Pe 25 martie 1857, se năştea la Craiova Elena Teodorini (Elena de Mortun), prima cântăreaţă din România care avea să păşească pe scena prestigiosului Teatro alla Scala di Milano, în 1880.
Elena Teodorini a avut o carieră scurtă, de doar 20 de ani, dar meteorică. A strălucit la Scala din Milano la vârsta la care alţii abia îşi fac ucenicia, fiind prima artistă din România al cărei nume a fost încrustat pentru vecie pe placa de marmură a templului liric italian. A fost adulată în România, în Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Rusia, la Viena, peste ocean, în America Latină – paradisul onorariilor fabuloase. Şi asta… într-o epocă în care gloriile zilei se numeau Enrico Caruso, Adelina Patti, Nellie Melba, Tita Ruffo.
Celebra enciclopedie The New Grove Dictionary of Music, considerată de specialişti cea mai completă din istoria muzicii universale, consemneaza cariera strălucită a artistei care a avut o voce inconfundabilă, egal de valoroasă în rolurile de mezzosoprană, cât şi de soprană dramatică ori lirică.
În Dicţionarul de operă al lui Harold Rosenthal şi John Warack – versiunea franceză apărută la Editura FAYARD în 1986 – comentariile asupra personalităţii Elenei Teodorini precizează: „Este ultima cantăreaţă a secolului XIX care, înzestrată cu o voce autentică de mezzosoprană, a cântat cu aceleaşi sanşe de reuşită şi în roluri a căror ţesătură corespundea registraţiei de falcone sau de soprană, efect caracteristic pentru înţelesul termenului de soprano sfogato“.
Conservatorul de la Milano
Elena Teodorini, născută Elena de Mortun, era fiica lui Theodor şi a Mariei Teodorini şi nepoata actorilor Ion Vlădicescu şi Raluca Stavrescu. De asemnea era verişoara primară a Aristizzei Romanescu. A început studiul muzicii şi al pianului la vârsta de şase ani în oraşul natal, Craiova. La 14 ani a plecat în Italia, fiind admisă la Conservatorul de la Milano, la clasele de canto şi de pian, unde a studiat cu pianistul şi compozitorul italian Adolfo Fumagalli.
În 1877, a debutat ca solistă cu tenorul Armando di Gondi în „Maria di Rohan” de Gaetano Donizetti la Teatrul Municipal din Cuneo. În mod gradual, timbrul vocii sale s-a transformat, trecând de la gamma contralto la cea de mezzosoprană.
În următorii doi ani interpretează diverse roluri de mezzosoprană în Alessandria, Livorno, Pisa, Chieti şi la Opera din Bucureşti. În 1879 debutează la Teatro dal Verme în rolul Mariei din „La Fille du Regiment” („Fiica regimentului”) de Gaetano Donizetti şi în rolul lui Rachel, din opera „Evreica” („La Juive”) de Jacques Fromental Halévy.
Consacrarea europeană şi mondială
Pe data de 20 martie 1880, la vârsta 22 ani, îşi face apariţia pentru prima oară pe scena Teatrului La Scala din Milano, în rolul Margueritei din opera „Faust” de Charles Gounod. A fost prima româncă acceptată la celebrul teatru liric italian şi, se pare, cea mai tânără solistă a lui din toate timpurile.
După succesul înregistrat la Milano, unde a fost ovaţionată timp de 15 minute, a cântat pe mari scene din Italia, Spania, Austria, Franţa, Portugalia, Rusia, America Latină şi România.
A cunoscut personalităţi marcante cum ar fi Giuseppe Verdi, Jules Massenet, prinţesa de Metternich, Enrico Caruso, Giuseppe di Luca, Sarah Bernhardt, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, prinţul moştenitor al Japoniei Hirohito, Regina Maria.
Cariera sa devine înfloritoare în urma premierei mondiale a operei „Bianca da Cervia” de Antonio Smareglia, din 1882, pusă în scenă la vechiul Teatro Colón din Buenos Aires, unde Elena Teodorini apare alături de tenorul dramatic Francesco Tamagno.
În perioada 1890-1891 a cântat din nou la Teatro alla Scala în opera lui Stanislao Gastaldon „Mala Pasqua”, bazată, ca şi „Cavalleria Rusticana” pe o nuvelă a lui Giovanni Verga.
După ce a intrepretat „Gioconda” lui Amilcare Ponchielli , acesta i-a trimis o scrisoare de mulţumire după triumful înregistrat pe scena teatrului din Madrid. A cântat „Irodiada” oferită de Massenet cu dedicaţie „Pentru Elena Teodorini, cu admiraţie completă şi absolută”
În anul 1905, dă lecţii de canto la Académie Lyrique din Paris, având ca elevi pe Edgar Istraty şi Zina Brozia. A fondat la Paris, în 1908, Academia Lirică Română şi a refăcut, pe cheltuiala sa, teatrul din Craiova întemeiat de tatăl ei.
Pe tărâmuri sud-americane: Argentina şi Brazilia
În 1909, Elena Teodorini părăseşte Parisul şi pleacă în America de Sud, dând concerte la Montevideo, capitala Uruguayului. În toamna lui 1909, fondează Academia Theodorini împreună cu Hariclea Darclée şi Titta Ruffo. Are ca studenţi pe: Jole Lancelotti, Ofelia Villafane, Ada Giribone, Luisa V.de Kühn, Inocencia de Arce, Dellia Marteneli, Maruja Orbistondo, Emilia Martin, Leticia Rossi, Delia de la Cuesta, Teresina Vitulli, Clotilda Massey de Ortiz, Carolina de Ortega, Angelica Molina Grisol e Alcira Renée Casaglia.
Devine Director al Conservatorului Guvernamental din Buenos Aires în 1915.
După mai multe luni petrecute la New York şi Paris, se întoarce la Rio de Janiero în 1918, an în care fondează Escola superior de canto “Ars et Vox”, în Avenida Rio Branco No. 90. Printre sudenţii acestei şcoli se numără: America Fontes, Bidú Sayão, Irena Baptista, Itala Cortez, Rachel Marques da Silva, Leonor de Rezende, Linda Cardenale, Nanita Lutz, Gloria Sattamini, Alvaro Caminha. Pe data de 6 aprilie 1922, celebra cântăreaţă braziliană Bidú Sayão cântă „Doina Oltului” scrisă de Grigore Vasiliu, îmbrăcată în costum popular românesc.
În toamna aceluiaşi an se întoarce în România, la Bucureşti, unde fondează Academia Nazională de Lirică. Rămâne în ţară până în anul 1923, când pleacă într-o nouă călătorie în Brazilia. Aici organizează un festival în luna iunie, festival în care Bidú Sayão, interpretează încă o dată, cântece din repertoriul românesc.
Omagii
Elena Teodorini se stinge din viaţă pe data de 27 februarie 1926, la Bucureşti.
În ziua de 16 mai 1995, Fundaţia Elena Teodorini fixează o placă memorială în marmură la Paris, în Rue de Tocqueville No 25, unde a fost fondată Académie Lyrique Roumaine şi reconstruieşte complexul memorial ridicat în onoarea cântăreţei în cimitirul Sf. Vineri din Bucureşti, distrus de cutremurul din 1977.
În perioada 1996 – 1997, dar în mod definitiv din anul 2002, cu ocazia aniversării a 30 ani de activitate neîntreruptă, „Teatrul de Operă şi Operetă” din Craiova devine Teatrul Liric „Elena Teodorini”. Aici a avut loc prima ediţie a Festivalul Internaţional „Elena Teodorini“ în anul 1992 în perioada 16 iunie – 11 iulie. Cea mai recentă ediţie s-a derulat între 10 octombrie şi 14 noiembrie 2013 şi a fost dedicată bicentenarului Giuseppe Verdi, deschizându-se chiar în ziua naşterii marelui compozitor cu premiera operei „Otello“.
Surse documentare: George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009; Viorel Cosma, “Elena Teodorini”, Editura Muzicala, Bucuresti 1962; Guide de l’opéra, Les indispensables de la musique (Fayard, 1995); www. adevarul.ro
Bianca Ioniţă
