SINTEZĂ: 10 ani de la răpirea jurnaliştilor români în Irak – înscenare sau coşmar ?

La 28 martie se împlinesc 10 ani de la răpirea, în Irak, a celor trei jurnalişti români – Ovidiu Ohanesian – reporter la România liberă, Marie Jeanne Ion, reporter şi Sorin Mişcoci, cameraman, ambii de la Prima TV. Cei trei, alături de ghidul lor, Mohammad Munaf, cetăţean american şi irakian, pe post de translator, se aflau într-o vizită de documentare de o săptămână în Irak, însă au fost răpiţi şi ţinuţi în captivitate timp de 55 de zile, iar în final au fost „recuperaţi” de autorităţile române, cu sprijinul serviciilor secrete româneşti şi străine şi aduşi în ţară. În cele ce urmează ne propunem să reamintim filmul evenimentelor acelor zile precum şi evoluţia ulterioară a actorilor-cheie ai acestui eveniment deosebit în istoria democratică a ţării. Situaţia reală a celor întâmplate atunci o vom afla probabil peste 40 de ani, când dosarul „Răpirea jurnaliştilor români Irak” ar urma să fie desecretizat.

• 27 – 28 martie – Preşedintele Traian Băsescu a efectuat o vizită în Irak şi Afganistan, la trupele româneşti dislocate în aceste teatre de operaţii
• 28 martie – În jurul orei 19:30, are loc răpirea celor patru cetăţeni, în cartierul universitar din capitala Irakului.

În jurul orei 20:00, Marie-Jeanne Ion a telefonat directorului ştirilor de la Prima TV, Dan Dumitru, spunându-i „M-au răpit, sunaţi la ambasadă. Sunt într-o maşină. Mă duc în Hamiria”, urmat de un SMS, în care scria: „Am fost răpiţi. Nu e o glumă. Ajutor! Ajutor!”.

Imediat, preşedintele Traian Băsescu este informat în avionul de întoarcere spre ţară, despre răpirea jurnaliştilor români, de către ministrul de externe, Mihai Răzvan Ungureanu. Preşedintele Băsescu a luat legătura, din aeronava prezidenţială, cu şefii principalelor servicii de informaţii – SRI şi SIE.

La ora 21:10, la sediul MAE a fost constituit un nucleu de gestionare a situaţiei, sub coordonarea ministrului Afacerilor Externe şi cu participarea unor membri din conducerea serviciilor speciale.

Ulterior, în cursul nopţii, Ministerul de Externe emitea un comunicat, în care relata despre dispariţia a trei jurnalişti români in Irak.

• 29 martie – La ora 1:00, la sosirea pe Aeroportul Otopeni, preşedintele Traian Băsescu, declara că toate structurile statului sunt „în alertă” şi că a luat legătura cu servicile speciale ale ţărilor aliate.

La ora 11:00, preşedintele Băsescu i-a convocat la Cotroceni pe şefii serviciilor speciale, ministrul de externe şi pe consilierii prezidenţiali responsabili de politica externă şi internă, constituind un Grup Operativ de Criză.

În cursul zilei, controversatul om de afaceri sirian Omar Hayssam anunţă că a fost contactat de răpitori, care i-au solicitat suma de 4 milioane de dolari în schimbul eliberării ostaticilor. De asemenea, Hayssam spune că este prieten cu Mohammad Munaf, cel care însoţea grupul de jurnalişti pe post de translator.

La ora 16:30, Hayssam şi medicul Mohamad Yassin sunt primiţi de generalul Constantin Degeratu, iar seara, Medicul Yassin este primit la preşedintele ţării.

• 30 martie – Aproape de miezul nopţii, postul de televiziune Al Jazeera a difuzat o înregistrare video cu ostaticii români şi însoţitorul acestora, încadraţi de doi bărbaţi înarmaţi, iar Marie Jeanne Ion transmite mesajul răpitorilor care arată că nu solicită nicio recompensă în schimbul eliberaării ostaticilor.
• 31 martie – consilierul prezidenţial Adriana Săftoiu afirmă că informaţiile transmise presei pot periclita operaţiunile de recuperare a jurnaliştilor.
• 1 aprilie – Reuters difuzează fotografii cu cei trei jurnalişti răpiţi, neînsoţiţi de Mohammad Munaf.

Tot în această zi locul de reţinere a jurnaliştilor este schimbat, iar spre seară, Omar Hayssam este primit din nou de preşedintele Traian Băsescu.

• 3 aprilie – Omul de afaceri Omar Hayssam este primit din nou de preşedintele Băsescu, în jurul prânzului. Tot în această zi, fratele lui Hayssam ajunge în Irak şi autorităţile române stabilesc legătura cu răpitorii.
• 4 aprilie – Autorităţile de la Bagdad fac primele arestări în acest caz, ca urmare a cooperării cu omologii din România.
• 5 aprilie – Omar Hayssam este reţinut de autorităţile române în legătură cu răpirea jurnaliştilor, iar din Irak, răpitorii acordă autorităţilor române un termen de 4 zile pentru a răspunde cererii de retragere a trupelor româneşti dislocate în Irak.
• 6 aprilie – Procurorii solicită arestarea lui Hayssam pentru infracţiuni economice dar şi pentru indicii referitoare la legaturi cu răpirea celor trei jurnalişti la Bagdad
• 9 aprilie – Expiră termenul acordat de răpitori, aceştia transmit că vor începe decapitarea jurnaliştilor români, iar autorităţile române solicită încă un termen de două zile. Răpitorii solicită ca în schimbul eliberării jurnaliştilor români să fie oferiţi în schimb 20 de militari români din trupele prezente în Irak, sau eliberarea unor prizonieri irakieni.
• 11 aprilie – Preşedinţia confirmă că jurnaliştii răpiţi sunt în viaţă
• 12 aprilie – Răpitorii solicită de la autorităţile române un răspuns clar la solicitările lor, solicitare reiterată o zi mai târziu
• 13 aprilie – În declaraţia sa de presă, preşedintele Traian Băsescu arată că jurnaliştii sunt în viaţă şi că scenariile şi informaţiile răspândite de presă au creat probleme deosebite în rezolvarea cazului
• 17 aprilie – Partea română solicită răpitorilor o probă de viaţă a jurnaliştilor, însă aceştia solicită imperativ predarea a 20 de soldaţi români în schimbul eliberării jurnaliştilor
• 19 aprilie – Un nou contact între negociatorii celor două părţi, în care partea română propune un transport de ajutoare pentru populaţia din zona de acţiune a trupelor române în Irak şi solicită din nou o probă de viaţă a jurnaliştilor.
• 21 aprilie – Răpitorii transmit că în cursul serii va fi transmisă – via Internet, decapitarea unuia dintre cei trei jurnalişti români. Partea română solicită ca ngocierile să continue.
• 22 aprilie – Postul Al Jazeera transmite proba de viaţă solicitată de autorităţile române, însoţită de revendicări. În acest moment, prin intermediul înregistrării, se află că gruparea teroristă care i-a preluat pe jurnaliştii români după ce au fost răpiţi se numeşte Muadh ibn Jabal, apoi este transmis un nou termen de patru zile pentru retragerea trupelor româneşti din Irak, în caz contrar jurnaliştii urmând a fi decapitaţi. Imaginile îi arată pe ostatici aparent într-o stare fizică proastă, desculţi, încătuşaţi şi amenintaţi cu pistoalele. Cei trei sunt într-o stare fizică mult mai proastă. În aceeaşi zi preşedintele Traian Băsescu discută în faţa Palatului Cotroceni, cu rudele şi colegii jurnaliştilor răpiţi
• 23 aprilie – Pagina electronica a postului Europa liberă precizează că gruparea Mu’ad ibn Jabal, care i-a preluat pe jurnalişti, se afla sub umbrela organizaţiei Ansar al-Sunna, care are legături cu Abu Mussab al-Zarqawi. Claudiu Săftoiu, consilier prezidenţial, anunţă că Administraţia prezidenţială „a transmis un mesaj către gruparea care îi deţine pe jurnalişti, înainte însă ca cele patru zile fatidice să se termine”, fără a preciza detalii despre conţinutul mesajului
• 26 aprilie – Directorului ştirilor de la Prima TV, Dan Dumitru, a recepţionat de la răpitori un mesaj audio, prin care se solicita difuzarea acestuia către toate posturile de radio şi TV şi prezentarea revendicărilor lor. Marea majoritate a instituţiilor media din ţară au refuzat acest lucru, însă înregistrarea audio avea să fie difuzată la Al Jazeera, alături de o înregistrare video, în care Sorin Mişcoci apare îmbrăcat în portocaliu, anunţând că el va fi primul ucis, Ovidiu Ohanesian apare ras pe cap, iar Mohammad Munaf îmbrăcat tot în portocaliu. Ultimatumul răpitorilor expira a doua zi
• 27 aprilie – Părinţii celor trei jurnalişti participă la Parlament la şedinţa comună a celor două Camere, apoi la Cotroceni sunt convocaţi membrii Grupului Operativ, reuniune urmată de şedinţa CSAT.

S-a luat decizia că statul român nu îşi modifică opţiunile de politică externă şi angajamentele asumate în plan internaţional, deci nu se va da curs revendicărilor de natură politică.

Autorităţile române cer eliberarea necondiţionată a jurnalistei Marie Jeanne Ion (invocându-se motive religioase), pentru continuarea negocierilor.

După expirarea ultimatumului, intermediarul răpitorilor a sunat şi s-a arătat contrariat de lipsa de receptivitate a autorităţilor române, iar acestea, la rândul lor, au solicitat implicarea Consiliului Înţelepţilor Musulmani din Irak în eliberarea ostaticilor români.

• 28 aprilie – Negociatorul român comunică răpitorilor imposibilitatea de a se retrage trupele române din Irak
• 2 mai – Preşedintele Traian Băsescu afirmă că jurnaliştii români sunt în viaţă şi că se fac toate eforturile pentru ca aceştia să fie eliberaţi
• 3 mai – Prima tentativă de eliberare a ostaticilor eşuează
• 4 mai – Preşedintele Traian Băsescu declară că „lucrurile s-au complicat extrem de puternic”, după alegerea noului guvern irakian, că legătura cu negociatorii din partea răpitorilor s-a deteriorat, dar că starea fizică a jurnaliştilor este constantă
• 9 mai – Preşedintele Traian Băsescu susţine o declaraţie în care arată că autorităţile de la Bucureşti nu negociază nici politica externa şi nu are în vedere să plătească vreo răscumpărare
• 10 mai – Conform informaţiilor site-ului web al agenţiei kuweitiene de presă KUNA, difuzate ulterior, autorităţile române au cerut implicarea Ligii Arabe în eliberarea jurnaliştilor români răpiţi, solicitare formulată de secretarul de stat pentru afaceri globale în MAE, Teodor Baconschi, în cadrul întâlnirii adjunctul organizaţiei, Nureddin Hashad
• 14 mai – Negocierile cu reprezentanţii răpitorilor sunt reluate
• 18 mai – Autorităţile primesc o nouă probă de viaţă a celor trei jurnalişti care nu este dată publicităţii.

În aceeaşi zi, preşedintele Traian Băsescu declara la un post de radio că nu au intervenit modificări în situaţia celor răpiţi

• 19 mai – Tatăl jurnalistei Marie Jeanne Ion, parlamentarul PSD Ion Vasile, face un apel de solidaritate cu ziariştii răpiţi, în plenul Senatului.

În cursul serii, preşedintele Traian Băsescu afirmă la TVR că deznodământul operaţiunii poate fi oricare – de la o rezolvare pozitivă la un final tragic

• 21 mai – Preşedintele Ligii Culturale Islamice din România, alături de alţi membri ai organizaţiei, pleacă la Bagdad, în încercarea de a realiza, pe căi neoficiale, eliberarea jurnaliştilor
• 22 mai – Se întâlnesc, la Bagdad, reprezentanţii cele două părţi, se iau măsuri de securitate, se realizează un dispozitiv de predare/primire a ostaticilor. În jurul orei locale 13:44, cei patru se aflau în custodia autorităţilor române la Ambasada României de la Bagdad. Anunţul oficial al eliberării este făcut de Administraţia Prezidenţială
• 23 mai – În jurul orei 15:00, jurnaliştii români au revenit în ţară cu un avion militar al Forţelor Aeriene Române, fiind întâmpinaţi pe Aeroportul Militar Otopeni de preşedintele Traian Băsescu, premierul Călin Popescu-Tăriceanu, de familii, colegii şi prieteni. Al patrulea ostatic eliberat, Mohammad Munaf, a fost reţinut la Bagdad de autorităţile americane pentru investigaţii.

Preşedintele Traian Băsescu a suţinut, seara, o declaraţie de presă în care a anunţat că recuperarea jurnaliştilor a fost o operaţiune 100% românească, cu implicarea SRI, SIE şi a Direcţiei de informaţii al Armatei şi că nu s-a plătit nicio sumă pentru eliberarea acestora.

De asemenea, postul TV Al Jazeera a difuzat o ultimă înregistrare video cu cei patru ostatici și unul dintre răpitori, care anunță, la rându-i, eliberarea jurnaliştilor, care are loc ca urmare a intervenţiei șeicului saudit Salman Fahd al’Oda și ca urmare a demersurilor comunității arabe și islamice din România

• 6 iunie – Preşedintele Traian Băsescu a susţinut o conferinţă de presă în care a prezentat, cronologic şi detaliat, activitatea grupului operativ pe parcursul acţiunii de recuperare a celor patru cetăţeni răpiţi la Bagdad

Ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani cu principalii actori în acest dosar complex ?

• După momentul 2005, Marie Jeanne Ion, 43 de ani, s-a angajat la Primăria Capitalei, iar pentru o perioadă scurtă a colaborat cu Televiziunea Română. Deţine o firmă de consiliere în Relaţii Publice

• Sorin Mişcoci, 40 de ani, a acceptat să lucreze pe post de cameraman la Administraţia Prezidenţială, începând cu anul 2007, fiind detaşat de la TVR

• Ovidiu Ohanesian, 47 de ani, s-a angajat în 2006 ca reporter special la cotidianul Gardianul, care s-a închis ulterior. El s-a judecat cu conducerea Serviciului de Informaţii Externe, care l-a acuzat de dezvăluirea unor obiective secrete ale serviciului.

În 2008, el a publicat volumul „Amintiri din portbagaj. Din culisele unei diversiuni. Răpirea din Irak”.

În prezent Ohanesian lucrează ca jurnalist freelancer, având un blog „AntiMafia” şi îşi continuă lupta în dezvăluirea activităţilor Securităţii, preocupare care i-a adus consacrarea în profesie

• Omar Hayssam, om de afaceri controversat, a fost reținut de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), la 5 aprilie 2005, în dosarul „Volvo Truck”, fiind urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals, spălare de bani și înșelăciune.

În octombrie 2005, procurorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat urmărirea penală și l-au trimis în judecată alături de complicele său Mohammad Munaf, pentru asociere în scopul săvârșirii de acte de terorism, finanțarea acestei asocieri și complicitate la acte de terorism.

La 27 aprilie 2006, a părăsit Penitenciarul Rahova, fiind eliberat după ce un medic al închisorii i-a emis un act medical care arăta că este bolnav de cancer în stadiu avansat.

La 19 iulie 2006 însă, magistrații Curţii de Apel au decis reîncarcerarea sirianului, însă s-a aflat că părăsise ţara, fiind dat apoi în urmărire internațională în data de 21 iulie 2006. Ulterior s-a aflat că acesta a reuşit să ajungă într-un mod extrem de controversat în Siria, plecând, se pare, din Portul Constanţa, cu un vapor care transporta miei.

Acest fapt a provocat un scandal uriaş la nivelul mediilor politice şi al opiniei publice, evenimentul fiind urmat de demisiile, pe 20 şi 21 iulie 2006, procurorului general al ţării, Ilie Botoș, șefilor Serviciului Român de Informații (SRI), Radu Timofte, Serviciului de Informații Externe (SIE), Gheorghe Fulga și Direcției Generale de Informații și Protecție Internă (DGIPI), Virgil Ardelean.

Curtea de apel l-a condamnat pe Hayssam, pe 13 iunie 2008, în lipsă, la 20 de ani de închisoare, pentru fapte de terorism, respectiv pentru punerea la cale a răpirii celor trei jurnaliști români în Irak şi la 15 ani de închisoare pentru fapte prevăzute de Legea 535/2004, acesta urmând să efectueze pedeapsa cea mai mare, cea de 20 de ani de închisoare. De asemenea, Hayssam a fost obligat să achite câte două milioane de euro drept daune morale jurnaliştilor Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion și Sorin Mișcoci.

La 8 mai 2012, plenul Senatului a aprobat proiectele de lege pentru ratificarea Tratatului privind extrădarea între România și Siria, care fusese semnat de preşedintele Traian Băsescu, precum și a Tratatului între România și Siria privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate.

La 19 iulie 2013, Administraţia Prezidenţială anunţa că Omar Hayssam, aflat la un moment dat în detenţie în Siria, a fost adus în România, în urma unei operaţiuni a SIE şi nu a Tratatului bilateral de extrădare cu Siria, şi predat Poliţiei pentru a fi încarcerat, urmând să execute cei 20 de ani de închisoare pentru terorism.

Pe 23 iulie 2013 a fost încarcerat la Penitenciarul Rahova, iar la 15 august 2013 a fost mutat la Penitenciarul Mărgineni, fiindu-i stabilit un regim de maximă siguranţă.

• Mohammad Munaf, cetăţean american şi irakian, rezident şi căsătorit în România, la momentul răpirii jurnaliştilor români, 53 de ani, a fost reţinut la momentul eliberării jurnaliştilor români, la Bagdad, de autorităţile americane, iar în 2006, a fost condamnat la moarte. Ulterior, informaţiile despre evoluţia acestuia sunt extrem de neclare, cert este că Instanţa irakiană de Casaţie a anulat în anul 2008 sentinţa pe motiv de vicii de procedură, iar Munaf a fost pus în libertate, iar unele surse susţin că ar fi dispărut acte importante de la dosarul cauzei.

În anul 2007, o comisie rogatorie a Ministerului Public, condusă de procurorul şef adjunct Ciprian Nastasiu l-a audiat la Bagdad, în dosarul 628/D/P/2005 privind traficul de armament.

La 24 aprilie 2008, Mohammad Munaf a fost condamnat de catre Curtea de Apel Bucureşti la o pedeapsă de 10 ani de închisoare pentru acte de terorism săvârşite atât pe teritoriul României cât şi în afara ţării, împotriva unor cetăţeni români”, hotărârea fiind definitivă la 16 mai 2008, prin neatacare.

În fapt Munaf are o „colecţie” impresionantă de acuzaţii: crimă organizată internaţională – evaziune fiscală, spălare de bani, trafic ilegal de armament, împreună cu Omar Hayssam, alături de care a orchestrat şi răpirea celor trei jurnalişti români din Irak, este cel puţin complice la răpirea şi torturarea altor cetăţeni străini – cum sunt Florence Aubenas, Robert Tarangoy sau Hussein Hanoun, sau complicitate la răpirea şi torturarea ofiţerului american Roy Hallums.

Surprinzător, începând cu anul 2011, Munaf apare pe site-ul Interpol, ca fiind căutat de autorităţile române pentru a-şi ispăşi pedeapsa pentru pentru complicitate/asociere în vederea creării unui grup terorist, iar România şi Irakul nu au o convenţie reciprocă de extrădare.

La 10 martie 2015, Munaf acorda un interviu via Skype, jurnalistei Adina Anghelescu, pentru postul TV Antena 3.