“Operaţiunea Budapesta” – a fost una dintre cele mai sângeroase bătălii la care a participat armata română în Campania din Vest. Pentru cucerirea acestui oraş din partea armatei române a acţionat Corpul 7 comandat de generalul Nicolae Şova. După trecerea celor trei cercuri de apărare ale oraşului, pe 7 noiembrie 1944 trupele române au intrat în suburbiile de est ale Budapestei, ducând apoi lupte grele pentru a înainta către Dunare. În momentul în care mai era puţin până la cucerirea totală a părţii de est a Budapestei (Pesta), comandamentul sovietic a ordonat scoaterea trupelor române din dispozitivul de luptă şi redirecţionarea către frontul din Slovacia. În Arhiva de istorie orală se păstrează amintirile unui participant la această bătălie: Generalul Ioan Dăscalescu – în timpul războiului căpitan la Comandamentul Corpului 7 armată – Secţia operaţii.
„Înainte de a trece la luptele din interiorul Budapestei, zonele de acţiune ale Corpului 7 Armată erau fixate de-a lungul magistralei oraşului Budapesta, din partea unde ne găseam până la Dunăre. Aveam în faţă Parlamentul. Pe această magistrală – Kerepesi – era stabilit să acţioneze Corpul 7 Armată. Asta a fost până în după amiaza zilei de 31 decembrie [1944]. În după amiaza zilei de 31 decembrie vine un nou ordin de la sovietici prin care limitele zonei de acţiune nu mai erau cele prevăzute prin ordinul anterior, ci se închideau la periferia Budapestei. Ordinul devenea valabil începând cu data de 1 ianuarie [1945], deci Corpul 7 Armată nu mai intra în Budapesta. Soarta a făcut ca eu să primesc această comunicare transmisă de comandamentul sovietic şi s-o prezint generalului [Nicolae] Şova. Generalul Şova a citit-o, a reflectat câteva secunde şi mi-a dat ordin să comunic imediat în scris: “La ordinul dv. raportăm: Considerăm că în comunicarea dv. este o eroare de transmitere şi în consecinţă Corpul 7 Armată îşi menţine dispozitivul [de luptă] pe baza ordinului anterior.” Şi am intrat în Budapesta în ziua de 1 ianuarie 1945 prin lupte grele. Şi prin această acţiune a generalului Şova, Corpul 7 Armată a participat la “Operaţiunea Budapesta”. (…) Atacul localităţii era un atac specific, era un atac din casă în casă, din clădire în clădire. Era un atac fragmentat, pentru că trebuia să scoţi din funcţiune fiecare clădire. Şi atunci a apărut ceva nou. Generalul Şova a apreciat că în Budapesta se poate manevra, pentru că Budapesta, ca şi alte capitale, are cartiere. Şi el a conceput manevre în oraşul Budapesta, adică atacul să fie executat în aşa fel încât să întoarcă, să învăluie apărarea. Era ceva nou să faci manevre într-un oraş. Generalul Şova le-a conceput şi le-a aplicat. Şi le-a aplicat cu foarte bune rezultate.
Un moment de care îmi aduc aminte: înainte de a ajunge la cimitirul Kerepesi, care era alături de Gara de Est, a fost atacul Cazărmilor Franz Joseph de către Div. 9 cavalerie. Atacul Div 9 cavalerie a fost oprit în faţa Cazărmilor Franz Joseph. Generalul Şova m-a trimis să văd care este situaţia. M-am dus în apropierea Cazărmilor Franz Joseph. O clădire mare, uriaşă. Am observat zidul cazărmii – de culoarea cimentului, gri. În stanga mea, la 10 – 15 m. două tunuri antitanc trăgeau în pereţii cazărmii, de unde venea foc. După ce am observat că inamicul nu trăgea prin geamuri, am intervenit pentru că ai noştrii trăgeau către geamuri. Degeaba trăgeau în geamuri că nu era nimic în spatele geamurilor. Inamicul avea crenele făcute în zid prin care trăgea cu arme automate … foarte greu să observi … eu am observat fumul albicios care ieşea din ţeavă când se trăgea şi am ordonat schimbarea direcţiei de tragere. Drept urmare, multe din gurile de foc ale inamicului au fost reduse la tăcere.
Un alt obiectiv fixat Corpului 7 Armată a fost cucerirea cimitirului Kerepesi. Înainte de a se ataca cimitirul Kerepesi, generalul Şova a cerut informaţii de la armata sovietică deoarece comandamentul sovietic a dat cimitirul Kerepesi în zona noastră de acţiune. Cum era şi normal, generalul Şova a cerut informaţii de la sovietici. Ni s-a comunicat că în cimitirul Kerepesi nu sunt rezistenţe inamice, adică n-au ştiut sau n-au vrut să spună adevarul. În realitate, cimitrul Kerepesi era organizat de inamic ca o redută formidabilă, fortificat cavou cu cavou, organizat în aşa fel încat inamicul să se poată apăra. Şi noi am avut pierderi foarte mari. Aici generalul Şova a executat manevrele de care v-am spus înainte, adică atacul a fost executat în aşa fel încât a întors apărarea, a învăluit apărarea.
Când mai aveam circa o mie de metri până la Dunăre, am primit ordin de la comandamentul sovietic să ne retragem. Ce mai conta o mie de metri, mai ales că inamicul nu mai opunea rezistenţă? În ziua de 16 feb 1945, dimineaţa, Corpul 7 Armată s-a retras din Budapesta.”
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 26.03.1997]
Video Youtube:
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=zQHOMEMqlZI[/youtube]
