Documentar: 25 de ani de la „Revoluţia de Catifea” din Cehoslovacia

Luni 17 noiembrie se împlinesc 25 de ani de la începutul manifestaţiei de la Praga care a constituit începutul unei mişcări pacifiste care a dus la căderea regimului comunist din Cehoslovacia, manifestare care a primit denumirea de „Revoluţie de Catifea”.

În contextul reformelor din URSS începute în 1985 de Mihail Gorbaciov cu a sa „Perestroika”, anul 1989 a fost momentul în care statele Europei de Est au declanşat mişcări de protest care au dus la înlăturarea regimurilor comuniste.

În Cehoslovacia, curentul anticomunist a avut mai multe episoade în istoria de după anul 1965.

Astfel, în noaptea de 21 august 1968, armatele ţărilor din Pactul de la Varşovia au invadat Cehoslovacia pentru a opri abia pornitul, dar temutul proces de liberalizare a ţării. Între 21 şi 27 august, cehoslovacii au asistat la apariţia tancurilor, iar pe 27 august oficialiii Partidului Comunist au revenit de la Moscova. Poporul i-a considerat pe comuniştii lui Dubcek, care s-au opus invaziei şi au fost deportaţi pe 21 august, eroi ai libertăţii şi ai suveranităţii. În fapt, perioada martie – august 1968 a fost denumită „Primăvara de la Praga”, în acest interval Dubček a încercat să liberalizeze economia și să permită așa-zisul „socialism cu față umană”. Însă, cu o singură excepţie onorabilă, Frantisek Kriegl – preşedintele Comitetului Central al Frontului Naţional, cu toţii au capitulat în faţa dictaturii de la Moscova.

Au urmat pentru cehoslovaci 21 de ani de comunism, de restricţii şi dictatură.

Pe 16 ianuarie şi 25 februarie 1969, Jan Palach şi Jan Zajic, doi studenţi, şi-au dat foc în semn de protest faţă de regimul comunist de la Praga.

În anul 1977 a fost înfiinţată „Carta 77”, în jurul unui grup de intelectuali, între care filozoful Jan Patočka sau dramaturgul şi eseistul Václav Havel, organizaţie care a publicat un manifest numit „Scrisoarea 77”, cu un puternic caracter anticomunist. Documentul milita pentru respectarea drepturilor omului în estul Europei, rezultate în urma Acordurilor Conferinţei de la Helsinki şi făcea referiri şi la România, menţionându-se solidaritatea cu populaţia ţării noastre, care trăia în condiţii inumane, şi protestul împotriva lichidării satelor.

A urmat o demonstraţie împotriva regimului comunist, pe 21 august 1988, înăbuşită brutal de către autorităţi.

O altă demonstraţie anti-regim a avut loc în săptămâna omagierii lui Jan Palach – 15-21 ianuarie 1989.

La 17 noiembrie 1989, la o săptămână de la căderea Zidului Berlinului, la Praga, poliția a atacat cu brutalitate mii de studenți care protestau împotriva regimului comunist. În acest context, revolta a venit, în primul rând, din partea studenţilor de la facultăţile umaniste, Facultatea de Litere a Universităţii Caroline din Praga fiind unul dintre centrele unde se organiza nu numai greva studenţilor, începând de vineri, 17 noiembrie, dar se formulau şi cerinţele şi programul de acţiune al opozanţilor regimului comunist. Protestelor studenţeşti li s-au alăturat în scurt timp şi artiştii teatrelor pragheze, care şi-au deschis sălile pentru organizarea de întâlniri şi discuţii ale manifestanţilor.

Trebuie menţionat şi faptul că slovacii au început demonstrații studențești la 16 noiembrie 1989 în Bratislava, iar cehii i-au urmat în ziua următoare când marcau şi ocupaţia nazistă, închiderea liceelor cehe şi protestele studenţeşti din anul 1939.

Se pare că informaţia falsă privind moartea unui student, la o zi după reprimarea brutală de către poliţia comunistă a manifestaţiei, la 17 noiembrie 1989 la Praga, s-a propagat cu viteza luminii, conducând la declanşarea „Revoluţiei de catifea”. Astfel, sâmbătă, 18 noiembrie, o femeie susţine în faţa unui grup de disidenţi din jurul lui Petr Uhl, şeful unei agenţii de presă clandestine, că un prieten, Martin Smid, a fost ucis de poliţie. Uhl, fost prizonier politic, transmite informaţia, pe care o consideră de bună credinţă, posturilor de radio străine, Europa Liberă şi Vocea Americii, ascultate de milioane de cehi şi slovaci.

Duminică, 19 noiembrie, televiziunea comunistă îl constrânge pe Martin Smid să dezmintă informaţia privind uciderea sa, însă evenimentele căpătaseră deja o turnură ireversibilă, manifestaţiile extinzîndu-se în întreaga ţară.

Tot pe 19 noiembrie, disidentul Vaclav Havel şi colaboratorii săi înfiinţau Forumul Civic, mişcare care a preluat conducerea revoluţiei ce a culminat cu instaurarea unui „Guvern de înţelegere naţională”, la 10 decembrie. Mişcarea din Cehia era susţinută de partea slovacă de organizaţia Publicul Împotriva Violenței (VPN), cele două mişcări civice reprezentând vocea protestatarilor în încercarea de dialog cu autorităţile comuniste.

Manifestanţii au formulat cereri foarte limpezi: demiterea oficialilor aflaţi în spatele tentativei de reprimare violentă a manifestaţiilor şi eliberarea tuturor deţinutilor politici, apoi cererile lor au mers până la demiterea guvernului.

Pe 20 noiembrie, premierul Vladislav Adamec s-a întâlnit cu o delegaţie a Forumului căreia i-a promis că guvernul nu va mai folosi violenţa împotriva manifestanţilor, apoi un alt rol important l-a avut cardinalul Frantisek Tomasek, primatul catolic al Cehiei, ca a luat cuvântul în favoarea manifestanţilor.

Înainte de a pierde puterea, comuniştii l-au condamnat pe Petr Uhl la o săptămână de închisoare pentru „propagare de informaţii false”. De asemenea, pierderea puterii de către comunişti a fost pusă şi pe seama luptelor interne pentru putere între conservatorii lui Gustáv Husák și reformiștii lui Ladislav Adamec, iar pe 24 noiembrie 1989, secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac, Miloš Jakeš, demisionează.

Astfel că după greva generală începută în 27 noiembrie 1989 și în lipsa sprijinului aliatului sovietic, Partidul Comunist cehoslovac a abandonat puterea, pe 28 noiembrie, anunţând în mod oficial că acceptă principiul multipartitismului.

Pe 10 decembrie, la conducerea guvernului federal este ales Marián Čalfa, iar președintele comunist Gustáv Husák se retrage din funcţie, apoi pe 28 decembrie 1989, Alexander Dubček este ales președinte al Parlamentului iar pe 29 decembrie 1989, Václav Havel devine Președintele Cehoslovaciei.

În iunie 1990 au avut loc primele alegeri democratice, în urma cărora au ieșit învigători Forumul Civic (ceh) și Publicul Împotriva Violenței (slovac).

Evoluțiile politice și sciziunile ulterioare ale acestor partide au clătinat federația în anii 1991 și 1992, iar în anul 1993, Cehoslovacia dispărea de pe harta Europei, făcând loc Cehiei şi Slovaciei ca state independente – astăzi ţări membre ale NATO şi Uniunii Europene – mişcare care în timp a căpătat denumirea de „Divorţul de catifea”.