Astăzi se împlinesc 120 de ani de la naşterea legendarei pianiste de origine română Clara Haskil. Artista a marcat muzica internaţională a secolului trecut şi a rămas şi astăzi un reper în ceea ce priveşte căutarea perfecţiunii, interpretarea la cele mai înalte standarde şi iubirea necondiţionată pentru muzica clasică.
„Ascultând-o interpretând Mozart, îţi dai seama cât de departe de adevăr suntem noi toţi“, spunea Dinu Lipatti despre Clara Haskil, o pianistă româncă, despre care Charlie Chaplin spunea ca este “un geniu”. Prea puţin cunoscută în România, în lume este supranumită „Clara cea perfectă”. La 5 ani cântă pentru prima oară în faţa reginei Elisabeta a României, iar la 10 ani susţine, la Viena, primul recital public, în care interpretează toate lucrările fără partituri. Deşi constant apreciată de cunoscători, viaţa nu i-a fost uşoară. Are mari probleme de sănătate încă din adolescenţă. Suferă de o scolioză care o ţine 4 ani într-un corsaj de ghips, iar boala nu se vindecă total niciodată. După numeroase peregrinări prin lume cauzate de persecuţiile rasiale, artista se stabileşte în Elveţia.
Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, cucereşte publicul. Susţine peste 80 de concerte pe sezon, în Europa, Statele Unite şi Canada. În Elveţia, cel mai mare concurs de pian îi poartă numele, ca şi o stradă şi o piaţă din oraşul în care a locuit. În Marea Britanie au apărut cărţi despre viaţa ei, iar la Paris a primit gradul de Cavaler al Legiunii de Onoare. În ţara noastră abia anul trecut a fost organizat, în premieră, un festival internaţional de pian care onorează memoria artistei.
