Timp de trei săptămâni, pe site-ul nostru www.rador.ro, dar şi pe FB, am încercat să ne provocăm tinerii cititori să ne dezvăluie de ce aleg …să fie buni şi să se implice în proiecte ce pot schimba lumea în care trăim.
Rezultatele au fost surprinzătoare, aşa cum veţi putea vedea, de sâmbătă, când începem publicarea articolelor câştigătoare. În afara premiiilor I, II şi III, s-au acordat 8 premii speciale, care să recompenseze o muncă de calitate.
Le mulţumim tuturor participanţilor, elevi la Colegiul Naţional «Gheorghe Lazăr», şi la Liceul Teoretic «Alexandru Ioan Cuza» din Bucureşti pentru entuziasmul, bucuria şi performanţa lor.
Şi acum să îi cunoaştem pe câştigători:
Simona Bianca Pascu, Liceul Teoretic Alexandru Ioan Cuza, Bucureşti – premiul special pentru cea mai bună adaptare a temei
De ce am ales sa fiu bun ?
Bunătatea… Ce noţiune aparent străină şi necunoscută nouă, celor ce trăim în această lume veşnic aglomerată,preocupaţti de propriile probleme şi cu prea puţin interes pentru ceilalţi! Ce cuvânt parcă dispărut din vocabularul nostru, marionete ale egoismului,ale răutăţii şi individualităţii. Oare nu ne pierdem caracterul,integritatea şi inima în adevărata sa întruchipare prin ignorarea acestei trăsaturi, care face diferenţa între om şi animal, dintre fiinţă şi nefiinţă, dintre trup şi suflet?
În ciuda vieţii cotidiene pe care o ducem, a sistemului care ne răzvrăteşte unul împotriva altuia, tind să cred că încă port în mine acel suflet de copil,acea bunătate pură pe care doar o inimă neiniţiată încă în tainele dure ale vieţii o poate concepe.
Bunătatea este,din punctul meu de vedere,subiectivă,fiecare percepând-o altfel în conformitate cu personalitatea şi cu valorile sale. Dacă ar fi să înglobez această noţiune într-un singur cuvânt, să-i ofer propriul sinonim, acesta ar fi probabil Crăciunul. Poate părea banal, simplu, însă în esenţă, semnificaţia Crăciunului trece dincolo de perdelele presărate cu lumini,de cadourile găsite sub brad şi de mesele festive. Crăciunul trezeşte în oameni acel spirit, acea bunătate şi naivitate infantilă – în sensul bun al cuvântului -, acea privire sclipitoare dominată de o curiozitate copilărească, acel entuziasm pur şi o bunăvoinţă ce ar trebui să fie prezentă în sufletele oamenilor. nu doar o data pe an.
Am ales să fiu bună în cele mai multe situaţii, am ales să fiu şi mai bună atunci când îi ajut pe ceilalţi, dar am ales, poate condusă de instictul pe care copilul din mine nu şi-l poate stăpâni, să fiu cea mai bună în preajma sărbătorilor. Crăciunul trezeşte în mine o deosebita euforie, iar dorinţa se accentuează în această perioadă, conştientă fiind de imposibilitatea altor copii să îşi petreacă această minunată sărbătoare alături de familie, de prieteni, de oameni care să-i iubească. Am ales să fiu bună mai ales Crăciunul trecut, când am hotărât să împart bucuria acestei sarbători cu nişte copii orfani,cărora eu, împreună cu alţi colegi le-am cumpărat jucării, decoraţiuni de Crăciun, dulciuri, cadouri şi am fost să le oferim chiar noi, micuţii neputându-şi ascunde emoţia puternică. Consider că acesta a fost adevăratul cadou oferit de această sărbătoare, consider că nimic nu se compară cu sentimentul că eşti nu numai util, ci şi plăcut, dorit, iubit. Pentru o perioadă, chiar şi limitată de timp, tu reprezinţi pentru cineva un ideal de iubire, de sentimentalism, tu reprezinţi pentru cineva ce poate reprezinta mama pentru tine, bunicul sau persoana iubită, fiul sau nepotul. Am ales, aşadar, să fiu bună, din dragoste pentru copii, întrucât am vrut să le ofer, chiar şi pentru o noapte, sentimentele ce ne învălmaşesc pe noi, cei fericiţi, cu rudele şi prietenii mereu aproape de minunata noapte a Craciunului.
Voi alege să fiu bună şi de acest Crăciun, dar nu numai; aleg întotdeauna să fiu bună, deoarece bunătatea generează fericire,iubire, iar în lumea anostă în care gândurile şi inima ne sunt pierdute deseori, avem nevoie de un strop de culoare, de un zâmbet, de o privire caldă. Cum le obţinem pe acestea? Este simplu. Oferindu-le noi mai întâi.
