La Curtea Militară de Casare şi Justiţie au fost 90 de acuzaṭi, printre care militari de elită ṣi oameni politici. Condamnările au fost de tot felul, de la cele mai grele, muncă silnică pe viaṭă, până la cele mai uṣoare, doi ani închisoare. Bine aleṣi, judecătorii ṣi procurorul erau oamenii administraṭiei comuniste – aflată în proces de consolidare – ṣi ai ocupanṭilor sovietici.
Avocatul Radu Boroṣ era în sală, ca apărător:
Tribunalul care s-a prezentat să-i judece
„Având în vedere faptul că printre inculpaţi se găseau Aldea, care era general de corp de armată şi Eftimiu, cam de acelaşi grad, conform legii în vigoare, ei trebuiau să fie judecaţi de un tribunal special compus din cinci generali, cu grad nu inferior comandantului de corp de armată! Tribunalul care s-a prezentat să-i judece, era compus din generalul Atanasiu, care era general de armată şi care comandase
trupele române în vest, în colaborare cu ruşii contra nemţilor; era generalul Lascăr care căzuse prizonier în Cotul Donului şi care s-a întors în ţară comandantul Diviziei „Tudor Vladimirescu„ formată din foşti prizonieri români care au acceptat să se înroleze şi să formeze această divizie care să se întoarcă în România şi să lupte împotriva Germaniei. Era generalul
Argeşanu, din aviaţie, pe care îl cunoşteam din nume, dar nu ştiu exact care au fost funcţiile pe care el le-a avut. Ceilalţi generali nu îmi reamintesc exact care au fost, cred că unul din ei era generalul Creţulescu, dar nu pot să afirm cu certitudine; pe celălalt nu mi-l reamintesc deloc.
Parchetul era compus din generalul Nicolau, comandantul Armatei a IV-a, după ce a lăsat comanda acestei armate generalul Constantinescu Klaps, tatăl amicului meu, avocatul Costel Constantinescu, care a fost primul secretar al Grupării Democratice. Şi consilier juridic al tribunalului era colonelul Petrescu, preşedintele Tribunalului Militar Bucureşti, care mai fusese preşedinte şi în timpul războiului, în timpul lui Antonescu, preşedinte al tribunalului. După aceea, el a devenit un om de încredere al regimului şi el a organizat şi condus toate procesele politice pe care le-a făcut regimul. Iar consilier juridic al procurorului era primul procuror militar de la Curtea de Casaţie Militară. Acesta era completul în faţa căruia trebuia să se desfăşoare această acţiune.”
Actul de acuzare
„Eu nu am putut să iau cunoştinţă de dosar, pentru că [aṣa] era practica acestor procese: apărătorilor nu li se punea la dispoziţie dosarul ca să ia cunoşinţă de declaraţiile făcute de inculpaţi, de actul de acuzare. Am intrat în acest proces, cum am intrat cu ceilalţi avocaţi, numai cu cunoştinţele din ziar, informaţiilor apărute din ziare şi un mic contact, un scurt contact pe care au putut să-l aibă cu inculpaţii în ziua procesului, până la începerea dezbaterilor. Aşa că am fost foarte atent la citirea actului de acuzare. Actul de acuzare era următorul: cei din boxă, în contact cu Serviciile Secrete Americane, au creat această organizaţie pentru a pregăti acţiuni de partizani şi sabotaj în cazul unei invazii americane care era prevăzută să vie şi, în acelaşi timp, până la invazie să acţioneze şi să saboteze regimul, ăsta era, în substanţă, conţinut[ul] actului de acuzare.”
