Timp de trei săptămâni, pe site-ul nostru www.rador.ro, dar şi pe FB, am încercat să ne provocăm tinerii cititori să ne dezvăluie de ce aleg …să fie buni şi să se implice în proiecte ce pot schimba lumea în care trăim.
Rezultatele au fost surprinzătoare, aşa cum veţi putea vedea, de sâmbătă, când începem publicarea articolelor câştigătoare. În afara premiiilor I, II şi III, s-au acordat 8 premii speciale, care să recompenseze o muncă de calitate.
Le mulţumim tuturor participanţilor, elevi la Colegiul Naţional «Gheorghe Lazăr», şi la Liceul Teoretic «Alexandru Ioan Cuza» din Bucureşti pentru entuziasmul, bucuria şi performanţa lor.
Şi acum să îi cunoaştem pe câştigători:
Roxana Andreea Cercelaru, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” – premiul special al juriului
A fi bun este o alegere
de Cercelaru Roxana-Andreea
Mă pot numi oare o persoană bună? Noțiunea de „om bun” capătă conotații diferite în funcție de perspectiva fiecărui individ. Pe parcursul existenței noastre aparent prestabilite pe acest Pământ, noi, oamenii, reușim să ne construim un set de reguli și principii, după care ne ghidăm și pe care le respectăm mai mult sau mai puțin. Acestea țin de educația primită în așa numiții „cei șapte ani de acasă”, de statutul social sau de situațiile pe care am fost nevoiți într-un fel să le depășim pentru a ne putea continua călătoria prin viață. De asemenea, ele ne conturează caracterul și imaginea noastră exterioară. De multe ori putem fi surprinși să vedem persoane mai amărâte, însă cu un suflet mare, care din puținul lor vor să-i ajute și pe ceilalți. Ei într-adevăr dau dovadă de bunătate, o calitate care, în ceea ce îi privește, nu este ghidată de ideea unui alt câștig sau de obținerea unei poziții superioare în societate, ci este o presupusă lecție pe care ei au primit-o de la propria familie.
Nu știu dacă pot striga în gura mare că am această calitate de a fi un „om bun”, însă vreau să cred că am ajutat orice persoană care a avut nevoie de un sprijin sau un sfat. Cred că un lucru bun poate părea insignifiant în ochii celor controlați de valoarea banului. S-a ajuns să trăim într-o lume măcinată de tensiuni politice, de dorinţa oamenilor de a atinge un nivel înalt și de a-și depăși condiția indiferent de costuri. Oamenii sunt din ce în ce mai orientați spre propriile nevoi, interiorizându-se și nu se mai gândesc la binele celor din jur sau al societății ca întreg. De ce am ales să am o abordare diferită? De ce am ales să-mi schimb atitudinea și să încerc măcar să dau dovadă de bunătate? Nu o să invoc acum motive religioase, de tipul vreau să ajung în Rai, pentru că sincer nu sunt genul care își orientează destinul după astfel de principii, părerea mea este că numai noi putem să schimbăm ceva și să ne îmbunătățim viețile. Părinții m-au învățat să mă ghidez după ideea: dacă un om este la pământ nu trebuie să-l împroșc și eu cu noroi, ci trebuie să-l ajut să se ridice. Am încercat pe cât posibil să-i ajut pe ceilalți cu un sfat sau poate chiar muncind fizic. Chiar și așa, prefer să păstrez pentru mine și nu vreau să împărtășesc cu restul lumii faptele mele. Zâmbetul de pe chipul unui om pe care l-ai ajutat este o plată suficient de mare, nu cred că mai este necesară și aprecierea celor din jur.
Un exemplu reprezentativ pentru noțiunea de bunătate și de ce nu, pentru corectitudine și spiritul civic, este povestea unui om al stăzii care a găsit un portofel pierdut, ce conținea o sumă semnificativă de bani. Ce credeți că a făcut cu el? Raspunsul este nu, nu și-a însușit micuța comoară descoperită, cum ați fi crezut mulți dintre voi, ci l-a predat la cea mai apropiată secție de poliție pentru a permite găsirea proprietarului. Acest om sărac, fără adăpost, a făcut ceea ce nu mulți dintre noi am fi considerat o ideea practică. El nu s-a gândit la binele personal, la beneficiile care ar fi venit odată cu banii câștigați fără muncă, ci s-a pus în situația păgubașului care și-ar fi căutat portofelul cu acte și bani fără succes. În opinia mea, acest om a considerat că nu merită să profite de pe urma pagubei altei persoane ca să aibă el de câștigat. Nu spun că doar cei săraci au capacitatea de a vedea dincolo de aparențe, ci cred că a da dovadă de bunătate este o alegere pentru fiecare dintre noi. Chiar dacă uneori pare că din a întinde o mână aproapelui nu avem nimic material de obținut, câștigul spiritual este de fapt cel care contează. Conștiința noastră este mai ușoară dacă nu avem mustrări cu privire la lucrurile rele pe care le observăm în jurul nostru, dar pe care nu încercăm să le îndreptăm.
Bunătatea nu se măsoară în numărul câștigurilor materiale sau a pozițiilor înalte din societate, ci în numărul de vieți pe care le-ai schimbat prin oferirea unei mâini de ajutor.
