Timp de trei săptămâni, pe site-ul nostru www.rador.ro, dar şi pe FB, am încercat să ne provocăm tinerii cititori să ne dezvăluie de ce aleg …să fie buni şi să se implice în proiecte ce pot schimba lumea în care trăim.
Rezultatele au fost surprinzătoare, aşa cum veţi putea vedea, de sâmbătă, când începem publicarea articolelor câştigătoare. În afara premiiilor I, II şi III, s-au acordat 8 premii speciale, care să recompenseze o muncă de calitate.
Le mulţumim tuturor participanţilor, elevi la Colegiul Naţional «Gheorghe Lazăr», şi la Liceul Teoretic «Alexandru Ioan Cuza» din Bucureşti pentru entuziasmul, bucuria şi performanţa lor.
Şi acum să îi cunoaştem pe câştigători:
Ana Maria Ştefan – premiul special pentru cea mai originală tratare a temei
De ce am ales să fiu bun?
A fi bun sau rău sunt doar noţiuni abstracte. Nu există personaje exclusiv pozitive ori negative pe scena 
schimbătoare a vieţii, caci omul, în esenţă, este un amestec de lumini şi umbre; în aparenţă, însă, lucrurile nu trec şi în culisele scenei. Fiecare are de ales cum se prezintă în faţa publicului: să îmbrace costumul alb cu negru sau pe cel negru cu alb.Cea de-a doua variantă este-de fiecare dată-mult mai atractivă. Negrul ascunde sentimente,siluete,defecte…Şi totuşi din când în când,din spatele cortinei, mai apare şi costumul alb:timid,firav,văzut bizar şi parcă puţin nesigur de propria-i prezenţă. Cu timpul, mi-am înţeles alegerea…
În primul rând, lumea are destulă indiferenţă,iar un prim pas spre a fi acel ”bun” este combaterea acesteia. Mă îngrozeşte gândul de a spune „nu-mi pasă”, de a trece pur şi simplu prin viaţă fără a-i vedea pe alţii şi problemele lor ori de a nu lăsa-măcar din când în când-ceva în mâna întinsă a băbuţei de lângă metrou (chiar dacă asta nu denotă neaparat bunătate).
În al doilea rând, „costumul alb” vine cu o serie de beneficii: o linişte interioară, o conştiinţă curată şi siguranţa pasului următor. Cu alte cuvinte, nimic nu te opreşte să creşti, să evoluezi,atâta timp cât sufletul rămâne curat, iar sensul vieţii e de la interior spre exterior şi nu invers.
Mai mult, asentimentul prezenţei unei forţe divine te face să fii sigur de momentul în care ,clişeic vorbind, „se va face dreptate”. Fie că-i spunem Dumnezeu, karmă sau în orice alt mod, ceva există, este deasupra noastră şi surâde la tot ceea ce este BUN.
Privind dintr-o altă perspectivă, „a purta costumul negru” este de multe ori mai convenabil. Aduce comoditatate, o pseudoîncredere în forţele proprii, putere ,dar ascunde şi o slăbiciune profundă, săpată în fundaţia sufletului, a carei influenţe nefaste conduce, în final, la o stare intermediară (nu este costumul gri,nu) , aşa-numita căinţă. Mai devreme sau mai târziu cu toţii ajungem în acest punct în care unii aleg să se schimbe, iar alţii nu.
În concluzie, doar de noi depind alegerile pe care le facem,căci „costumul alb” nu vine ca turnat oricui,oricând.
