Autor: Ervin Székely
Recent, primul ministru al Ungariei, Orbán Viktor, a numit-o pe Szili Katalin, fostul preşedinte al legislativului maghiar, în funcţia de însărcinat al Guvernului, responsabil cu coordonarea elaborării conceptelor de autonomie a minorităţilor maghiare din ţările învecinate Ungariei. Pentru a înţelege mai bine competenţele şi limitele ale acestei funcţii – inexistente în alte ţări ale UE – am intervievat-o pe doamna Szili.
|
- Cine a avut iniţiativa creării acestei funcţii. Guvernul maghiar sau reprezentanţii minorităţilor maghiare?
Szili Katalin (www.sikerado.hu) - Iniţiativa aparţine domnului viceprim-ministru Semjén Zsolt, iar decizia de numire a mea în această funcţie a fost semnată de domnul prim-ministru (Orbán Victor n.n.). Munca mea este să sprijin coordonarea conceptelor de autonomie elaborate de organizaţiile civice, sociale şi politice înţelegând aici şi ceea ce înseamnă prezentarea acestora pe scena europeană. Consider că este atribuţia mea ca să vorbim aceeaşi limbă pentru că în mai multe locuri vorbesc despre autodeterminare, autoguvernare, autonomie şi folosesc ca şi sinonime aceste concepte. Apreciez că trebuie să vorbim aceaşi limbă şi acasă şi dincolo de graniţe. Dar cel mai important lucru pe care îl am de făcut este nu să creez o nouă concepţie a autonomiei, ci să armonizez ceea ce există deja… Pentru noi este important să armonizăm proiectele celor care trăiesc în acele spaţii, ale localnicilor, să aliniem în spatele acestora toate organizaţiile.să nu existe concepţii rivale, pentru că în acest ultim caz ar fi numai dezavantaje. Deşi mulţi sunt sceptici şi spun că în secolul al XXI-lea să vorbeşti despre autonomie este o greşeală, eu sunt de acord cu aceia care spun că în această lume cel mai important este ca maghiarimea să poate să trăiască bine în locurile sale de baştină şi continuitatea sa acolo să fie asigurată. Este foarte important să vedem ca în această (problemă n.n.) cum putem elabora conceptul pe baza principiului subsidiarităţii în accepţiunea europeană. Este important ca acolo să se adopte deciziile, unde stau la dispoziţie cele mai multe informaţii. Atât aş mai vrea să spun că această muncă nu este fără precedent. Când am acceptat această atribuţie concretă, atunci în fond nu am fost mânată de criterii de politică de partid, ci am dorit doar să continui acea muncă pe care Forumul Deputaţilor Maghiari din Bazinul Carpatic – care şi acum funcţionează – a început-o sau pe care în ciclul (legislativ n.n.) trecut am desfăşurat-o ca preşedinte al subcomisiei de autonomie. Am şi parteneri în această muncă pentru că Csóti György, cel care a fost vicepreşedinte al subcomisiei de autonomie a parlamentului, este şi acum alături de mine şi vom lucra împreună. O prioritate în această perioadă este să mă întâlnesc cu toţi reprezentanţii organizaţiilor maghiare. Deja am avut întrevederi cu preşedintele Institutului de Strategii Naţionale, Szász Jenő, cu domnul episcop Tőkés László, preşedintele Partidului Naţional Maghiar Transilvan – PNMT (Tőkés László este preşedintele Consiliului Naţional Maghiar Transilvan a cărui aripă politică este Partidul Naţional Maghiar Transilvan condus în prezent de Szilágyi Zsolt n.), cu Bíró Zsolt, preşedintele Partidului Civic Maghiar, şi voi continua seria acestor consultări şi, desigur, voi vizita aceste teritorii – atribuţia mea este coordonarea şi nu elaborarea unei concepţii noi.
- În ceea ce priveşte situaţia din România, UDMR a elaborat propriile concepţii de autonomie. Încă din 2005 a depus la Parlament iniţiativa legislativă privind autonomia culturală, iar anul trecut a prezentat iniţiativa legislativă privind autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc. Pe de altă parte şi Partidul Naţional Maghiar Transivan a creat propria versiune a concepţiei de autonomie, preluând proiectul fostului senator Csapó József, respins de Parlament la vremea respectivă. Cum vedeţi, sunt compatibile aceste proiecte sau este posibil ca în urma negocierilor una sau alta dintre părţi să abandoneze sau să modifice propriul proiect?
- Mă bucur pentru această întrebare. Atribuţia noastră – şi mai ales a mea, ca moderator -este exact aceasta (pentru că ştim că mai există şi un statut elaborat de PNMT) ca să creăm o concepţie unitară pentru că, citez des acest proverb indian, dacă doi indieni se ceartă pentru pălăria celuilalt, atunci numai feţele palide se bucură. De aceea este nevoie ca atât în Transilvania, cât şi în Voivodina, Provincia de Sus (regiunea din Sudul Slovaciei locuite într-o proporţie semnificativă de maghiari n.n.) şi Subcarpatia, să se armonizeze proiectele existente. Vrem să prezentăm o singură voinţă, să nu existe rivalitate maghiaro-maghiară în această chestiune între organizaţiile maghiare. Desigur nu am dori să lezăm sensibilitatea ţărilor vecine, ci am dori promovarea acelor modele europene care în alte zone au devenit deja o practică.
- Tocmai de acest ultim aspect se leagă întrebarea mea următoare: desigur, autonomia are conotaţii privind protecţia minorităţilor, dar în esenţă, totuşi, este un model de organizare administrativă. Având în vedere că Dvs. coordonaţi concepte pe baza căreia ar trebui să se organizeze administraţia publică din alte ţări, nu consideraţi necesare discuţii bilaterale cu autorităţile ţărilor respective? Au fost deja astfel de negocieri?
- Astfel de negocieri nu au existat. Eu nu consider că este atribuţia mea – deocamdată – să promovez astfel de dezbateri, până când nu există o concepţie comună. Şi să nu se interpreteze greşit: nu eu aş vrea să ghicesc în locul celor care trăiesc acolo ce proiect doresc să realizeze, munca mea este doar de coordonare şi numai în cazul în care acea concepţie este conformă cu normele şi practicile europene.
- Doar ca să înţeleg mai bine: dacă va exista o concepţie unanim acceptată de către toate organizaţiile maghiare, care este în consens cu prevederile europene, atunci veţi informa despre aceasta autorităţile ţărilor vecine interesate?
- Aceasta nu este atribuţia noastră, aceasta este atribuţia organizaţiilor respective. Guvernul maghiar îşi asumă doar un rol de sprijinire a acestor demersuri.
- Veţi lucra cu specialişti în acest domeniu?
- Nu doresc să angajez specialişti, după cum am spus rolul meu este doar coordonare şi pentru aceasta nu am nevoie de specialişti.
Redactor: În opinia mea, sunt două afirmaţii interesante în declaraţia doamnei Szili. Prima, că iniţiativa creării unei structuri guvernamentale maghiare care să se ocupe cu coordonarea conceptelor de autonomie a minorităţilor maghiare nu a pornit de la organizaţiile care reprezintă interesele acestor minorităţi. Putem constatata deci că mai mult Guvernul maghiar este interesat ca diferitele organizaţii maghiare să ajungă la un numitor comun în ceea ce priveşte forma de autonomie pe care o solicită, decât minorităţile maghiare înseşi. Rezultă deci că aplicarea în România a unor forme de autonomie şi reprezentarea unitară a acestora este parte a strategiei naţionale a Guvernului maghiar. Cel de-al doilea enunţ este acela că însărcinatul guvernului maghiar cu această problemă nu consideră necesară consultarea părţii române, iar în lipsa unui dialog efectiv pe această temă şansele de a obţine vreo formă de autonomie sunt extrem de reduse, ponderea parlamentară a UDMR nu face posibilă trecerea unui astfel de act normativ (este cunoscut că nici măcar proiectul Guvernului Tăriceanu din 2005 prvind autonomia culturală nu a trecut de parlament, deşi – teoretic – ar fi fost susţinută de arcul guvernamental la acea dată).
Am fost interesaţi cum este privită această problemă de către „feţele palide” şi am contactat Ministerul Afacerilor Externe, care ne-a trimis următorul răspuns:
Ministerul Afacerilor Externe, în conformitate cu poziţia cunoscută şi constant exprimată, dezavuează orice susţinere a autonomiei teritoriale pe criteriul etnic, neexistând vreo normă de drept internaţional care să acorde minorităţilor naţionale dreptul la autonomie teritorială sau vreo obligaţie care să impună statelor acordarea autonomiei teritoriale pe criteriul etnic. Scopul normelor de drept internaţional în materie de protecţie a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale este de a asigura promovarea şi protejarea identităţii lingvistice, etnice, religioase, culturale a acestor persoane fără a fi afectată integrarea acestora în societatea în care trăiesc.
Autonomia teritorială nu reprezintă modalitatea de asigurare a respectării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, cu atât mai puţin având în vedere cadrul normativ generos al României în materie de protecţie a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale care trăiesc în România.”
Este de observat că MAE nu a considerat necesar să reacţioneze la crearea unei structuri guvernamentale din Ungaria care să coordoneze conceptele de autonomie elaborate în România şi nici la faptul că autorităţile române nu vor fi consultate. S-a rezumat doar la un enunţ de principiu privind dezavuarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Mie mi se pare însă că problema este mai amplă. Pe de o parte pentru că miza creării acestei entităţi guvernamentale maghiare nu este atât definirea unui anume concept de autonomie, ci armonizarea celor existente, pe de altă parte ceea ce ar putea să deranjeze autorităţile române nu este opţiunea organizaţiilor maghiare din România pentru o formă sau alta de autonomie, ci faptul că Guvernul maghiar doreşte să coordoneze conţinutul acestor proiecte.
Oricum, din răspunsul MAE rezultă însă foarte clar, că ministerul nu acceptă să negocieze autonomia teritorială nici cu organizaţiile minorităţilor maghiare din România, nici cu Guvernul maghiar. În această situaţie însă rămâne de văzut care este miza şi finalitatea numirii doamnei Szili în funcţie de însărcinat a guvernului.
|
