După o pauză de 20 de ani, legendara formaţie britanică Pink Floyd lansează oficial astăzi, 7 noiembrie, un nou album de studio intitulat “The Endless River” – cel de-al 15-lea din istoria trupei. Formaţia Pink Floyd a devenit faimoasă pentru compoziţiile sale revoluţionare în stil rock progresiv şi rock psihedelic, cu versuri filozofice, experimente sonore, originalitate, coperte inovative de albume muzicale şi spectacole live intens elaborate.
Albumul din 2014 a fost creat fără participarea fostului lider, Roger Waters, care a părăsit Pink Floyd în 1985. Richard Wright, pianist şi membru fondator, decedat în 2008, a scris sau co-scris 12 din cele 18 piese.
Componenţa iniţială din 1964 a formaţiei era: Syd Barrett (vocal, chitară), Roger Waters (chitară bas), Rick Wright (clape), Nick Mason (baterie). Barrett a părăsit trupa în 1969, la puţin timp după apariţia albumului de debut, locul său fiind luat de David Gilmour.
Pink Anderson şi Floyd Council
La început, Pink Floyd s-a bucurat de un succes modest, ca o trupă de rock psihedelic condusă de Syd Barrett.
La mijlocul anului 1964, în incinta colegiului universitar din Cambridge (Anglia), studenţii la arhitectură Roger Waters, Nick Mason împreună cu Richard Wright, pianist, student la Conservator, alcătuiesc împreună o formaţie care se va numi pe rând Sigma 6, The Meggadeaths, The Screaming Abdabs, The Abdabs şi T-Set împreuna cu Juliette Gale la voce şi cu chitaristul de jazz Bob Klose.
Neavând succes, Waters apelează la prietenul său, Roger „Syd” Barett, student la arte plastice. Acestuia i se datorează noua titulatură a trupei, provenită din combinaţia prenumelor a doi interpreţi de blues: Pink Anderson şi Floyd Council. Cei patru combinau acordurile de blues cu improvizaţii free-jazz. De asemenea, nu lipseau efectele de lumini şi cunoscutele explozii pirotehnice. Un nou gen se născuse: „rock-ul psihedelic”.
Având un comportament bizar şi necontrolat, la cererea expresă a celorlalţi membri ai trupei, Barrett a părăsit trupa în 1969, la puţin timp după apariţia albumului de debut, locul său fiind luat de David Gilmour.
După înlocuirea sa cu Gilmour, registrul nivelului muzical al formaţiei a atins cote de rafinament şi elaborare superioare. Albumele lor tematice, The Dark Side of the Moon (1973), Wish You Were Here (1975), Animals (1977) şi The Wall (1979), au atins nivelul succesului internaţional, devenind nu numai albume de mare succes muzical, critic şi comercial, dar şi momente de referinţă în istoria muzicii.
Inovaţie, avangardă, filosofie, „Ecouri” – milioane de discuri
Primul disc apare în 1967 cu numele „The Piper At The Gates Of Dawn”, care ocupă locul 3 în topul britanic. Albumul este dominat de piesele lui Barrett, atmosfera este poetică, misterioasă, ciudată. Atitudinea greu de suportat a lui Syd, mereu în contradictoriu cu ceilalţi membri, problemele sale legate de droguri determină aducerea în trupă a lui David Gilmour (în 1968), urmată de plecarea lui Syd în 1969.
În 1970 este editat albumul „Atom Heart Mother”, unul din cele mai reuşite, reprezentând o coproducţie cu compozitorul de muzică avantgardistă Ron Geesin, care a aplicat astfel primele efecte sonore, prin cuplarea la mixer a două magnetofoane. Pink Floyd se va bucura acum de o recunoaştere necondiţionată din partea admiratorilor tuturor genurilor muzicale: de la clasic la jazz, pop şi rock.
Urmează experimentul muzical „Meddle”. „Financial Times” îl caracterizează ca un success nemaiîntâlnit al trupei. Piesa „Echoes” de pe album este semnificativă pentru evoluţia în concert a trupei şi va deveni nelipsită din repertoriul formaţiei. Piesa cunoaşte numai un singur ton, acesta fiind vibrat continuu de Wright. În paralel cu apariţia lui „Meddle”, pe ecrane apare filmul „Live at Pompeii”. Pelicula cuprinde un show unic în ruinele amfiteatrului din Pompeii.
Albumul „The Dark Side of the Moon”, apărut la începutul anului 1973, avea să spargă toate recordurile cunoscute până la acea dată. 40 de milioane de discuri au fost vândute până în 2004. Inovaţiile de sunet proprii grupului nu au lipsit: discul începe cu reproducerea bătăilor inimii (montaj de benzi magnetice realizat de Manson); alarme, ceasuri sunând, gemete, rumoare intră de asemenea în arsenalul efectelor sonore folosite.
În ianuarie 1975, se imprimă piesa „Shine on You Crazy Diamond”, omagiu adus lui Syd Barrett, a cărui absenţă este resimţită şi regretată de foştii parteneri. Aceasta va fi inclusă pe următorul disc „Wish You Were Here”. Albumul ajunge pe locul 1 în clasamente din America şi Anglia, cu vânzări foarte bune.
„Animals”, apărut în ianuarie 1977, nu are nota de inedit cu care Pink Floyd îşi obişnuise publicul.
„Zidul” ridică ziduri
Înregistrarile albumului „The Wall” (1979) au loc într-o atmosferă tensionată. Certurile între Waters şi Wright marchează finalul înregistrării albumului şi Wright părăseşte trupa. Ironic, titlul albumului avea să se răsfrângă asupra lor: cei patru erau despărţiţi şi la propriu şi la figurat de „un zid”. Gilmour şi Waters nu schimbau nici un cuvânt înainte de show-uri. Wright, care nu mai făcea parte din Pink Floyd, era un simplu angajat al trupei pentru concerte, iar Mason se retrăgea timid în spatele bateriei. Apariţia discului atinge însă recorduri nebănuite: 30 milioane de albume vândute, single-ul „Another Brick in the Wall, part 2”, este luni de zile numărul unu în Europa.
În 1983 apare „The Final Cut”, un album ce cuprinde piese needitate pe „The Wall”. Trupa hiberna muzical şi Roger Waters îşi realizase un proiect solo numit „The Pros And Cons Of Hitchhiking”, iar în 1985 acesta părăseşte trupa.
Muzica ajunsă în spaţiul cosmic
Turneele vor fi reluate în 1987, după ce se reface formula de trio a vechilor membri. Wright revine în trupă ca membru angajat, mai apoi pe post de membru oficial, pentru a înregistra albumul „A Momentary Lapse of Reason”. Turneul mondial de 4 ani care a urmat a avut 5,5 milioane de spectatori în 100 de spectacole. O apariţie inedită a fost concertul pe o scenă plutitoare în laguna Veneţiei, în anul 1989.
În acelaşi an apare materialul live al turneului „A Delicate Sound Of Thunder”. Acest album a fost emis prin difuzoare externe în noiembrie 1989, în spaţiul cosmic, de către echipajul capsulei spaţiale franco-sovietice „Soyuz 7”.
În 1994 apare albumul „The Division Bell” care poartă amprenta lui Wright. Albumul aduce trupei un nou record, fiind primul lor titlu intrat direct pe locul 1 în clasamente. În martie 1994 începe noul turneu mondial, cuprinzând 110 spectacole, susţinute în 77 de metropole.
Sunet pur
Un nou album live apărut în iunie 1995, „Pulse” este înregistrat în timpul a 14 concerte consecutive susţinute la Londra. „Pulse” este un dublu album live, conţinând şi „The Dark Side of the Moon”, remixat live. O performanţă deosebită este sistemul de înregistrare. Pentru experţi, „Pulse” deţine cel mai pur sunet posibil înregistrat vreodată în condiţii live.
După 24 de ani
Pentru prima dată împreună după 24 de ani, pe 2 iulie 2005, Roger Waters, David Gilmour, Nick Mason şi Rick Wright participă la un spectacol în cadrul concertelor „Live 8”, care au făcut parte din seria de activităţi sub titlul „Make Poverty History” (Sărăcia să devină istorie) menite a crea presiune civică asupra liderilor G8.
Apar multe zvonuri despre o posibilă reuniune şi un turneu mondial, dar, în ianuarie 2006, David Gilmour face un anunţ în numele trupei în care dezminte zvonurile.
Cântec de lebădă?
În acest an, odată cu anunţul lansării „The Endless River”, tot David Gilmour a declarat pentru BBC: ‘Este păcat, dar este sfârşitul”. La 68 de ani, chitaristul a recunoscut că membrii grupului îmbătrânesc şi, mai mult decât atât, că nu mai au alte proiecte în derulare.
Unul dintre cântecele de pe acest ultim album, produs de casa de discuri new-yorkeză Columbia Records şi care este unul dintre cele mai aşteptate ale anului, se intitulează “Talkin’ Hawkin’ ‘”. Astrofizicianul Stephen Hawking este invitatul special al acestui proiect, după ce a apărut şi pe precedentul album al trupei Pink Floyd, “The Division Bell”, în 1994. Complet paralizat din cauza unei scleroze laterale amiotrofice, Hawking se exprimă prin intermediul unui computer şi vocea lui poate fi auzită în melodia “Keep Talking”: “Timp de milioane de ani, oamenii au trăit ca animalele. Apoi a avut loc ceva care a eliberat puterea imaginaţiei noastre”, spunea astrofizicianul.
Bianca Ioniţă
