În fiecare an, la 3 noiembrie este marcată în România Ziua Vânătorilor de Munte.
La 3 noiembrie 1916, în plin război, s-a constituit primul batalion de vânători de munte din Armata Română, ca unitate de elită care să intervină în situaţii extreme.
Marele Cartier General prin Ordinul nr. 294, a decis ca Şcoala Militară de Schiori din Bucureşti să fie transformată în „Corpul Vânătorilor de Munte”, organizat pe 3 batalioane a 3 companii fiecare, având un efectiv de 2000 de combatanţi, destinat întăririi Armatei Române.
În ordinul de înfiinţare se preciza că „… vânătorii de munte sunt destinaţi mai cu seamă misiunii de recunoaştere, de siguranţă şi legatură şi sunt chemaţi a funcţiona şi ca unitate tactică, în special în trecătorile Carpaţilor”.
Din acea zi, în cazarma Regimentului 4 Roşiori Cotroceni – Bucureşti, au început să se adune viitorii vânători de munte, recrutaţi din întreaga armată.
În primul război mondial, trupele de vânători de munte au participat la apărarea Moldovei cu Corpul Vânătorilor de Munte, care în funcţie de misiuni, a avut în compunere 3-4 batalioane de vânători de munte şi o companie de mitraliere.
Astfel, la 3 decembrie 1916, vânătorii de munte şi-au început marşul pe jos spre garnizoana Târgu Neamţ, au parcurs aproape 500 de km, şi au ajuns la destinaţie la 3 ianuarie 1917, fiind întâmpinaţi cu bucurie de populaţia şi de oficialităţile oraşului.
La 9 ianuarie 1917, printr-un alt Ordin al Marelui Cartier General român, Corpul Vânătorilor de Munte a fost transformat în Batalionul Vânătorilor de Munte organizat pe 5 companii de puşcaşi, 2 companii de mitraliere şi o secţie de transmisiuni.
Pe 8 august 1917 s-a dat ordinul de luptă, sub comanda maiorului Virgil Bădulescu, Batalionul de Vânători de Munte a intrat în ziua de 11 august în luptele de la Cireşoaia şi Cosna. În primul război mondial, vânătorii de munte şi-au demonstrat vitejia şi spiritul de sacrificiu la Târgu Ocna, Cireşoaia, Vrânceanu şi Oituz.
În anul 1923 s-au înfiinţat primele două mari unităţi de vânători de munte – D.1 V.M. la Braşov şi D. 2 V.M. la Bistriţa, apoi poziţia acestora în cadrul sistemului militar românesc s-a consolidat, s-au pus bazele instrucţiei la munte şi s-au adoptat norme, reguli şi principii privind lupta în munţi.
În anul 1937 din cele două divizii de munte s-au constituit Brigăzile 1,2 şi 3 Mx. Munte, cărora li s-a alăturat Bg.4 Mx. Munte, înfiinţată în anul 1939.
În al doilea război mondial, vânătorii de munte au participat atât pe frontul de Est cât şi pe cel de Vest, cu Corpul Vânătorilor de Munte, organizat pe 4 Divizii de Munte.
Războiul încheiat la 12 mai 1945 a însemnat pierderea vieţilor a 74.208 vânători de munte, ale căror morminte se găsesc presărate pe tot drumul de luptă, din nordul României, în Bucovina, Basarabia, Ucraina, Crimeea, Caucaz, Moldova, Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia, dovedind lumii întregi că au fost trupe de elită ale Armatei Române.
După cel de-al doilea război mondial, a urmat o perioadă mult mai grea pentru vânătorii de munte, confruntarea cu un adversar mult mai puternic, „aliatul sovietic”, care îşi propusese lichidarea acestor trupe de elită astfel că în perioada 1946 – 1961, trupele de vânători de munte au fost restructurate, ajungându-se la 14 aprilie 1961, la desfiinţarea ultimei structuri de Vânători de Munte, Bg. 2 V.M.
La 14 octombrie 1964, prin ordin al Ministerului Apărării Naţionale s-a reînfiinţat Bg. 2 V.M, iar în perioada 1964 – 1969 au mai fost înfiintate Bg. 1V.M., Bg. 4 V.M., Bg. 5 V.M., iar în perioada 1990 – 1991, Bg. 7 V.M. si Bg. 61 V.M.
În perioada 1995 – 2001, trupele de vânători de munte au desfăşurat exerciţii de instruire în comun cu forţe speciale din armatele următoarelor state: S.U.A., Marea Britanie, Grecia, Olanda, Turcia, Franţa şi Italia, făcându-se un schimb util de cunoştinţe privind ducerea acţiunilor de luptă în teren muntos – împădurit, procedeele tehnice de escaladare a masivilor muntoşi cât şi a salvării răniţilor din abrupturi montane.
Forțele Terestre Române au în prezent două brigăzi de vânători de munte operaționale:
- Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” din Brașov (subordonată Diviziei 1 Infanterie „Dacica”)
– Batalionul 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi” Predeal
– Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” Câmpulung Muscel
– Batalionul 33 Vânători de Munte „Posada” Curtea de Argeș
– Divizionul 206 Artilerie Ghimbav
– Divizionul 228 Apărare Antiaeriană „Piatra Craiului” Brașov
– Batalionul 229 Logistic
- Brigada 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” din Miercurea Ciuc (subordonată Diviziei 4 Infanterie „Gemina”)
– Batalionul 17 Vânători de Munte „Dragoș Vodă” Vatra Dornei
– Batalionul 22 Vânători de Munte „Cireșoaia” Sfântu Gheorghe
– Batalionul 24 Vânători de Munte „General Gheorghe Avramescu” Miercurea Ciuc
– Batalionul 26 Vânători de Munte „Avram Iancu” Brad
– Divizionul 385 Artilerie „Iancu de Hunedoara”
– Divizionul 468 Apărare Antiaeriană „Trotuș”
– Batalionul 435 Logistic „Ciuc”
Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” a participat la operațiuni în străinătate în Kosovo, Irak și Afganistan, iar opt militari ai acestei brigăzi și-au pierdut viața în Afganistan în perioada 2007 – 2010
*
Veteranii de război din Târgu Neamţ au luat iniţiativa ridicării unui monument dedicat Vânătorilor de munte, a cărui inaugurare avut loc la 28 iulie 1939, în prezenţa regelui Carol al II – lea, şi a primului ministru de la acea vreme – Armand Călinescu, alături de mai mulţi generali şi ofiţeri superiori ai corpului de armată al vânătorilor de munte, şi alături de oficialităţi ale judeţului Neamţ.
Amplasat în partea de nord-est a oraşului, pe terasa de pe Culmea Pleşului – creată în mod artificial în anul 1936 – la o altitudine de 491 metri, adică cu aproape 100 de metri deasupra oraşului, monumentul poate fi remarcat cu uşurinţă de la depărtare.
Monumentul-mausoleu a fost construit la propunerea Societăţii “Cultul eroilor”, cu sprijinul “Comitetului de iniţiativă al vânătorilor de munte”, cu sediul în Bucureşti, în fruntea căruia a fost generalul Virgil Bădulescu, maior la acea vreme. Acesta a fost cel care a instruit şi pregătit, la Târgu Neamţ, primul batalion de vânători de munte, cu ajutorul a 28 ofiţeri din cadrul corpului de armată al vânătorilor de munte. Vânătorii de munte instruiţi la Târgu Neamţ au înfruntat vitejeste inamicul, obţinând numeroase victorii în luptă, batalionul de aici fiind decorat cu distincţia “Crucea Mihai Viteazul”.
Autorul acestui monument este arhitectul Theodor Burca, care a avut în vedere destinaţia sa: comemorarea jertfei eroilor neamului din Primul Război Mondial.
Lucrarea are un soclu cu înălţimea de 16 metri, care sugerează prin forma sa un foişor de observator, iar pe laturi sunt trei plăci de marmură: una aminteşte data de 27 iulie 1917, când vânătorii de munte au plecat pe linia frontului; o placă mare cuprinde numele celor 72 “vânători de munte căzuţi pe câmpul de onoare”, şi a treia cuprinde textul dedicat dezvelirii monumentului.
Pe soclu mai sunt două basoreliefuri, realizate în bronz tot de către Theodor Burca: unul prezintă o femeie înaripată, care simbolizează România – fiind îmbrăcată în haine de roman, cu o spadă la şold şi este surprinsă făcând un salt de pe un vârf de munte. În mâna stângă ţine stema României sprijinită pe umăr, iar în mâna dreaptă întinsă are o cunună de lauri.
Al doilea basorelief prezintă militari români avântându-se în luptă. Pe o treaptă superioară a soclului se află un vultur ce-şi ia zborul către vest, direcţia ostaşilor primului batalion de vânători de munte porniţi spre frontul de luptă. În partea de nord, apare la suprafaţă cripta mausoleului, sub forma unui mormânt, cu o cruce albă pe lespedea neagră.
În anul 1990 monumentul – mausoleu a fost renovat şi, în fiecare an, în data de 3 noiembrie, aici este sărbatorită “Ziua vânătorilor de munte”.
