Romanii erau oameni practici, ba chiar foarte practici. Căutau soluţii la tot ceea ce privea viaţa, în ansamblul ei. La tot ceea ce era uman, dar şi ceea ce era divin. Dar mai ales, erau foarte atenţi la viaţa lor de zi cu zi: de la petreceri la picturi şi uleiuri pentru femei sau geluri de baie. Tot ei au fost primii care şi-au dotat casele şi oraşele cu apă curentă şi toalete pentru femei şi bărbaţi. Dar, în plus, mai erau şi alte lucruri care-i preocupau nespus de mult: unul dintre ele era să se afle în bune relaţii cu zeii lor şi de asemenea, se temeau teribil de tare de ghinion şi de invidie. În acest sens, puteau fi văzuţi întreaga zi bătând în lemn pentru a fi feriţi de rele, cu toate că erau mai degrabă atei sau, cel puţin agnostici. După cum se desprinde dintr-un studiu realizat de Universitatea Carlos III din Madrid, care asigură că aceste faimoase mozaicuri nu erau făcute doar de dragul artei, nici pentru a lăsa o casă frumoasă descendenţilor, ci pentru a îndepărta deochiul. Totodată, mozaicurile reprezentau un fel de mecanism de apărare în superstiţia romană, menit să alunge spiritele rele.
(www.abc.es – 16 decembrie)
