Timp de trei săptămâni, pe site-ul nostru www.rador.ro, dar şi pe FB, am încercat să ne provocăm tinerii cititori să ne dezvăluie de ce aleg …să fie buni şi să se implice în proiecte ce pot schimba lumea în care trăim.
Rezultatele au fost surprinzătoare, aşa cum veţi putea vedea, de sâmbătă, când începem publicarea articolelor câştigătoare. În afara premiiilor I, II şi III, s-au acordat 8 premii speciale, care să recompenseze o muncă de calitate.
Le mulţumim tuturor participanţilor, elevi la Colegiul Naţional «Gheorghe Lazăr», şi la Liceul Teoretic «Alexandru Ioan Cuza» din Bucureşti pentru entuziasmul, bucuria şi performanţa lor.
Şi acum să îi cunoaştem pe câştigători:
Ioana Lungu, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” – premiul II
De ce am ales să fiu bun?
Mulţi oameni spun că într-o junglă este necesar să devii şi tu un animal. Însă unii nu iau în calcul faptul că în societatea aceasta efervescentă, oamenii sunt „animalele” care au conştiinţă, aşa că fiecare dintre noi are în mâinile sale posibilitatea de a alege, fie că vorbim despre a fi bun sau rău, fie că vorbim despre a cumpăra un ceas sau o pereche de pantofi.
Unul dintre citatele mele favorite este „Omul cu adevărat bun este cel care ar fi putut fi rău, dar nu a fost”. Ca fiecare fiinţă umană, am avut momente în care am găsit puterea de a nu răspunde cu aceeaşi monedă persoanelor care o meritau dar, totodată, uneori s-a întâmplat şi să cedez în faţa presiunii şi să mă comport cum nu mi-ar fi plăcut s-o fac.
Aş vrea să împărtăşesc o „experienţă” care mi-a schimbat modul de a gândi.. radical, pot spune. De-a lungul ultimului an, am devenit pe zi ce trece o persoană din ce în ce mai optimistă şi am încercat să fiu întotdeauna plină de iubire şi recunoştinţă, aşteptând acelaşi lucru în schimb. La un moment dat, mi-am dat seama că nu toţi oamenii gândesc aşa. Spre exemplu, dacă le zâmbeşti pe stradă, se uită ciudat la tine sau – în majoritatea cazurilor – nu ridică capul ca să-ţi întâlnească privirea. Dacă eşti amabil, îţi răspund răstit, iar dacă spui „Pardon, îmi cer scuze!” te întreabă de ce nu te uiţi pe unde mergi. De cele mai multe ori, am trecut peste toate lucrurile astea, întâlnind şi oameni care merită toată admiraţia. Însă fiecare dintre noi are şi momente în care norişorul de ploaie se aşază deasupra capului nostru şi nu mai reuşim să vedem soarele. Aşa că într-o dimineaţă am plecat la şcoală cu tunete şi fulgere în suflet..
Se zice că numai atunci când te afli în situaţia unui om, îl poţi înţelege cu adevărat. În ziua respectivă, în care norul negru a fost amicul meu, eu nu am mai zâmbit nimănui pe stradă, nu am mai mulţumit celui care mi-a ţinut uşa deschisă, nu i-am mai dat „Bună dimineaţa” femeii de serviciu.
Pe drum spre casă, am început să mă simt groaznic. Deja îmi era dor de obiceiul meu, „emanarea de iubire”, şi totodată mi-am dat seama de ce oamenii sunt trişti, îmbufnaţi sau par dezagreabili.
Cu toţii probabil am avut perioada noastră de „Vreau să fiu bun!”. Cum unora nu li s-a răspuns cu aceeaşi monedă, au renunţat. Au spus, poate, că nu are sens sau nu au mai găsit în ei forţa să treacă peste greutăţi aşa că i-au lăsat liberate norişorului tristeţii să fie în compania lor permanent.
De ce aleg în fiecare zi să fiu bună? Pentru că vreau, în primul rând. Pentru că lumea are nevoie de oameni buni, de oameni gata să ofere o mână de ajutor, de oameni care cred în schimbare, în frumuseţea vieţii, care au speranţă. Şi nu în ultimul rând, sunt bună pentru că, aşa cum mi-am dat seama după ce a plecat „norul de furtună”, oamenii au nevoie să vadă din când în când o faţă zâmbitoare, o faţă care se le transmită că lumea nu este, până la urmă, un loc chiar aşa oribil. Sunt bună pentru că mă umple de iubire, mă face fericită, mă face să vreau să le dau şi celor din jur din fericirea mea. Sunt bună pentru că viaţa este frumoasă, pentru că oamenii se pot schimba, dacă chiar cred în acest lucru, pentru că nu se merită să fii altfel decât bun, generos şi plin de iubire.
Aş vrea să adaug faptul că am citit acum ceva timp pe un site de întrebări mai multe răspunsuri la „Este necesar să fii bun într-o lume aşa rea?”. Mulţi au spus „NU! Trebuie să fii la fel cum sunt ceilalţi dacă vrei să supravieţuieşti – manipulator, rău, mincinos.” Eu nu cred asta. De ce ai nevoie ca să supravieţuieşti? De arta de a fi în acelaşi timp sensibil şi puternic, artă pe care nu mulţi au reuşit s-o înveţe. Sensibil faţă de suferinţele oamenilor, puternic în faţa răutăţilor lor.
Niciodată să nu uiţi: să fii bun într-o lume rea se numeşte curaj, nu slăbiciune !
