În contextul crizei ucrainene şi al războiului gazelor între Rusia şi Ucraina, Uniunea Europeană se gândeşte tot mai intens la diversificarea resurselor energetice. Dar nu găsirea resurselor este cea mai mare problemă, ci modul în care gazele pot ajunge la consumatorii europeni. Principala magistrală prin care se alimentează Europa cu gaze vine dinspre Rusia şi tranzitează Ucraina. Dar tensiunile crescânde între Rusia şi Vest obligă Europa să se uite şi în altă parte pentru a-şi garanta securitatea energetică. Zona caspică găzduieşte o rezervă importantă de gaz însă transportul combustibilului către Europa rămâne principala problemă. O rezolvare prinde însă acum formă prin demararea proiectului TANAP (magistrala de transport gaze naturale Trans-Anatolia), care urmează să livreze din 2018 gazul azer prin Turcia, către Europa. Gazul natural extras din câmpul Shah Deniz 2, din regiunea azeră a Bazinului Caspic, va fi transportat prin magistrala Caucazului de Sud până la graniţa Turciei, de unde va intra în reţeaua TANAP şi apoi prin reţeaua TAP (Magistrala Trans-Adriatică) va fi livrat către Europa, tranzitând Grecia, Albania şi Italia. Gazul va avea o piaţă dublă, pe de o parte Turcia, care ar urma să cumpere 6 miliarde de metri cubi din cele 16 miliarde care vor intra anual în ţară, şi mai apoi celelalte state europene, care vor beneficia de restul de 10 miliarde de metri cubi.
În pofida solicitărilor pe care Turcia le-a făcut înainte de semnarea proiectului TANAP, Azerbaidjanul s-a opus transportării şi a gazului turkmen prin această magistrală. De aceea, gazul natural azer va tranzita singur frontiera Georgiei cu Turcia iar în Balcani îşi va continua drumul în tandem cu gazul venit prin alte magistrale. Însă în cazul în care se va realiza magistrala Trans Caspică, proiect asupra căruia Azerbaidjanul poartă negocieri cu Turkmenistanul şi pe care Uniunea Europeană îl are de mai mulţi ani în vedere, aceasta va prelua atât gazul azer cât şi pe cel turkmen şi le va transporta spre Europa prin TANAP.
La începutul lunii martie, BP a cumpărat 12% din proiectul TANAP, la care Turcia participă cu 30% iar Azerbaidjan cu 58%. În 2018 urmează să fie livrată prima tranşă de gaz azer, volumul iniţial fiind de 16 miliarde de metri cubi. Treptat se urmăreşte creşterea volumului la 24 de miliarde şi apoi la 31 de miliarde de metri cubi anual, până în 2023.
Pe de altă parte, Iranul ar obţine un mare avantaj prin dezvoltarea proiectul ITE (Iran – Turcia – Europa), care ar urma să transporte gazul natural iranian şi turkmen spre comercializare în Turcia, şi mai apoi spre Europa. Deocamdată problema o constituie sancţiunile internaţionale impuse Iranului în domeniul energetic. Gazul iranian, dar şi cel din Turkmenistan (care este cumpărat de Iran şi revândut la preţ mai mare), ajung în Turcia, unde ar putea face juncţiunea cu gazul transportat prin magistrala TANAP. Iranul şi-a anunţat deja intenţia de a livra gaz în acest sistem. Deocamdată Iranul livrează în Turcia prin conducta Tabriz-Ankara însă gazul iranian nu este cumpărat mai departe de statele europene din cauza embargoului.
În Turcia ajunge şi gazul rusesc prin reţeaua Blue Stream, cu o capacitate de 16 miliarde de metri cubi anual, care subtraversează Marea Neagră. Acesteia i se va aduga şi Turk Stream, cum începe să fie denumit proiectul comun ruso-turc de transport al gazului rusesc spre Europa, evitând Ucraina. Acordul semnat de Rusia şi Turcia la 1 decembrie 2014 prevede livrarea către Europa, prin Turcia, a 63 de miliarde de metri cubi de gaz anual, din care Turcia va cumpăra 14 miliarde.
Florin Matei, RADOR – 22 martie
