Trecerea timpului poate revaloriza unele lucruri, dar, de asemenea, poate relativiza sau pune sub semnul întrebări altele. Acesta pare să fie şi cazul părintelui metodei Suzuki, care în urmă cu zeci de ani a inventat o formă revoluţionară de a-i învăţa pe copiii mai mici de cinci ani să cânte la vioară, memorând operele şi apoi, repetându-le. În acest mod, a reuşit să-i facă pe mii de copii din lumea întreagă să cânte la vioară, iar numele său a devenit universal şi a intrat în istoria muzicii. Acum, când au trecut deja 16 ani de la moartea sa, un profesor de vioară, Mark O’Connor, doreşte să demitizeze figura sa şi să clarifice unele puncte din biografia lui Shinichi Suzuki, biografie care nu a fost aşa cum a relatat-o el de-a lungul vieţii, după cum arată dovezile adunate de O’Connor de-a lungul ultimilor ani şi postate pe blogul său. „Cred că este una dintre cele mai mari fraude din istoria muzicii”, asigură Mark O’Connor. „Cred că nimeni nu a studiat în profunzime biografia lui Suzuki”, argumentează acest profesor de vioară care, printre alte aspecte demascate, se referă la pregătirea sa în cadrul Conservatorului din Berlin, unde ar fi studiat cu Karl Klinger, un reputat violonist, de la care ar fi primit lecţii – după cum a susţinut Suzuki – şi pe care O’Connor le dezminte. Pe blogul său, O’Connor argumentează că acest lucru nu este adevărat, şi arată pagina Conservatorului de la Berlin, unde se poate vedea că Suzuki a fost respins la audiţia din 1923, pe când avea vârsta de 24 de ani. „Shinichi Suzuki nu a beneficiat de pregătire din partea niciunui profesor de vioară care să se afle în baza noastră de date. Practic, el a fost un autodidact. A început să studieze vioara la 18 ani.” Pentru O’Connor, care pare pornit într-o cruciadă menită să demaşte viaţa lui Suzuki, acesta a făcut să devină realitate deviza că „dacă repeţi o minciună de suficiente ori, aceasta se transformă în adevăr”. Printre scrierile fondatorului metodei revoluţionare de învăţare – care continuă să fie în vigoare în toată lumea – se află o frază în care Suzuki menţionează care era principalul său obiectiv: „Învăţarea muzicii nu este principalul meu scop. Doresc să pregătesc buni cetăţeni, fiinţe umane nobile. Dacă un copil aude muzică bună din ziua în care s-a născut şi învaţă să o cânte el însuşi, îşi dezvoltă sensibilitatea, disciplina şi răbdarea. Îşi formează o inimă frumoasă.”
(www.abc.es – 30 octombrie)
