Ziua Internaţională a Internetului este sărbătorită în fiecare an pe 29 octombrie. În urmă cu 43 de ani, în California, un grup de cercetători reuşea să trimită primul mesaj electronic, de la un computer la altul. Aşa au fost puse bazele ARPAnet, reţeaua care avea să acopere aproape tot globul sub numele de Internet.
În aceste zile, circulă – pe Internet, desigur – o ştire legată de o realizare foarte importantă în domeniul tehnologiei de transfer de date.
Un nou tip de fibră optică dezvoltat de cercetători din Statele Unite şi Olanda a reuşit să doboare toate recordurile de viteză a transferului de date, cu 255 de terabiţi pe secundă printr-un singur fir de fibră de sticlă. Cu alte cuvinte, utilizarea acestei tehnologii va permite transferul unei cantităţi de informaţie echivalentă cu întreg traficul de pe Internet la orele vârf printr-un cablu de grosimea firului de păr.
Pentru a atinge aceste performanţe, inginerii de la Universitatea Tehnologică din Eindhoven şi cei de la Universitatea din Central Florida au creat o fibră de sticlă compactă al cărei miez încorporează mai multe canale de transmisie. Acest lucru ar putea fi comparat cu o bandă de circulaţie pe care trei maşini circulă una peste celalată.
Cablurile din fibră optică actuale conţin mii de fire, fiecare dintre acestea fiind puţin mai gros decât firul de păr uman. Ele realizează transferul de informaţie prin pulsarea unor raze luminoase prin fibrele de sticlă – imaginaţi-vă transmiterea unui mesaj morse cu ajutorul unei laterne care se stinge şi se aprinde.
Prin comprimarea acestor cabluri tradiţionale, noua tehnologie a reuşit să obţină viteze de 32 de terabytes pe secundă (un byte este echivalentul a 8 biţi), suficiente deci pentru a transfera conţinutul unui hard-disk de mare capacitate în doar 31 de milisecunde sau a unui film obişnuit în …0,03 milisecunde.
Vestea bună este că aceste viteze sunt mai mari decât capacitatea totală a cablurilor submarine existente acum în Oceanul Atlantic; vestea proastă: va fi nevoie de ani întregi pentru ca noua descoperire să fie implementată la scară largă, pentru că, până la urmă, cablurile transatlantice nu se vor putea înlocui singure.
Bianca Ioniţă
