O întâmplare mai puţin cunoscută despre viaţa împăratului roman Iuliu Cezar este legată de răpirea sa de către piraţi în Marea Egee, pe când avea vârsta de 25 ani. La vremea respectivă, Cezar abia îşi făcuse debutul la Roma ca avocat, recunoscut fiind pentru calitatea de orator şi pentru atitudinea neînduplecată în procesele împotriva foştilor guvernatori deferiţi justiţiei pentru înşelăciune şi corupţie.
Cezar a plecat în anul 75 î.Hr. pentru studii de filosofie şi oratorie în Rodos, unde l-a avut dascăl pe celebrul Apollonius Molo. În drumul spre insulă, Cezar a fost răpit de piraţi cilicieni. Aceştia au cerut iniţial o răscumpărare de 20 de talanţi de argint pentru eliberarea sa (echivalentul a 620 de kilograme de argint sau a 600.000 de dolari la valoarea de astăzi). Potrivit scrierilor lui Plutarh, Cezar a fost amuzat de valoarea cerută şi le-a sugerat acestora să crească preţul la 50 de talanţi, pentru ca răscumpărarea să fie pe măsura sa.
Piraţii au fost de acord cu Cezar, desigur, şi acesta şi-a trimis oamenii să adune argintul, operaţiune care a durat 38 de zile. Rămas aproape singur cu răpitorii (a păstrat dor doi servitori şi un prieten alături de el) Cezar nu a fost deloc intimidat şi a început să-i trateze pe aceştia ca pe nişte supuşi. A avut chiar curajul de a le cere să nu fie deranjat de zgomote când dormea. Îşi petrecea timpul compunând poezii şi discursuri pe care apoi le recita piraţilor. Participa chiar şi la unele jocuri ale acestora, fără să dea impresia că este prizonier, ci mai degrabă liderul lor. A reuşit să le câştige respectul şi admiraţia, beneficiind de mai multă libertate pe corabia lor şi pe insula unde au acostat. Deşi era prietenos cu ei, le-a jurat că-i va urmări şi-i va preda autorităţilor pentru a fi crucificaţi odată ce răscumpărarea va fi plătită.
Astfel s-a şi întâmplat. După eliberare, deşi era la acel moment doar un cetăţean obişnuit şi nu împărat, Cezar a reuşit să adune o mică flotă cu ajutorul căreia s-a întors pe insula unde fusese ţinut captiv. Se pare că piraţii nu-i luaseră ameninţările în serios, pentru că nu plecaseră încă de acolo. Cezar a reuşit să-i captureze, a recuperat cei 50 de talanţi de argint şi toate bunurile acestora. Apoi i-a predat autorităţilor şi au fost închişi în închisoarea din Pergamon. A plecat să-l întâlnească pe proconsulul Asiei, Marcus Junius, căruia i-a înmânat o petiţie în care cerea executarea piraţilor. Proconsulul a refuzat, preferând să-i vândă ca scalvi şi să-şi însuşească bunurile capturate de la ei. Nemulţumit de deznodământ, Cezar a călătorit înapoi la Pergamon şi a ordonat chiar el crucificarea piraţilor, neaşteptând hotărârea oficială, lucru care a fost dus la îndeplinire.
Traducerea şi documentarea: Bianca Ioniţă
