În 2006, medicii libanezi şi preşedintele ţării, Emile Lahoud, acuza armata israeliană că foloseşte arme chimice. Cel mai acerb acuzator era chirurgul Bashir Sham, de la spitalul Cham din Saida, care era şi centru de cercetare.
El spunea că îşi bazează afirmaţiile pe probe clinice. Pe 17 iulie a văzut primul caz: un cadavru adus dintr-un sat aflat la cinci kilometri nord de Saida. „Lucrul care mi-a atras atenţia era culoarea pielii. Neagră, dar nu ca atunci când pielea este expusă la foc, aşa cum se întâmplă în exploziile bombelor sau ale obuzelor convenţionale. Este mai degrabă o reacţie a organismului la o substanţă chimică, într-o măsură de 90%, după părerea mea”, a spus doctorul Sham, adăugând că, în toate conflictele şi războaiele prin care a trecut Libanul până acum, nu a mai văzut oameni care să aibă răni ori simptome asemănătoare, de aceea crede că este vorba despre o substanţă nouă în componenţa încărcăturii bombelor israeliene.
Substanţa misterioasă
„Nu e fosfor, pentru că fosforul topeşte carnea până la os. Am găsit alte 24 de cadavre, tot cu pielea înnegrită, dar nu au carnea topită de fosfor, şi nici nu-s semne că ar fi fost expuse la un gaz neurogen.” Dr. Sham mi-a aratat un set de fotografii ale cadavrelor, apoi m-a dus la morga spitalului.Înăuntru, opt cadavre, băgate în mai multe rânduri de saci de plastic, prin care abia se distingea forma corpurilor.
Mirosul era îngrozitor. L-am întrebat pe doctor dacă poate desface unul dintre saci. Răspunsul a fost: ,,E periculos, aţi putea fi expusă la substanţa asta despre care nu ştim mare lucru. Cert este că, încă de la început, mirosul a fost mai puternic decât era normal la cadavre. Cât am făacut autopsiile, eu şi ceilalţi doctori ne-am protejat cum am putut”.
Doctorul Sham a prelevat probe şi le-a trimis pentru analize mai amănunţite la un laborator din Beirut. El şi-a prezentat suspiciunile şi în doua rapoarte, unul trimis la ONU şi celălalt la Bruxelles. Din câte ştim noi, nu a primit un răspuns.
Medicii nu pot trata victimele
La spitalul Hammun, tot în Saida, un caz identic. Doar că, de data asta, omul este în viaţă. Se află în casa lui de lângă Tyr, când peste clădire a căzut o bombă israeliană. A stat sub dărâmături 12 ore. Avea picioarele complet negre de la genunchi în jos, cu băşici mari, dar muşchii erau intacţi. „Răni ciudate”, mi-a spus doctorul Jihad Kadi, specialist in medicina internă. „De ce sunt ciudate?”, l-am intrebat. „N-am mai văzut aşa ceva până acum. Sunt câteva cazuri semnalate din toate zonele bombardate. Pielea e neagră, ca la persoanele de culoare, dar este intactă, nu e afectată ca la expunerea la foc. De aceea, singura explicaţie este că e vorba despre o reacţie a organismului, din interior. Îl ţinem sub observaţie şi sub tratament pe acest om, facem tot ce putem, dar e greu pentru că nu ştim despre ce substanţă este vorba. Doar că pare a fi o substanţă chimică. „
Autor : Carmen Gavrilă
