Vineri, 20 februarie se împlinesc 135 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice între România şi Germania.
Cele două ţări au dezvoltat una dintre cele mai complexe şi durabile relaţii bilaterale pornind pe de-o parte de la existenţa unei minorităţi germane semnificative pe teritoriul ţării noastre, iar pe de alta, de formarea şi prezenţa, de-a lungul timpului, a elitelor româneşti în Germania, mai ales pe parcursul secolelor XIX şi XX. Un alt punct important al agendei relaţiilor româno-germane îl reprezintă colaborarea în cadrul Uniunii Europeane şi a NATO, în calitate de membri cu drepturi depline.
Relaţiile diplomatice româno – germane îşi au originile în perioada Revoluţiei de la 1848, atunci când guvernul provizoriu de la Bucureşti a trimis în Franţa şi Germania doi agenţi diplomatici pentru a apăra cauza Principatelor Române. În iulie 1848, A.G.Golescu-Negru a fost trimis ca agent la Paris, iar Ioan Maiorescu a fost acreditat pe lângă Guvernul şi Parlamentul german din Frankfurt, în scrisoarea de împuternicire precizându-se că acesta este acreditat în calitate de agent „pe lângă onorabila Dietă germană, fiind autorizat de a trata şi de a lua angajamente în numele său şi al ţării”.
În 1859, după alegerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza în Moldova şi Ţara Românească, în capitalele europene au fost trimise personalităţi politice româneşti pentru a obţine acordul marilor puteri în privinţa dublei alegeri, la Berlin fiind trimis Ludovic Steege şi apoi Ştefan Golescu.
Prima Agenţie Diplomatică a României la Berlin a fost înfiinţată în 6 mai 1872, avându-l ca şef pe Theodor Rosetti, fiind a cincea agenţie a ţării
noastre după cele de la Constantinopol, Paris, Belgrad şi Viena, însă în condiţiile dependenţei României de Imperiul Otoman, Agenţia diplomatică de la Berlin, ca şi cea de la Viena, nu avea un caracter oficial, ci oficios. Trebuie menţionat că, până la 24 martie 1874, când a fost înfiinţată Agenţia diplomatică de la Petersburg, agentul diplomatic din Berlin era acreditat şi pe lângă curtea Rusiei.
În anul 1878 a avut loc Congresul de la Berlin, atunci când a fost confirmată independenţa statului român.
Relaţiile diplomatice dintre România şi Germania au fost stabilite la 20 februarie 1880, prin ridicarea agenţiei diplomatice de la Berlin la rang de legaţie, iar legaţia germană din Bucureşti a fost deschisă la 1 martie 1880 şi de ea depindeau consulatele din Bucureşti, Iaşi, Brăila, Galaţi, Constanţa, Giurgiu şi Craiova.
În perioada 1872-1880, agenţia diplomatică română a fost condusă de de Theodor Rosetti (1872 – 1874), Nicolae Creţulescu (1874 – 1876), Titu Maiorescu (1876), Al. Degre (1876 – 1878) şi Virnav Liteanu (1878 – 1880).
În anul 1881, Karl von Hohenzollern-Sigmaringen a fost încoronat regele României, sub numele de Carol I.
Germania şi România au exercitat dintotdeauna o mare atracţie reciprocă datorită prezenţei, de-a lungul secolelor, a minorităţii germane şi contribuţiei ei la viaţa socială şi culturală din România, dar şi a existenţei elitelor vieţii spirituale româneşti pe tărâm german. Personalităţi precum Mihai Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga şi Emil Cioran au studiat la Berlin, ba mai mult, pe vremea când era ministru de externe, Nicolae Titulescu a avut excelente relaţii de prietenie cu omologul său Gustav Stresemann şi, împreună, s-au angajat pentru pacea şi înţelegerea reciprocă dintre cele două ţări.
La 7 martie 1955 s-a încheiat starea de război dintre România şi Germania, declarată la 24 august 1944, apoi România a fost, după URSS, prima ţară din blocul comunist care a stabilit relaţii diplomatice, la rang de ambasadă, cu R.F.Germania, la 31 ianuarie 1967.
Din păcate, în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, românii şi germanii au fost legaţi în mod deosebit de experienţa regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est.
După schimbările politice din Europe de Est din anul 1989, relaţiile economice s-au dezvoltat extraordinar de bine, iar astăzi, ele sunt cel puţin la fel de importante ca relaţiile politice: Germania este primul partener comercial al României şi nu mai puţin de 20.000 de întreprinderi româneşti au investitori germani.
Un punct de referinţă în relaţia bilaterală îl reprezintă semnarea Tratatului dintre România şi R.F. Germania privind cooperarea prietenească şi parteneriatul în Europa, la 2 aprilie 1992.
Germania a fost şi este unul dintre cei mai puternici susţinători ai integrării europene şi euroatlantice a României, cei doi parteneri colaborând excelent atât la nivelul NATO şi al UE, cât şi în cadrul altor organizaţii regionale şi internaţionale, în care sunt membri.
Cele două ţări colaborează în domeniul unor politici regionale având în vedere că sunt legate de Dunăre, fluviul care izvorăşte în Germania şi se varsă în România în Marea Neagră.
Un rol esenţial în consolidarea relaţiei bilaterale îl joacă şi etnicii germani şi români emigraţi în Germania, aceştia reprezentând o solidă punte de legătură la nivel social, cultural dar şi economic şi politic.
Relaţii economice
Germania ocupă primul loc în topul principalilor parteneri comerciali ai României. La finele anului 2013, volumul total al schimburilor
comerciale a atins 18,76 miliarde de euro, înregistrând o creştere de 5,51% faţă de anul 2012. Volumul exporturilor româneşti a fost de 9,162 miliarde de euro, ceea ce reprezintă o creştere de 6,31% faţă de anul 2012.
Exporturile româneşti nu doar că au înregistrat creşteri practic în toate landurile, dar au cunoscut şi o tendinţă de echilibrare a repartiţiei la nivelul celor 16 landuri germane. Spre exemplu, deşi în 2011 exporturile româneşti au fost preponderent îndreptate tot către landurile Renania de Nord-Westfalia, Bavaria si Baden-Württemberg, respectiv 67% din volumul la nivel federal, ponderea acestor landuri a fost în scădere, de la 70,5% în 2010. Exportul românesc către aceste landuri a crescut cu 17,8%, 18,1% şi, respectiv, 34,1%, spre comparaţie, exporturile în noile landuri, din fosta RDG, care au crescut în ritm mai accelerat: Sachsen-Anhalt 144,7%, Mecklenburg-Vorpommern 73,7%, sau Turingia 46%, Saxonia 31,7%.
Din punct de vedere al structurii exportului românesc în Germania primul loc este deţinut de exportul de maşini şi aparate electrice, cu o pondere de circa 40%, urmat de mijloace de transport cu 20,4% şi confecţii textile cu o pondere în jur de 10%.
În privinţa importurilor din Germania, ponderea cea mai importantă se înregistrează la maşini şi aparate electrice, cu circa 35%, urmate de mijloace de transport cu 11% şi produse chimice cu circa 10%
În România sunt înregistrate peste 20.000 de societăţi cu capital german – locul 2, după Italia – , având un volum total al capitalului subscris în valoare de aproximativ 7 miliarde euro – locul 3 după Olanda şi Austria.
Capitalul investitorilor germani este direcţionat mai ales către industria de componente auto, aeronautică, componente electrice şi electronice, aparatură electrocasnică, energie şi protecţia mediului.
Să mai adăugăm şi faprul că începând cu 1 ianuarie 2014 accesul cetăţenilor români pe piaţa muncii germane a fost liberalizat complet.
Răzvan Moceanu
