Anual pe 1 decembrie este marcată Ziua Mondială de Luptă Împotriva HIV/SIDA, gândită ca o oportunitate pentru lupta împotriva cumplitei maladii, de solidaritate cu cei care au dobândit boala, de cinstire a memoriei celor care au murit în urma îmbolnăvirii.
Ideea unei Zile mondiale de combatere a SIDA a fost lansată pentru prima dată în luna august 1987 de către James W. Bunn și Thomas Netter, doi ofițeri de informare publică pentru Programul Global pentru SIDA al Organizației Mondiale a Sănătății. Cei doi au trimis ideea lor directorului Programului Global privind SIDA, dr. Jonathan Mann, care a aprobat conceptul, recomandând ca marcarea primei Zile Mondiale de Luptă Îmotriva SIDA să se facă la 1 decembrie 1988.
Programul Națiunilor Unite pentru HIV/SIDA (ONUSIDA) a devenit operațional în anul 1996 și a preluat planificarea și promovarea Zilei Mondiale SIDA, dar, dat fiind faptul că o campanie împotriva unei asemenea maladii nu se poate limita la o singură zi pe an, ONUSIDA a creat, un an mai târziu o Campanie Mondială Permanentă împotriva SIDA, care se concentrează pe tot parcursul anului pe comunicare, prevenire și educație.
În perioada 2011 – 2015, mesajul campaniei mondiale de luptă împotriva HIV/SIDA este: “Ţinta zero: zero infecţii noi cu HIV. Zero discriminări. Zero decese prin SIDA”.
Sindromul Imunodeficienței Dobândite (SIDA), este o afecțiune a sistemului imunitar, caracterizată prin infecții oportuniste, neoplasme, disfuncții neurologice și o mare varietate de alte afecţiuni. SIDA este un sindrom care defineşte totalitatea bolilor asociate şi o fază avansată a infecției cu virusul HIV (Virusul Imunodeficienței Umane), infecție care duce la slăbirea, respectiv distrugerea sistemulului imun. Aproape toate persoanele netratate infectate cu HIV vor dezvolta în cele din urmă SIDA. Boala SIDA, odată declanșată, evoluează continuu, putându-se întârzia doar și trata medicamentos sau chirurgical o serie de boli apărute ca urmare a deficitului imun.
Fiind un adevărat flagel al secolelor XX-XXI, SIDA este responsabilă de moartea a nu mai puţin de 36 de milioane de oameni din întreaga lume, de la descoperirea sa în anul 1981, până la finalul anului 2013.
Virusul HIV se transmite prin sânge, contact sexual neprotejat, lichid cefalo-rahidian (LCR) și lapte matern. Gradul de risc depinde direct de concentrația de viruși din aceste medii de răspândire, dar şi de contagiozitatea virusului, de transferul de celule infectate şi de starea generală a sistemului imun al celui expus.
Cercetările ultimilor ani au arătat că se poate exclude transmiterea virusului prin secreția oculară, bucală și prin transpirație, pentru că în aceste medii concentrația virușilor HIV nu este destul de mare pentru a putea crea o infectare. De asemenea, este exclusă transmiterea virusului pe calea aerului expirat, o cale des întâlnită la alte afecțiuni de tip viral.
La toxicomani folosirea în comun a seringii poate fi, de asemenea, un mod de transmitere prin consumul de droguri pe cale intravenoasă, iar grupul homosexualilor este considerat ca fiind de risc major.
Transfuziile de sânge și produsele preparate din sânge pot, de asemenea, prezenta un risc de contaminare cu HIV.
Riscul de transmitere a HIV de la mamă la făt intrauterin sau la naștere în travaliu este considerat ca fiind de 10-30%. În cazul mamelor infectate se poate reduce acest risc la 2% prin administrare de medicamente antiretrovirale și naștere prin operație cezariană.
Personalul sanitar constituie un alt grup de risc, din cauza contactului cu secrețiile și sângele pacientului infectat, riscul direct fiind reprezentat de înțepături, tăieturi sau contactul direct pe pielea lezată neprotejată corespunzător.
Este bine să precizăm că infecția nu se poate depista prin teste serologice decât după un interval de minim 25 de zile de la infectare – denumit „fereastră serologică”. De asemenea, cercetările arată că infectarea accidentală cu HIV poate fi prevenită cu succes prin profilaxia postexpunere, care durează 28 de zile și se poate începe la 2 ore după contact. Este bine ca prima doză medicamentoasă să fie administrată în primele 24 de ore, în cazul înțepăturilor, sau 72 de ore, în cazul contactului cu mucoasele genitale.
Metodele de laborator folosite pentru diagnosticare se împart în metode de depistare și metode de confirmare. Depistarea se realizează prin teste rapide cu citire după doar 30 de minute sau teste ELISA. Dar, din cauza posibilității unui test fals pozitiv, se recurge la confirmarea seropozitivității, testare care se supune unei stricte confidențialități medicale pentru protejarea sferei de intimitate a celui posibil seropozitiv. Depistarea și confirmarea infectării cu HIV se face în laboratoare specializate pentru aceasta, durata acestor teste fiind variabilă, de la ore (în cazul testului rapid), la săptămâni – în cazul testelor ELISA de prezumție – sau Western-Blot – de confirmare a infectării.
Cu toată evoluţia tehnică a cercetării medicale, până la acest moment nu a fost găsit un antidot pentru această boală. Evoluția ei însă, poate fi încetinită prin medicamentaţie antiretrovirală – aşa-numitul tratament Highly Active Antiretroviral Therapy (HAART), pot fi tratate infecțiile oportuniste, bolile care o caracterizează, în măsura în care sistemul imun este viabil, în caz contrar evoluţia bolii fiind fatală.
Tratamentul cu medicamente antiretrovirale nu trebuie întrerupt pentru a evita producerea de rezistențe medicamentoase, motiv pentru care trebuie respectat cu strictețe orarul de terapie. Pe de altă parte, de multe ori, terapia produce alte reacții secundare, de accea, un rol cheie în reuşita tratamentului îl constituie suportul psihic al pacientului.
Din punct de vedere al statisticilor, situaţia este alarmantă. După cum arătam mai sus, SIDA a omorât până în prezent circa 36 de milioane de oameni.
Cifrele îngrozitoare arată că, în fiecare minut, un copil sub 15 ani moare ca urmare a îmbolnăvirii cu HIV, în timp ce în acelaşi interval de timp, un alt copil contractează virusul HIV.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cea mai comună cauză a mortalităţii femeilor din întreaga lume este SIDA.
De asemenea, la fiecare zece secunde, în lume, un om moare de SIDA, iar la fiecare 15 secunde, un tânăr este infectat cu HIV, iar cei mai mulţi nici nu bănuiesc că poartă acest virus mortal.
Peste jumătate dintre persoanele nou infectate au vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani, iar în ţările din Africa – mai ales – şi America Latină, au loc zilnic circa 14.000 de îmbolnăviri cu HIV.
Contactul sexual neprotejat cu un partener infectat şi utilizarea de droguri injectabile reprezintă căile cele mai frecvente de infectare.
Incidenţa cazurilor de infectare cu virusul HIV are o rată mai mare în rândul bărbaţilor – 61%, în timp ce în rândul femeilor este de 39%.
În funcţie de categoria de vârstă, cea mai mare rată de infectare cu HIV o au persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani – 45%, urmate de persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani – 25% şi cele cu vârsta de 35-44 de ani – 20%. O rată mai mică de infectare este înregistrată în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 45 şi 54 de ani – 5%, 0-14 ani – 3%, 55-64 de ani – 1,5% şi doar 0,5% în rândul persoanelor peste 65 de ani.
În ciuda tratamentului antiretroviral, epidemia de SIDA afectează un număr estimat la 2 milioane de vieţi în fiecare an, dintre care aproximativ 270.000 sunt copii.
În studiile internaţionale realizate se menţionează faptul că peste 16 milioane de persoane infectate nu au acces la medicamente antiretrovirale, şi doar circa 10 % dintre bolnavii cu HIV din lume au posibilitatea să urmeze un astfel de tratament (totuşi de 10 ori mai mulţi faţă de acum 10 ani).
Există şi unele progrese în prevenirea şi combaterea HIV, astfel că la nivelul anului 2013, se înregistra o reducere de 52% a cazurilor noi de infecţie cu HIV în rândul copiilor şi o reducere de 33% a cazurilor totale (adulţi şi copii) faţă de anul 2001.
Conform statisticilor naţionale, la 30 septembrie 2014, în România erau înregistraţi 12732 de bolnavi de HIV/SIDA în viaţă din totalul de aproape 20000 de cazuri înregistrate cumulat din anul 1985.
Dintre acestea cazuri de HIV/SIDA la copii între 0 şi 14 ani au fost 9946 iar la adulţi peste 14 ani – 9315 cazuri. De asemenea, până în prezent, totalul deceselor cauzate de SIDA a fost în România de 6367 cazuri.
În cursul anului 2014 au fost înregistrate în România 550 de cazuri noi de infecţie cu HIV şi se estimează o creştere a numărului acestora din cauza creşterii numărului de persoane care îşi administrează droguri intravenos.
