Ziua tuturor
sfinţilor reprezintă pomenirea tuturor martirilor creştini, sărbătoare care datează încă din secolul IV d. H.
Sărbătoarea cădea în prima duminică de după Rusalii, după cum a rămas fixată până astăzi în Biserica Ortodoxă.
În Biserica Catolică, Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor a fost mutată la 1 noiembrie printr-o hotărâre a Papei Grigorie al III-lea, în secolul VIII.
Ziua este legată de străvechea sărbătoare celtică Samhain, care marca începutul noului an, respectiv ziua din an în care sufletele celor morţi se întorc pentru scurt timp pe pământ. Obiceiurile care marchează sărbătoarea creştină în bisericile apusene sunt legate de vizitarea mormintelor celor din familie, unde sunt aprinse lumânări şi se aduc flori.
Locuitorii din Transilvania păstrează această tradiţie iar la morminte preoţii oficiază slujbe de pomenire. Lumânările aprinse cu această ocazie semnifică credinţa că cei vii aduc, astfel, lumină şi căldură celor adormiţi.
1 Noiembrie – sau Luminaţia – e o zi care nu are nevoie de prea multe explicaţii. Ea „se ţine”, în fiecare an, în Ardeal, unde cimitirele se umplu de flori şi de lumină cu zile bune înainte de Ziua Morţilor.
Reporterii Radio România Cluj au vorbit cu câţiva clujeni care se pregăteau, de Luminaţie:
„Ne-aducem aminte de morţii din familie, pentru mine, nu ştiu pentru restul… Depinde de obiceiuri. E un obicei păgân. Eu merg la cimitir în fiecare an.”
„Măcar de Ziua Morţilor să meargă la cimitir, măcar atunci să ducă o floare…Numai ar trebui şi statul să facă ceva ca să şi păzească, măcar în zilele astea…. Eu am un copil care a murit la 33 de ani, de trei ani, şi de n ori au fost furate florile de pe mormânt. Nu că-mi pare rău pentru flori, îmi pare rău pentru gest, că nu mai este omenie…”
Ce înseamnă pentru dumneavoastră Luminaţia? „O bucurie, ca să vindem flori, s-avem ce mânca! Florile le-avem din gădină, din Sânicoara. N-avem ce mânca şi vindem flori, să ducă oamenii la cimitir….”
„Mergem acolo, cinstim morţii o dată pe an, cu lumină şi cu flori, eu am făcut şi colivă, cum e obiceiul prin părţile mele…” De când faceţi asta? „Dintotdeauna.”
În interiorul bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din cartierul clujean Grigorescu, am aflat mai multe despre Ziua Morţilor de la părintele-paroh Petre Marius Varga:
„Acum 1200 de ani, prin Britania, papa, ca să înlocuiască un obicei păgân, de Hallow – de-acolo vine Halloween-ul, de fapt, care n-are nici o legătură -, el a instituit ziua de 1 Noiembrie. Însă obiceiul, practic, e catolic. Toţi ceilalţi l-au preluat de la romano-catolici. Ei aveau, în 1 noiembrie, o zi a tuturor sfinţilor, iar în 2 noiembrie, o zi a tuturor morţilor. Şi, fiindcă o zi liturgică începe cu seara dinaintea zilei respective, 1 noiembrie seara a devenit începutul sărbătoririi morţilor.”
Obiceiul a fost preluat uşor în zona cosmopolită a Ardealului, cu cimitire mixte, explică părintele Varga. El crede că, în timp, obiceiul de a sărbători Ziua Morţilor va trece şi dincolo de Carpaţi, şi chiar va deveni unul ecumenic, al tuturor creştinilor.
Anul acesta, ziua de 1 noiembrie coincide cu Moşii de Toamnă, când Biserica Ortodoxă face pomenirea morţilor.
Sursa: Radio România Cluj
