La Amsterdam s-a încheiat, ieri, cea de-a XXV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Documentar dedicat diversităţii culturale, despre care am şi vorbit la sfârşitul săptămânii trecute. Unul dintre filmele prezentate a fost producţia semnată de Christiane Schmidt şi Didier Guillain, „Pădurea e ca muntele, vezi?”, un portret al unei familii de romi dintr-o comună de lângă Sfântu Gheorghe, o întâmplare i-a adus pe cei doi în România şi despre care ne spune mai multe Claudia Marcu.
Reporter: Christiane Schmidt şi Didier Guillain, doi tineri foarte sensibili, porniseră la drum să descopere România, dar în ultimii ani, drumurile i-au dus numai în comuna Vâlcele, de lângă Sfântu Gheorghe.
Christiane Schmidt: Felul în care trăiesc şi lupta pentru supravieţuire pentru nevoile de bază au fost motivele pentru care am hotărât să facem acest film. Vin dintr-o societate privilegiată, din Germania, unde avem sisteme sociale foarte bun, un sistem de sănătate foarte bun, aşa că, pentru mine, a fost foarte impresionant să văd cum aceşti oameni se luptă în fiecare zi pentru a pune ceva pe masă.
Reporter: Mi-a spus Christiane. Pe scurt, familia destul de mare a lui Aron Lingurar trăieşte de pe o zi pe alta. Filmul surprinde trei generaţii în cele mai intime situaţii, culminând cu imaginea celor trei copii, care analizează, în felul lor, mersul lumii, având la picioare valea în care este aşezat satul.”Pădurea e ca muntele” – acesta este şi titlul filmului.
Christiane Schmidt: Unul dintre copii observă că pădurea urmează forma muntelui, un moment pe care noi l-am considerat foarte poetic.
Reporter: A explicat Christiane. Şi aş adăuga eu, una dintre cele mai intense scene din acest film.
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI – 16 februarie
