiţei Artemis, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, distrus în urma unui atac condus de arhiepiscopul Constantinopolului în anul 402 e.n. Cu toate acestea, unele dintre structurile sale pot fi vazute încă, printre acestea numărându-se Marele Teatru şi Biblioteca lui Celsus. Biblioteca a fost construită în jurul anului 125 e.n, în scopul de a păstra 12000 de papirusuri şi pentru a servi drept mormânt pentru Celsus, guvernatorul Asiei. Faţada a fost reconstruită în anul 1970, fiind în prezent într-o stare excelentă de conservare a majorităţii pieselor originale.
– Bodrum – Este asemănat de mulţi cu celebra staţiune St. Tropez şi este destinat celor care iubesc soarele, marea şi petrecerile. Aici se găseşte Mausoleul din Halicarnas, una din cele 7 minuni ale Lumii Antice, un muzeu subacvatic, iar ca şi activităţi specifice, se poate face scuba diving.
- Gastronomie: Pe lângă monumentele şi locurile excepţionale de vizitat, aş spune că gastronomia turcească reprezintă o atracţie turistică în sine.
Bucătăria de aici, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate din Europa, este un amestec multicultural, cu un impact puternic grecesc, al Orientului Mijlociu, îmbinat cu influenţe antice turceşti şi central-asiatice.
– Döner kebap – este poate cea mai cunoscută specialitate turcească, prezentă de multă vreme şi în România, constă în carne stratificată pusă pe o ţepuţă verticală, făcută la foc direct şi servită apoi într-o pită, cu diverse ingrediente.
– Şiş kebap – este carnea de miel sau de pui condimentată, preparată la grătar şi servită sub formă de frigaruie
– Meze – reprezintă quintesenţa bucătăriei turceşti şi constă într-o alăturare numeroasă de scurte gustări servite la începutul mesei, conţinând în prinicpal brânză, iaurt, vinet, sarmale cu orez, chifteluţe sau diverse tipuri de salate
– Menemen – este poate cel mai întâlnit fel la micul dejun, fiind alcatuit din ouă, în care se amestecă apoi ceapă, roşii, ardei, măsline şi mirodenii, amestecul fiind gătit în unt încins sau în ulei de măsline
– Baklava – cel mai cunoscut desert turcesc – dar foarte dulce, reprezentat de un foietaj stratificat, puternic îmbibat în sirop de zahăr şi în miere, acoperit cu nuci pisate sau fistic
– La capitolul băuturi, chiar dacă este o ţară islamică, alcoolul nu lipseste cu desăvârşire din Turcia. Raki este cea mai cunoscută băutură alcoolică turcească şi are o puternică aromă de anason. Se pregăteşte din resturile strugurilor după prepararea vinului. Berea Efes Pilsen este cea mai populară şi cea mai ieftină băutură alcoolică.
La capitolul non-alcoolice, cea mai cunoscută băutură din Turcia este ceaiul negru, servit oriunde şi oricând, apoi ayranul, aproape la fel de cunoscută – pregatită din iaurt foarte gras, din lapte de oaie, apă şi sare.
Kefirul se prepară din lapte şi boabe de chefir, iar în mod tradiţional se pregătea în pungi din piele, agăţate deasupra uşilor, astfel că de fiecare dată când cineva intra sau ieşea, atingea punga, iar laptele şi boabele de kefir se amestecau.
Relaţii bilaterale România – Turcia
Primele contacte româno-turce datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea, când domnitorii Ţărilor Române au început să trimită solii la Înalta Poartă. Ulterior, începând din secolul al XVI-lea, a fost instituită tradiţia reprezentării domnitorilor români prin agenţi diplomatici, denumiţi „capuchehaia”, rezidenţi în capitala otomană.
Relaţiile diplomatice au fost întrerupte în anul 1877, dar au fost reluate, la nivel de legaţie, în luna noiembrie 1878.
În anul 1938, relaţiile dintre cele două state au fost ridicate la nivel de ambasadă.
La 12 decembrie 2011, a fost semnat, la Ankara, cu prilejul vizitei de stat a Preşedintelui României, Declaraţia comună a Parteneriatului Strategic cu Turcia, iar la 14 martie 2013, a fost semnat Planul de Acţiuni al Parteneriatului Strategic.
În anul 2013 s-au împlinit 135 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice româno-turce, aniversare marcată prin organizarea de către Ambasada României la Ankara a unei multitudini de evenimente în cooperare cu partenerii turci.
România este reprezentată de ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar la Ankara, Radu Onofrei, iar ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Turciei la Bucureşti este Őmür Şölendil.
Din punct de vedere al cooperării economice, Turcia este primul partener comercial al României din afara UE şi al 5-lea partener în cadrul schimburilor internaţionale totale ale României, respectiv al 4-lea partener la export şi al 9-lea la import.
România este unul din partenerii comerciali importanţi ai Turciei, fiind pe locul 12 la export şi pe locul 15 la import.
La finalul anului 2013, valoarea schimburilor comerciale româno-turce a însumat 4414,29 milioane EURO, în creştere cu 2,57% faţă de anul 2012, cu exporturi totalizând 2545,18 milioane Euro (în creştere cu 3,38 %), şi importuri de 1869,12 (în creştere cu 1,49 %).
La 28 februarie 2014 erau înregistrate în România 13.535 societăţi comerciale cu capital turc, valoarea capitalului social subscris fiind echivalentul a 504 milioane Euro (711 milioane dolari SUA), reprezentând 1,47% din totalul capitalului subscris de investitorii străini (în Euro) – locul 15 în clasamentul pe ţări de rezidenţă a investitorilor în societăţi comerciale cu participare străină, în perioada 1991 – februarie 2014, respectiv locul 3 în clasamentul pe ţări de rezidenţă, după numărul de societăţi înregistrate în România.
Potrivit estimărilor, investiţiile totale ale firmelor turce în România, directe şi indirecte (realizate prin societăţile înregistrate în alte state), depăşesc suma de 4 miliarde Euro (respectiv 5,5 miliarde dolari SUA).
În 4-5 aprilie 2012 a fost semnat Memorandumul de Înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Republicii Turcia în domeniul afacerilor europene. De asemenea, România este implicată în mai multe proiecte de twinning în Turcia.
România şi Turcia sunt parteneri alături de Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, Ucraina şi Federaţia Rusă în Programul Operaţional Comun „Marea Neagră 2007-2013” finanţat din Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat (ENPI) şi Instrumentul de pre-aderare (IPA) pentru Turcia.
O comunitate română relativ importantă este concentrată la Istanbul, o pondere relevantă având-o românii de origine turco-tătară. O categorie reprezentativă este cea a studenţilor aflaţi la studii în Turcia. Comunitatea română se bucură de prezenţa activă a unor personalităţi apreciate în domeniile în care activează: cadre universitare, muzicieni, artişti.
Unul dintre locurile în care se reuneşte comunitatea românească ortodoxă este Biserica „Sfânta Muceniţă Parascheva”, unde slujbele sunt oficiate de un preot român. Biserica, situată în cartierul Hasköy, în apropierea Golfului „Cornul de Aur”, este ctitorie a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.
De asemenea, Asociaţia de prietenie româno-turcă din Ankara sprijină studenţii şi dezvoltă un registru important de activităţi socio-culturale, iar la Istanbul funcţionează Asociaţia română pentru Solidaritate Socială.
Comunitatea turcă în România este concentrată în localităţi precum Constanța, Medgidia, Cobadin, Mangalia, Valu lui Traian, Fântâna-Mare, Tuzla, Castelu, Basarabi, Tulcea, Eforie Sud, București. La Medgidia funcţionează Liceul Teologic Musulman şi Pedagogic “Kemal Atatürk”, înființat în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale din Turcia, în 1995.
