La 19 ianuarie 1981 înceta din viaţă, la 52 de ani, Catinca Ralea. Actriţă, regizoare de film, traducător şi jurnalist radio de o rafinată cultură, ea a rămas, prin întreaga sa activitate, unul dintre cei mai autentici intelectuali pe care i-a dat cultura românească în secolul trecut.
***
Catinca Ralea a ridicat prestaţia radiofonică la rang de artă, iar traducerile sale au reuşit întotdeauna să se apropie de anvergura originalului, prin expresivitate modernă şi coerenţă stilistică.
„Profesionistă a întrebării”, cum a fost apreciată pentru fineţea, eleganţa şi ineditul cu care îşi croia interviurile, a condus secţia de limbă engleză a radioului public timp de mulţi ani, intervievându-i, printre alţii, pe Saul Bellow, William Saroyan, Alvin Toffler, Iris Murdoch, Yehudi Menuhin, Arthur Rubinstein, Henry Moore, Margaret Thatcher, Edward Kennedy, Barbara Walters, Christiaan Barnard.
A fost, de asemenea, una dintre prezenţele distincte ale micului ecran.
Traducătoarea romanelor „Tess d’Urberville” şi „O poveste cu un hobbit”
Catinca Ralea s-a născut la Bucureşti, la 5 septembrie 1929, fiind fiica Ioanei (născută Suchianu) şi a esteticianului şi sociologului Mihai Ralea, doctor în drept şi filosofie, diplomat, om politic de stânga, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române, director al revistei „Viaţa românească”. Totodată a fost soţia marelui actor Emanoil Petruţ şi nepoată pe linie maternă a criticului de film D. I. Suchianu.
A urmat cursurile secundare în Statele Unite şi a absolvit Facultatea de limbi romanice şi clasice, secţia limba şi literatura franceză a Universităţii din Bucureşti (1949 – 1953). Catinca Ralea devenise o excelentă vorbitoare de germană, franceză şi engleză.
În anul 1953 se angajează la Secţia engleză a Redacţiei emisiunilor pentru străinătate (REPS) a Radiodifuziunii Române, fiind mai întâi crainic, apoi redactor şi şef al secţiei din anul 1968.
În 1957 debutează ca traducătoare cu „Jurnalul Annei Frank”, piesă de Frances Goodrich şi Albert Hackett. Traduce, în colaborare cu Eugenia Câncea, în anul 1960 „Tess d’Urberville”, a lui Thomas Hardy, iar în 1964 volumul „Moara de pe Floss”, autor George Eliot.
Tot în 1964 apare traducerea cărţii lui J.D. Salinger „De veghe în lanul de secară”, realizată în colaborare cu Lucian Bratu.
În anul 1967 realizează alte două traduceri – D.H. Lawrence „Parfum de crizanteme” şi volumul lui Truman Capote, „Harfa de iarbă şi alte povestiri”, în colaborare cu Constantin Popescu.
Un an mai târziu traduce „Centaurul”, creaţia lui John Updike, în 1971, în colaborare cu Cella Serghi, „Vă place Brahms ?”, al lui Francoise Sagan, iar în 1975 traduce „O poveste cu un hobbit” autor J.R.R. Tolkien.
1969 – Transmisia radiofonică în direct a aselenizării
În 20 iulie 1969, Catinca Ralea a realizat alături de crainicul Ion Ghiţulescu transmisia radiofonică în direct a aselenizării şi a celor mai importante momente ale misiunii Apollo 11.
Ion Ghiţulescu: În momentul în care s-a aflat că pe noi ne interesează aselenizarea, Ambasada SUA la Bucureşti ne-a furnizat o mulţime de materiale documentare cu date tehnice ale întregii desfăşurări ale acestui eveniment. Am comentat, urmărind prin ecranul televiziunii, ceea ce dădeau americanii pentru România, fiindcă ne-au dat toate momentele şi ne-au dat şi un circuit sonor cu NASA, în care Catinca Ralea, în primul rând, urmărea toate discuţiile, pe care le traducea pentru ascultătorii noştri. În momentul în care au ajuns pe lună, Catinca aproape a sărit de pe scaun şi a strigat „au ajuns pe Lună, sunt pe Lună”.
Actriţă şi regizoare
În anul 1973 devine regizor de film, prin apariţia peliculei documentare „Apa vie leac să-ţi fie”, un portret despre viaţa şi opera folcloristului Harry Browner, profesor, autor de comunicări ştiinţifice, conferinţe radiofonice, şi consilier pentru folclor în Radiodifuziunea Română.
Relaţia sa cu lumea cinematografică nu se opreşte aici, fiind apoi vocea Miss Scharp în „Tănase Scatiu”, regizat de Dan Piţa (1975), apoi jucând rolul nevestei lui Muran în „Lumina palidă a durerii”, regia Iulian Mihu (1981).
Postum
În anul 1983 apar la Editura Cartea Românească, postum, traducerile volumelor lui Lawrence Durrell – „Justine” şi „Balthazar”, prima jumătate a „Cvartetului din Alexandria”, proiect dus la bun sfârşit apoi de a altă strălucită traducătoare, Antoaneta Ralian, care a adus publicului versiunea în limba română a celelalte două volume scrise de Durrell, „Mountolive” şi „Clea”.
În anul 2003, Catinca Ralea a primit premiul In memoriam din partea Consiliului Naţional al Audiovizualului.
O stradă din Bucureşti şi o sală de consiliu a Societăţii Române de Radiodifuziune îi poartă astăzi numele.
Bianca Ioniţă
