Omul politic Mircea Ionescu – Quintus, un simbol al liberalismului de la noi din ţară, împlineşte miercuri, 18 martie, 98 de ani. Membru al Partidului Naţional Liberal de 70 de ani, fost senator, fost ministru al justiției și fost președinte al Senatului, dar şi scriitor, Quintus şi-a dedicat întreaga viaţă valorilor liberale, iar participarea sa la viaţa politică i-a adus grele suferinţe în detenţie, pentru vina de a fi înţeles valorile veritabile ale democraţiei, în perioada totalitarismului. A trăit sub multe regimuri, în regimul dictatorial al lui Carol al II-lea, l-a respectat pe Ion Antonescu şi a avut sentimente de preţuire şi iubire faţă de Regina Maria şi de Regele Ferdinand întregitorul, a prins două războaie mondiale şi o Revoluţie.
Ajuns la această venerabilă vârstă, Mircea Ionescu-Quintus este mărturia vie a istoriei poporului român şi un exemplu de moralitate demn de urmat pentru actuala clasă de politicieni.
Mircea Ionescu-Quintus s-a născut la 18 martie 1917 la Cherson, în Crimeea, unde familia sa, cu vechi tradiţii liberale, era refugiată. Tătăl său, Ionescu Quintus, avocat de profesie, a avut nu mai puţin de nouă mandate de parlamentar.
În perioada 1927 – 1934, a parcurs studiile la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti.
În anul 1936, pe perioada studenţiei, ia contact cu ideile liberale, primind „botezul” de la primul ministru de la acea vreme, Gheorghe Tătărăscu, care a avut meritul de a-l fi „imunizat” faţă de curentul legionar care cuprinsese mediile universitare din acea perioadă. I-a avut drept modele pe I. G. Duca şi Nicolae Iorga – de la care a avut privilegiul de a primi sfaturi de viaţă.
În anul 1938 a absolvit Facultatea de Drept din Bucureşti, specializarea Drept şi procedură penală, iar în anul 1940 devine avocat în cadrul Baroului Prahova.
A plecat apoi pe front, fiind încadrat în comandamentul Corpului 5 Armată, a luptat la Cotul Donului şi a ajuns apoi până înspre Munţii Tatra, în anul 1942 fiind decorat cu Ordinul „Coroana României” cu spade şi panglici de Virtute Militară.
În perioada 1945 – 1947 devine membru al Partidului Naţional Liberal, membru al Tineretului Liberal „Brătianu” din judeţul Prahova şi membru al Comitetului Naţional al Tineretului Liberal.
În anul 1947 se căsătoreşte cu Viorica, provenită dintr-o familie cu tradiţii liberale, soţia sa fiind, ca şi el, membră a PNL din anul 1945 – de la vârsta de 17 ani.
În anii 1948 şi 1952 – 1954 a fost deţinut politic. A fost eliberat în 1954 din lăgarul de muncă de la Borzeşti.
În anul 1952 i se naşte unicul fiu, Răzvan Quintus, în timp ce tatăl său era deţinut la Coasta Galeş. Fiul său avea să urmeze profesia tatălui şi bunicului său, fiind licenţiat în drept.
În perioada 1977 – 1985 este consilier îndrumător de avocaţi stagiari, iar după Revoluţia din Decembrie 1989 îşi reia activitatea politică în PNL, în anul 1990 devenind președinte al organizației județene Prahova a PNL şi vicepreședinte al partidului. De asemenea, în perioada februarie – iunie 1990, a fost membru al CPUN – Prahova.
La 20 mai 1990 este ales deputat de Prahova în prima legislatură postdecembristă, pe lista PNL, iar în acelaşi an pe 18 iunie, devine vicepreședinte al Adunării Deputaților, funcţie pe care a deţinut-o până în septembrie 1991.
În perioada 1991-1993 devine profesor la catedra de Drept Constituţional şi Administrativ la Facultatea de Studii Juridice a Universităţii de Inventică din Ploieşti.
În perioada 16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992 a fost ministru al Justiţiei în Guvernul condus de Theodor Stolojan.
La 26 februarie 1993 este ales președinte al PNL, funcţie pe care a deţinut-o până în 17 februarie 2001.
În anul 2001 a publicat volumul ,,Moara dracilor’’, ce conţine versuri create în perioada detenţiei, cu aproape 50 de ani în urmă.
La 3 noiembrie 1996 a obţinut un mandat de senator de Prahova în cadrul alegerilor parlamentare, iar la 27 noiembrie 1996 a fost ales vicepreşedinte al Senatului României, apoi, în legislatura 2000 – 2004 obţine un nou mandat de senator pe listele PNL Prahova, devenind, la 1 februarie 2000, preşedinte al Senatului României.
Din data de 19 octombrie 2002 este președinte de onoare al PNL.
Mircea Ionescu-Quintus este şi scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, președinte de onoare al Uniunii Epigramiștilor din România și membru a numeroase societăți și asociații culturale și în conducerea unora dintre acestea, președinte de onoare al fundațiilor culturale „I.L. Caragiale” și „Nicolae Grigorescu” – Câmpina.
Este, de asemenea, membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.
Este autor al volumelor „Haz de necaz”, „Epigrame”, „Epigrame şi epitafuri”, „Lacrima scoicilor”, „Cazul Dorin Condrea”, „Mărturie mincinoasă” şi „Citaţie pentru un necunoscut”. Este coautor la numeroase culegeri de epigrame editate de Clubul „Cincinat Pavelescu” din Bucureşti şi a avut numeroase colaborări la reviste şi publicaţii precum „Gluma”, „Păcală”, „Mitică”, „Urzica”, „Moftul Român”, „Palatul de Justiţie” şi „Cronica Română”.
Este cetățean de onoare al orașelor Ploiești, Baia Mare și Orșova.
Mircea Ionescu-Quintus a obţinut numeroase premii şi distincţii, precum Premiul „Ştefan Tropcea” – Brăila – în 1989, Diploma Editurii „Românul” pentru activitate parlamentară – în 1990, Diploma de merit a Uniunii Juriştilor din România – în anul 1991, Premiul „Cincinat Pavelescu” al Societăţii Academice „Titu Maiorescu” – în 1992, Premiul „Cronica Română” pentru activitate politică şi Premiul Asociaţiei Umoriştilor Români pentru epigramă – ambele în anul 1993.
A primit, de asemena, Ordinul portughez “Infante Don Henrique”, în grad de Mare cruce şi Ordinul danez “Daneburg”, în grad de Mare cruce.
În anul 2009, cu ocazia “Zilelor oraşului Ploieşti”, a primit o stea pe “Aleea Celebrităţilor” aflată în centru, în zona pietonală Nichita Stănescu.
În aprilie 2009, preşedintele Traian Băsescu i-a acordat gradul de general de brigadă în retragere.
În februarie 2015, în cadrul Galei TNL, a primit premiul pentru întreaga carieră în slujba valorilor democrației, a civismului și libertății de expresie.
Toată lumea se întreabă care este secretul longevității lui Mircea Ionescu-Quintus. Acesta răspunde că nu și-a bătut joc de viață, nu a pierdut nopțile, nu a băut peste măsură, nu a făcut excese alimentare, deci secretul longevităţii îl reprezintă cumpătarea.
