După aproape opt secole de acuzaţii pentru răspândirea ciumei, cercetătorii afirmă că dispun de dovezi convingătoare care îi exonerează pe şobolani. Între timp, ei au identificat un nou vinovat: gerbilul. Conform unui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, datele climatice care datează în secolul XIV contrazic ideea că epidemiile de ciumă europene au fost provocate de insectele purtătoare de agenţi patogeni, care se adăposteau în blana şobolanilor răspândiţi pe continent. În acest caz, era nevoie de veri calde, fără prea multe precipitaţii, în vreme ce temuta „moarte neagră” pare a fi stimulată de climatul din Asia. Analiza cercurilor din trunchiuri de copaci, care evidenţiază condiţiile meteorologice anuale, arată că epidemiile de ciumă din Europa apăreau întotdeauna după ce în Asia se înregistrau primăveri umede, urmate de veri caniculare – acestea fiind condiţii extrem de nefavorabile pentru înmulţirea şobolanilor negri, dar ideale pentru populaţia de gerbili din Asia. Aceste rozătoare mult mai simpatice, cu tot cu puricii lor plini de bacterii, ajungeau după câţiva ani până în Europa, pe Drumul Mătăsii, unde declanşau un dezastru epidemiologic. Noile date îi absolvă pe şobolanii din Europa de responsabilitatea pentru moartea a peste 100 de milioane de oameni, în epidemia declanşată la mijlocul secolului XIV şi care s-a întins până în anii 1800, şi explică de ce boala izbucnea cu intermitenţe, deşi şobolanii erau o prezenţă curentă.
(www.washingtonpost.com – 24 februarie)
