În Marea Britanie, solicitarea formală prin care primul ministru David Cameron i-a cerut astăzi reginei să dizolve parlamentul marcheaz începerea oficială a campaniei electorale pentru alegerile parlamentare. Regatul Unit intră astfel într-o perioadă de şase săptămâni de luptă politică dechisă pentru scrutinul din 7 mai, iar corespondentul nostru la Londra, Carl Josephs, reaminteşte temele care vor domina această perioadă.
Reporter: Economia va fi în centrul campaniei, la fel ca în sloganul cu care Bill Clintona câştigat alegerile americane din 1992. Cel puţin în această privinţă principalii doi contracandidaţi, premierul în exerciţiu, conservatorul David Cameron, şi liderul opoziţiei laburiste Ed Miliband, sunt de acord.
David Cameron: Până acum cinci ani milioane de oameni erau şomeri. Familiile nu aveau nici o securitate economică şi lumea era îngrijorată cu privire la capacitatea ţării de a-şi plăti datoriile. Marea Britanie se afla pe marginea prăpastiei. După cinci ani, mulţumită planului nostru economic pe termen lung, dar şi deciziilor dificile pe care le-am luat avem cel mai mic şomaj din istorie, standardele de viaţă au crescut, iar economia Marii Britanii este stabilă.
Reporter: Conservatorii şi partenerii lor liberal-democraţi au preluat puterea în 2010 în plină criză economică, guvernul a impus măsuri de austeritate severe, cu reducerea drastica a cheltuielilor pentru asistenţă socială şi limitări ale serviciilor publice. Câştigurile celor defavorizaţi au scăzut brusc. Este exact aspectul asupra căruia se concentrează acum liderul laburiştilor Ed Miliband, ideea că preţul cel mai ridicat pentru refacerea economică oricât de mult s-ar fi realizat a fost plătit de păturile sărace şi defavorizate.
Ed Miliband: Trebuie ca ţara noastră să-i răsplătească iarăşi pe cei care munces din greu. Avem nevoie de o ţară care să ofere un viitor fiilor şi fiicelor noastre şi nu să vedem ca în ultimii cinci ani că tinerii se tem să nu o ducă mai rău decât părinţii lor. Aceste alegeri deschid două tipuri de viitor: continuarea planului conservatorilor, bazat pe ideea că toată lumea va fi mulţumită, câtă vreme celor bogaţi şi puternici le merge bine sau un pan mai bun, cum propunem noi laburiştii, care spunem că Marii Britanii îi va merge bine dacă reuşesc în viaţă toţi oamenii care muncesc.
Reporter: Ambele partide recunoasc însă că perspectiva economică nu este roz şi că prioritară este reducerea datoriei naţionale. Sondajele de opinie sugerează că ambele partide sunt foarte apropiate, dar bineînţeles că alegerile nu au o singură temă şi de aceea în Marea Britanie partidele mici au un impact decisiv în stabilirea guvernului. Partidul Britanic al Independenţei şi-a stabilit ca ţintă încă de acum doi ani reducerea migaţiei pe teritoriul britanic şi retragerea ţării din UE. Mai mulţi analişti consideră că formaţiunea şi-a atins maximum şi că suporterii săi se vor întoarce la vechile opţiuni, în special în favoarea Partidului Conservator, dar este foarte important rezultatul pe care îl vor obţine atât UKIP, cât şi Partidul Naţional Scoţian. Acesta, deşi a pierdut referedumul pentru independenţa Scoţiei, este pe cale să câştige câteva zeci de locuri deţinute acum de la laburişti, mai ales pe seama dezamăgirii unui mare număr de scoţieni, cu opţiuni de stânga, faţă de aliaţa pe care laburiştii şi conservatorii s-au opus împreună independenţei Scoţiei. Probabil cei care vor obţine cel mai puţin de la scrutin sunt liberal-democraţii, care tocmai încheie guvernarea în comun cu conservatorii şi care este de aşteptat să sufere umilinţa cea mai severă. Mulţi dintre cei care au votat în 2010, în speranţa unei alianţe a liberal-democraţilor cu laburiştii s-au văzut trădaţi de conducerea partidului. Aşadar, pentru următoarele şase săptămâni pe britanicii îi aşteaptă o dietă bogată în retorică politică, statistici contradictorii şi multă bravadă, toate în speranţa că pe 7 mai îi vor convinge să marcheze un anume candidati pe buletinul de vot.
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI – 30 martie
