De profesie medic ṣi de orientare politică ṭărănist de stânga, Nicolae Lupu a constituit la 25 ianuarie 1946 Partidul Ţărănesc Democrat, cu membri desprinṣi din Partidul Naṭional Ţărănesc. Într-o vreme în care comuniṣtii se aṣezau tot mai confortabil în vârful ṭării, Nicolae Lupu – vicepreṣedintele P.N.Ţ. ṣi ṣeful organizaṭiei de Bucureṣti – îi ceruse lui Iuliu Maniu să-i cedeze locul la conducerea partidului ca să-l orienteze mai spre stânga… Într-un fel, Lupu era consecvent în vederile sale: în perioada interbelică polarizase câṭiva partizani de stânga preocupaṭi de continuarea reformei agrare ṣi elaborarea unei legislaṭii sociale în beneficiul muncitorimii. În 1927 el ṣi adepṭii săi părăsiseră P.N.Ţ. formând un Partid Ţărănesc propriu, cu un program care însă nu se deosebea esenṭial de cel al lui Maniu. Nu avusese mare succes în promovarea „doctrinei sale politice”, aṣa încât dr. Lupu ṣi ai lui reveniseră în rândurile Partidului Naṭional Ţărănesc, în 1934.
Acum, la începutul lui 1946, după a doua ruptură, Nicolae Lupu a făcut public programul noului său partid Ţărănesc Democrat printr-un manifest în care cerea ridicarea morală ṣi materială a ṭării, dezvoltarea „industriilor agricole”, etatizarea Băncii Naṭionale, legături de prietenie cu SUA, Anglia ṣi mai ales URSS. Înfiinṭarea P.Ţ.D. a fost sprijinită de comuniṣtii dornici să aibă un aliat în alegerile parlamentare din noiembrie 1946. Chiar dacă acesta mergea separat pe listele electorale, putea produce derută ṣi risipi voturi în defavoarea partidului celui mai puternic, P.N.Ţ. După ce a obṭinut mici procente în celebrele alegeri falsificate (de exemplu, în judeṭul Someṣ 1,9%), P.Ţ.D. nu s-a bucurat de viaṭă lungă, fiindcă la 4 decembrie 1946 ṣeful său a murit. Oficial ṣi-a încetat activitatea în 1948.
Într-un interviu pe care liberalul Dan Amedeo Lăzărescu l-a acordat în 1996 realizatorului Mariana Conovici, acesta povestea despre atitudinea lui Nicolae Lupu faṭă de liderii ṭărăniṣti, ca pe o „picanterie” din mediile politice ale acelor ani.
„La Moscova s-a hotărât să se urgenteze alegerile libere în ţările ocupate de ruşi şi guvernele român şi bulgar să fie completate cu câte un reprezentant al partidelor de opoziţie [P.N.L. ṣi P.N.Ţ.] La sfârşitul lui decembrie [1945] au plecat de la Moscova, cu trenul, Vîşinski, ambasadorul Americii, Harriman şi ambasadorul Angliei la Moscova, Sir Archibald Clark Kerr. Pe drum, Sir Archibald Clark Kerr l-a întrebat pe Vîşinski cum vor fi alegerile [din 1946] din România.
Şi Vîşinski i-a răspuns: „N-am nici o grijă, că vor ieşi comuniştii, în proporţie de 80%„, asta a recunoscut-o în Memoriile lui… În sfârşit, ajung la Bucureşti şi încep tratativele cu Majestatea Sa Regele ṣi pe urmă cu partidele politice, ca să determine un reprezentant al fiecărui partid, să-l aleagă şeful partidului ca să intre în guvern.
Iuliu Maniu a convocat Delegaţia Permanentă a Partidului Naţional Ţărănesc ca să hotărască cine va fi ministru desemnat să participe la guvernul Groza, ca să asigure legalitatea alegerilor. Doctorul Lupu care reintrase în partid în 1934 şi care demult era bănuit că este în legătură cu Moscova, a bătut cu pumnul în masă – cred că era beat, că obişnuia să vină beat – şi a cerut ca el să fie desemnat. Nimeni n-a fost de părerea aceasta. Şi atuncea Lupu a avut o ieşire înspăimântătoare, i-a înjurat cumplit – de mamă, chiar! – pe Maniu, pe Mihalache, pe toţi, după care a vrut să plece şi i-a venit rău, a căzut într-un fel de colaps, l-au întins pe masă, au chemat un doctor, i-a făcut o injecţie, în sfârşit şi a plecat înjurând şi numaidecât şi-a făcut Partidul Naţional Ţărănesc Radical şi a căutat colaboratori şi nu l-a găsit decât pe D.R. Ioaniţescu, cel cu [perlele] „ambele trei chestiuni„ şi cu „şi eu am spontaneitate, da-mi vine târziu!„ Şi a scos [ziarul] Aurora, cu redactorul Munte. Ca partid, aliat cu guvernul comunist.”
