Cu 25 de ani în urmă românilor li se „oferea” tot un fel de comunism, dar „cu faṭă umană”. Deci comunismul de până atunci… Într-un serial cu 20 de episoade vom reconstitui o faṭetă a lui: oprimarea satelor ṣi războiul împotriva anticomuniṣtilor refugiaṭi în munṭii României în anii 1946-1958. Începând cu 2 decembrie veṭi putea citi zilnic mărturii selectate din aproape 200 de interviuri cu aceste teme, aflate în Arhiva de istorie orală. Sunt mărturii directe, înregistrate cu membri ai grupurilor din munṭi ori cu ṭărani care i-au ajutat.
Interviurile au fost realizate de Grupul de istorie orală al Societăṭii de Radiodifuziune – Silvia Iliescu, Octavian Silivestru, Mariana Conovici ṣi Lavinia Ivaṣcu – în perioada 1993-2001 în Maramureṣ, Dobrogea, Bucovina, Făgăraṣ, Argeṣ, Banat, Vrancea. Selecṭia transcrierilor, Silvia Iliescu.
Comuniṣtii satelor
Imediat după război, Partidul Comunist atât de firav până atunci ṣi-a mărit treptat influenṭa ṣi ponderea până când a reuṣit
să-ṣi înlăture cu brutalitate adversarii ṣi să rămână singur stăpân pe putere. Sprijinit de sovietici, a folosit tot felul de mijloace de propagandă ṣi presiune ṣi la sate, ca peste tot.
Corneliu Vlad din Toderiṭa, Făgăraṣ
„[Comuniṣtii] o pornit la drum cu cei mai slabi oameni: era unul, Ovidiu Serama, o fost toboşarul satului ăsta, mai era şi măturător pe-acolo pe la primărie. Ăsta era cel mai „mare„ om de la noi din sat!… comunistul satului. O lucrat trei luni acolo şi-o venit c-o haină de brigadier şi-o bonetă şi decoraţii aici şi colo şi creioane şi la noi [acasă] aveam o uşă [zidită], că nu mai aveam prăvălie şi-am lăsat scările, c-am zis „ăştia n-o duc mai mult de trei ani de zile„. […] Prin ‘45 am zugrăvit frumos, au venit şi-au făcut sediul partidului acolo. Şi-au venit să pună nişte bărboşi d-ăştia Marx, Engels, au venit cu cuie şi băteau acolo, toată zugrăveala, acolo. Şi tata nu mai putea: „Io iau parul şi pun mâna pe ei!„ – devenise nervos, că-l luau noaptea şi cu căruţa 10-15 kilometri, cu activistul care venea noaptea beat şi trebuia să-l păzească, să-l ducă unde-i venea lui pe chelie şi să-l ducă unde i se căşuna lui ăla. Şi zice tata odată: „Eu iau un băţ şi-aşa îi bat pe-ăştia…„ […] Şi-au făcut sediul partidului acolo [la noi], în timpul ruşilor.”
Nestor Bădiceanu din Bihor
„Erau prea puţini comuniştii şi în special la noi, în Bihor, sovieticii înaintaseră în Partidul Comunist străinii. Erau ungurii care veniseră în bună parte colonizaţi în timpul ocupaţiei horthyste şi care refuzau să mai plece, având o anumită poziţie, s-au înregimentat în Partidul Comunist, prima dată de frică, pentru a colabora cu armata sovietică, după aia, când au văzut că au pus mâna pe putere, s-au instaurat, s-au comportat în consecinţă. […]
În 1947 se mai spera că va avea loc un alt război care să re-aşeze lucrurile?
De sperat s-a sperat, eu vă spun… până şi prin anii ’50 şi până în anii ’60! Dacă n-ar fi existat această speranţă, nu ştiu cum am fi supravieţuit, chiar în închisori. Şi cum ar fi supoortat acest popor ororile prin care a trecut. Această speranţă a existat permanent… ea devenea, dacă vreţi, ca un drog, sau mă rog, ca o anestezie puternică, în vederea unei operaţiuni de amputare care n-o puteai face pe viu. A existat această speranţă…”
Dumitru Purcelean din Rebrişoara, Bistriţa-Năsăud
„S-a început în ’46, no, lumea bezmetică, aşa cum era în ’46…
Au apărut comuniştii în sat, activiştii de partid, primarii…
S-au tot schimbat: azi era ăsta care mergea şi minţea mai bine…[…] Şi-n ’46 deja au luat conducerea primarii [comuniṣti], după alegeri. Ei de-atunci o luat conduita [sic!] fără frică! Până în ’46, la alegeri, au stat mascaţi, numai Frontul Plugarului, nicidecum Partidul Comunist! Frontul Plugarilor, toţi plugarii, să te-nscrii în partidul plugarilor, comunist, se scriau ei, mascaţi, dar nu apăreau în faţa publicului. În ’46, după alegeri, s-o schimbat… a venit primarul, a spus: „Eu-s primar!„ S-o şi văzut comunismul cum a pus mâna pe hăţuri! […]
După alegeri oamenii mai aveau vreo speranţă că se vor îndrepta lucrurile?
Erau lămuriţi, că deja ruşii [erau] stăpâni peste noi şi nu pot face nimic şi-atuncea lumea…
Lumea nu se aştepta să izbucnească un război?
Ba da! Că erau întruna americanii tot cu radio clandestin, că „Fraţilor, nu vă lăsaţi, că venim, că vă ajutăm!…„ Mie mi se pare mai mult că asta era tot de la comunişti, propaganda asta, ştii?! Ca să poată alege vârfurile […] Şi ei întruna, asta popularizau: „Fraţilor români, Armata a 6-a americană e în Mediterana, intră în Marea Neagră şi vine şi vă scoate, nu vă lăsaţi, fraţilor!„ Dar, după părerea mea, toată asta era de-aici! Dar… asta o fost. Şi tata o zis: „Dragul tatii, să ştii, zice, că, asta-i… propagandă falsă, comunistă!„ Foarte cu minte tata! […] O fost vârfurile astea, cum o fost socru-meu şi ăṣtia care o început să facă aicea Garda asta Albă…
Deci lumea a început să se organizeze…
Da, să facă organizaţii subversive… Nu mai avea rost în public, că nu puteai!…”
Aristide Ionescu din Ştefăneṣti, Vâlcea
„Cauzele care au dus la apariţia grupurilor înarmate împotriva comunismului au fost nemulţumirile populaţiei, în urma măsurilor de instaurare a comunismului în România şi au culminat, măsurile, cu declararea republicii în 30 decembrie 1947 şi înlăturarea monarhiei. […] Un cumnat al meu a fost militar şi consemnat cu data de 25 decembrie, în regiment. Pe 29 au fost înconjurate unitate cu unitate şi li s-a spus: „A fost declarată republica. Cine este împotriva republicii şi este pentru monarhie să facă un pas înainte, numai gradaţii„. Cel care a făcut pasul înainte – şi au fost câţiva, i-am întâlnit în închisori -, au fost imediat închişi, băgaţi în lagăre, fără condamnări. Şi unii din ei, datorită şi vârstei au murit în închisori.
Un alt motiv de nemulţumiri: naţionalizările care au avut loc masiv şi ultimele în 1948. Altă cauză care a mărit nemulţumirile populaţiei au fost mărirea cotelor obligatorii de la ţărănime, pe de-o parte, pentru ca mai târziu să-i oblige să intre în colectiv, iar pe de altă parte ca urmare a condiţiilor puse de armistiţiu de despăgubiri. Şi au apărut de fapt şi primele colectivizări în 1948. În sat la mine din judeţul Vâlcea a fost a doua colectivă şi a luat fiinţă pe data de 30 iunie 1950 când mi-a fost scosă soţia afară din casă în două ore şi s-a instaurat C.A.P.-ul. Toate acestea au dus la apariţia grupurilor de luptători din munţi, luptătorii cu arma, încurajaţi fiind şi de radio Vocea Americii care ne îndemna să rezistăm împotriva comunismului, că vom fi eliberaţi.
„Vin americanii…„
Da. Aşa … „Vin americanii!„ – ṣi este o realitate. Aşa cum v-am spus şi mai-nainte, un frate al meu a citit chiar afiş, care mai târziu a fost confiscat, lansat de către avioanele americane, în legătură cu ajutorul care ni l-au dat.
Astfel au apărut grupurile armate. Acestea nu au fost organizate pe plan naţional, ci [ca] urmare a nemulţumirilor şi mai ales că aceste nemulţumiri au început să fie spuse pe faţă, au început arestări masive şi unii care au văzut că sunt în pericol de a fi arestaţi au fugit în munţi. Acolo s-au întâlnit şi cu militarii care au fugit după ce au făcut pasul ăla înainte, […] şi-au dat seama dacă au auzit prin relaţii că au fost arestaţi unii, au fugit ceilalţi şi deci în munţi s-au adunat şi cei care erau împotriva colectivului şi cei care erau împotriva cotelor şi acei care urmau să fie arestaţi fiindcă făcuseră politică naţionalistă-legionară, s-au adunat şi s-au făcut grupuri mai în toţi munţii.”
Taṣu Beca din Ceamurlia, Constanṭa
„A început un adevărat coşmar: a început prigoana, a început în sat, acolo, erau cotele acelea… […] La noi în sat doar doi-trei cetăţeni erau trup şi suflet cu aşa-zisa doctrină comunistă, iar ăştia erau… făceau parte din scursurile satului. Unul, Andrei Romanescu, un ţigan chior – şi-aşa-i spunea, „Chioru„ – Romanescu, ultimul om din sat, Furtună şi ăştia au aderat la Partidul Comunist. Ceilalţi erau împotriva instaurării regimului comunist. […] Păi… regimul comunist, pe ăştia s-a bazat, cu ăştia a pornit lupta împotriva noastră! Pentru că oameni gospodari, oameni lucizi, oameni intelectuali şi oameni cu putere de discernământ, nu puteau să îmbrăţişeze, să adopte această doctrină comunistă care deja se cunoştea prin cei care fuseseră în Rusia pe front, mai târziu în prizonerat, [ei] cunoşteau care era situaţia, ce-nsemna comunismul!”
Mâine puteṭi citi: Cotele către stat
„Cumpărau lapte şi împrumutau şi plăteau…”
Video: Youtube
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=4HIJnENxBnQ[/youtube]
