Se scrie foarte mult astăzi în presa centrală despre Televiziunea Română şi datoriile uriaşe pe care le are: 700 de milioane de lei, din care mai mult de jumătate datorii la bugetul de stat. Acestea sunt restanţele totale ale televiziunii publice la sfârşitul anului 2014. Directorul Stelian Tănase spune că varianta ştergerii datoriilor istorice ale instituţiei nu este luată în calcul nici de premier, nici de ministrul de finanţe. În aceste condiţii el propune creşterea taxei tv cu 50 de bani, de la 4 lei, la 4,5 lei. Jurnalistul Petrişor Obae, explică la RFI că ştergerea datoriilor ar trebui să fie dublată de o serie de obligaţii pe care televizunea publică să şi le asume într-un anumit interval de timp.
Petrişor Obae: Este normal să nu fie agreată, pentru că vorbim de sume extrem, extrem de mari. Dacă ne uităm logic, suma, punând cap la cap toate datoriile istorice se ridică la peste 159, chiar 160 de milioane de euro, ceea ce este extrem de mult. Dacă ne uităm la veniturile pe care le atrage Televiziunea Română şi la cât poate susţine din punct de vedere economic este evident că altă soluţie nu este decât ştergerea acestor datorii. Însă, sunt două aspecte de notat aici. Primul aspect este că aceste datorii sunt pe mai multe paliere. Pe aceste paliere trebuie diferenţiate, atunci când vorbim de ştergerea lor. Pe de altă parte, înainte de a cere o ştergere a datoriilor cred că TVR ar trebui să vină cu un contract public, cu un contract social prin care să-şi asume în mod public anumite obligaţii. Da, ne asumăm aceste lucruri dacă se măreşte taxa, pentru că pare a fi singura variantă, mărirea taxei şi ştergerea datoriilor. În cazul în care se măreşte taxa şi se şterg datoriile, noi ne asumăm public faptul că, şi să urmeze o listă de puncte clare, cu termene foarte bine stabilite, în care televiziunea publică îşi asumă rolul pe care ar trebui să-l aibă şi îşi ia o obligaţie faţă de public de a aduce la îndeplinire anumite lucruri. Este singura variantă, cred, fezabilă, din acest punct de vedere. Pentru că, în momentul de faţă nu se întâmplă altceva, decât să se rostogolească mai departe datorii, zeci de milioane de euro din datorie sunt penalităţi la datoria veche.
Realizator: Spuneaţi, din nou varianta privilegiată de conducere a TVR ar fi creşterea taxei de la 4 la 4,5 lei, cu 50 de bani, aşadar. De ce nu vorbim şi de o reorganizare a instituţiei publice, de ce nu vorbim de concedieri. Are televiziunea publică, dacă nu mă înşel, undeva aproape la 2.500 de angajaţi.
Petrişor Obae: Exact. Problema în cazul televiziunii publice este că s-au mai încercat astfel de situaţii. Nu s-a găsit, însă până acum o variantă clară de restructurare, o variantă eficientă de restructurare. În mai toate cazurile de eficientizare prin restructurare a televiziunii publice s-a întâmplat ca angajaţii daţi afară să conteste în instanţă concedierea, să obţină reangajarea. Nu s-a găsit până acum o formulă prin care să se evalueze corect angajaţiim astfel încât contestaţiile să fie din ce în ce mai puţine, iar rezultatele să fie cele corecte. Nu vorbim încă în TVR de un plan concret, cu puncte, de redresare a instituţiei. Creşterea taxei ar avea poate un rezultat pe termen scurt, ar mai redresa puţin din situaţia financiară, dar nu total. Pentru că vorbim, totuşi din taxă de 70 de milioane de euro, parcă, dacă nu mă înşel, din încasări şi totuşi vorbim de cheltuieli care depăşesc 100 de milioane de euro în fiecare an. Deci s-ar mai rezolva din probleme, însă fără ştergerea datoriilor într-adevăr s-ar amâna un sfârşit cu o anumită perioadă de timp. Însă cum am mai spus şi o repet, Televiziunea Română ar trebui să-şi asume public un număr clar de obiective pe care să le îndeplinească în cazul în care obţine această clemenţă din partea autorităţilor. Pentru că să fii iertat de 160 de milioane de euro, înseamnă mai mult decât o favoare. Există riscul ca odată iertaţi de această datorie Televiziunea Română să revină la modul mai puţin corect de management al resurselor şi să acumuleze din nou datorii şi să ajungă la aceeaşi situaţie într-un orizont de timp.
Realizator: Şi ce să conţină exact acel contract? Într-un plan mai amplu de restructurare a Televiziunii Române pe primul plan ar trebui să fie concedierile?
Petrişor Obae: Nu neapărat concedierile, cât ca la orice bilanţ, ca la orice plan de management rezultate clare într-un anumit orizont de timp, cu încasări de taxă, cu număr de angajaţi, cu oarecare audienţă, cu număr de programe realizate. Sunt multe puncte care ar putea fi incluse aici, dar pe care să şi le asume televiziunea publică, pentru că doar dacă ceri să fii iertat de datorii fără să promiţi nimic în schimb nu cred că vei avea un rezultat.
Reporter: Stelian Tănase spunea că dacă ar creşte taxa tv ar fi dispus să renunţe la contractele de publicitate. E o opţiune aceasta?
Petrişor Obae: Da, este o opţiune, pentru că în momenul de faţă din publicitate veniturile pe care le atrage Televiziunea Română nu sunt foarte consistente. Vorbim de câteva milioane de euro în fiecare an şi în mod sigur indexarea taxei ar aduce mai mult şi chiar peste această valoare. Da, este o soluţie pe care o propune TVR, dar e o soluţie care din punctul meu de vedere nu e chiar atât de fezabilă şi o să explic de ce. Advertiserii, cei care inserează reclame, au nevoie de Televiziunea Română, au nevoie ca mesajele lor să ajungă în toată ţara şi atunci ei vor fi primii dezavantjaţi de o astfel de măsură şi cred că vor fi primii care vor cere păstrarea măcar în mică parte a unui procent din publicitate.
Realizator: Tot la capitolul soluţii, exact în urmă cu un an Stelian Tănase vorbea de reunificare TVR şi a Radioului public. Ar fi acesta un plus, ar eficientiza cumva activitatea celor două instituţii media de stat?
Petrişor Obae: În momentul de faţă nu văd cum, pentru că vorbim de instituţii cu rezultate diferite. Din câte ştiu, radioul public ar o situaţie financiară ceva mai stabilă decât televiziunea. Pe de altă parte, nu ştiu care este modelul de management din radioul public. Este posibil să fie modele diferite de management. Un proces de unificare s-ar întinde pe o perioadă mai lungă de timp şi cred că trebuie făcut un plan foarte, foarte bine pus la punct, având în vedere că sunt multe direcţii care s-ar dubla, că sunt multe zone care ar avea nevoie de clarificări. Nu este chiar atât de simplu pe cât pare. Ar putea fi o soluţie dacă este totul făcut cu un plan de management încă de la început, nu doar ca o idee care sună bine.
Realizator: Despre insolvenţă din nou s-a vorbit foarte mult anul trecut. Acum Stelian Tănase spune că s-a renunţat la idee, nu mai pare a fi o variantă de luat în calcul. De ce vă întreb, pentru că în contextul acestei situaţii financiare dezastruoase ar face mai mult rău decât bine intrarea în insolvenţă?
Petrişor Obae: Nu neapărat intrarea în insolvenţă ar fi situaţia care ar face bine sau rău televiziunii, ci faptul că, potrivit legii, insolvenţa are două căi de rezolvare. Una este planul de reorganizare şi al doilea este falimentul. Dacă în cazul planului de reorganizare situaţia este simplă, se stabileşte o listă a creditorilor şi în timp, în funcţie de încasări sunt plătiţi, în cazul falimentului nu se ştie ce s-ar putea întâmpla cu TVR, pentru că vorbim de o instituţie cu un statut special, unde nu este prevăzut ce se va întâmpla în cazul unui faliment. Aici cred că este problema şi cred că din acest motiv soluţia insolvenţei a fost abandonată.
RADIO FRANCE INTERNATIONALE – 7 aprilie
