Una dintre cele mai cunoscute personalităţi militare din prima jumătate a sec. XX a fost generalul Titus Gârbea (1893 – 1998). Absolvent al Şcolii miltare de ofiţeri de artilerie, Titus Gârbea a luat parte la
campania din 1916, participând la luptele din Gorj – Câmpu Mare şi la Podul de peste Jiu. În 1917, avansat la gradul de locotenent, a făcut parte din Grupul de comandă din Brigada 15 artilerie. La propunerea generalului Ioan Rãşcanu Titus Gârbea a fost trimis la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, ca observator al autorităţilor de la Bucureşti. În perioada interbelică, colonelul Titus Gârbea a fost ataşat militar la Berlin (1938-1940), Stockholm şi Helsinki (1940-1942). În timpul celui de-al doilea război mondial a fost numit şeful Detaşamentului de legătură cu Grupul German de Armate Sud (1942-1943) şi comandant al Brigăzii 18 Artilerie (1943-1944). În 1943 a fost înaintat la gradul de general de brigadă. Un an mai târiu, în martie 1944, generalul Titus Gârbea a fost numit şef al Misiunii Militare Române la O.K.W. (Oberkommando der Wehrmacht – Înaltul Comandament al Wehrmachtului) şi O.K.H. (Oberkommando der Herres – Înaltul Comandament al Armatei de Uscat). După spusele proprii, el a raportat atât mareşalului Ion Antonescu, cât şi generalului Constantin Sănătescu, şeful Casei militare regale, situaţia reală de pe front, precum şi poziţia generalilor germani faţă de înfrângerile suferite. După evenimentele de la 23 august 1944, generalul Titus Gârbea a primit comanda Corpului IV Artilerie (1945-1946). A fost trecut în rezervă în anul 1946 şi apoi în retragere în anul 1947. De-a lungul carierei sale, datorită funcţiilor pe care le-a avut, Titus Gârbea a cunoscut diferite personalităţi militare ale epocii. Una dintre ele a fost feldmareşalul Anton Ludwig August von Mackensen (1849 – 1945), cel care a comandat armatele germane din România în timpul primului război mondial.
În 1939 eram ataşat militar în Germania. Acolo l-am cunoscut pe generalul [Anton Ludwig August] von Mackensen. Este acel vestit general care ne-a cucerit pe noi, în 1916. Şi la o mare sãrbãtoare, erau cincizeci de ani de viaţã a lui Hitler, corpul diplomatic şi, mai ales ataşaţii militari în uniformã au fost invitaţi. Alãturi de noi era tribuna veteranilor în care era generalul von Mackensen. Şi când a auzit Mackensen cã eu, ataşatul militar român, sunt acolo, a ţinut ca sã mã vadã. M-am dus, m-am prezentat. Apoi, noi, ataşaţii militari i-am dat un prânz, o mare agapã, la care el, ca veteran vechi, a venit cu multã plãcere. La dreapta [lui Mackensen] a stat decanul nostru, care era un colonel suedez, iar în stânga eram eu, care am fost animatorul acestei agape. Şi el mi-a povestit: “Domnule, dupa ce am luptat cu românii în 1916, am crezut cã a dispãrut armata românã, cã ea nu existã în 1917 când trebuia sã fac un nou efort şi sã cuceresc şi restul României. Dar când a început bãtãlia de la Mãrãşeşti, Mãrãşti, Oituz, mi s-a spus cã în faţa mea este armata românã despre care eu aveam convingerea cã dispãruse. Dar armata românã înviase din cenuşa ei ca pasãrea Phoenix. Rapoartele de front veneau năpraznice: <<Nu sunt români, sunt negri ca dracii şi viteji! N-au nici o haină pe ei! Sunt şi în pielea goală! Sau în cămăşi. Şi la baionetă nu putem să rezistăm!>> Atacul la baionetă îi speria pe toţi! Şi fugeau… fugeau nemţii, care nu fugeau de obicei, de data asta fugeau!” Aşa povestea Mackensen: „Pe mine m-a bătut la Mărăşeşti armata română, care a înviat ca o pasăre Phoenix, şi care a speriat armata germană!”…
[Interiu realizat de profesor Ioan Scurtu, Octavian Silivestru, 10.01.1994. Arhiva de istorie orală – Radio România]
Video Youtube: Imparatul Wilhelm II viziteaza Romania impreuna cu van Mackensen (1914):
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=HYsWWi67k7s[/youtube]
