Cătălin Negrea este cercetător al Institutului de Ştiinţe Spaţiale (ISS). Lucrează la un laborator cu un nume incredibil: Laboratorul de Plasmă Spaţială şi Magnetometrie. A câştigat premiul pentru cel mai bun poster prezentat de un student (Outstanding Student Poster — OSP), în urma conferinţei anuale a Uniunii Europene pentru Geostiinţe (European Geosciences Union — EGU) care a avut loc la Viena în perioada 27 aprilie – 2 mai 2014.
Cătălin a fost de acord să ne dezvăluie povestea lui. Cum şi-a ales acest drum, la prima vedere atât de inedit ?
Nu cred că am un drum al meu. În general, atunci când am avut de luat o decizie în viaţă, fie că a fost vorba despre alegerea unei facultăţi, a unui loc de muncă sau a unei specializări, am ales varianta cea mai interesantă la momentul respectiv, după care am încercat să îmi fac treaba cât mai bine. De exemplu, am ales Facultatea de Fizică, ţi ştiinţă în general, pentru că îmi par şi mi-au părut întotdeauna foarte interesante. Nu pot să observ un fenomen interesant fără să îmi pun întrebări şi să încerc să mi-l explic. Am avut o experienţă care a fost aproape să mă trimită pe un alt drum când am vizitat Facultatea spre finalul liceului. Din păcate domeniul nu e de mare interes în societatea de azi în România, lucru care se reflectă în numărul mic de studenţi şi la momentul respectiv se reflecta în liniştea aproape totală care domnea în clădirea Facultăţii. Am ales totuşi să fac fizică şi cred ca am ales bine.
După toate aparenţele… foarte bine. Cum aţi fost când eraţi copil ?
În general eram descris ca fiind curios, retras şi destul de antipatic. De ce antipatic? Nu ştiu. Poate pentru că eram. Sau poate că îmi plăcea prea puţin să joc fotbal şi prea mult să citesc. Sau poate că ambele.
Judecând cu mintea de acum, m-aş descrie ca un copil şi apoi tânăr dezorientat, „pierdut în spaţiu”. De multe ori nu înţelegeam ce se întâmplă în jurul meu şi de ce. Nu înţelegeam şi nici acum nu înţeleg discrepanţa care apare în mediul din România între faptele cuiva şi vorbele lui. Sau discrepanţa dintre modul cum decurge un eveniment şi cum îl precep unii oameni, strict în funcţie de interesul personal de moment.
Ce proiecte de suflet aţi realizat în perioada studiilor universitare sau doctorale?
În perioada cât am fost student în Bucureşti, am încercat să mă implic în activitatea organizaţiilor studenţeşti. În Colorado am încercat şi încerc să învăţ cât mai multe lucruri, profitând de numărul mare de experţi în diferite domenii care îmi sunt colegi. Principala mea preocupare pentru doctorat este studiul unui anumit tip de unde, dar am acceptat (şi de câteva ori m-am oferit voluntar) să lucrez la proiecte legate de impactul radiaţiei solare asupra ionosferei terestre, validare de modele numerice sau studiul unor tipuri noi de sisteme electrice.
De ce ati ales sa lucrati la Institutului de Stiinte Spatiale (ISS)?
Am fost interesant de temele abordate la Institutul de Ştiinţe Spaţiale de grupul în cadrul căruia activez (Plasma Spaţială şi Magnetometrie). Au trecut 6 ani de când lucrez la ISS şi am rămas pentru că aici chiar „se face treabă”. Preocupările colectivului se axează pe mai multe direcţii de cercetare în fizica plasmei, studiul vântului solar, al magnetosferei şi ionosferei terestre, precum şi a interacţiilor dintre ele. Lucrăm atât cu date satelitare, cât şi cu rezultate ale unor modele teoretice şi simulări numerice.
Ce a reprezentat pentru dumneavoastră experienţa participării la concursul UE pentru geoştiinţe?
Participarea la concursul EGU (European Geosciences Union) am văzut-o ca pe o şansă de a-mi îmbunătaţi abilităţile de comunicare. În societatea actuală, e vital să poţi transmite succint şi clar un mesaj, adaptându-te totodată publicului căruia te adresezi.
Să încercăm şi un top trei dorinţe de viitor.
- Îmi doresc să pot trăi în România, într-o societate care să-mi permită să mă comport civilizat.
- Mi-aş dori să am posibilitatea de a lucra în România, facând ceva care să-mi placă.
- Sănătate.
Reporter : Carmen Ionescu
