La începutul epocii comuniste, mulţi preoţi au fost arestaţi şi aruncaţi în puşcării. Au fost acuzaţi că s-au opus comunismului, că i-au ajutat pe cei fugiţi în munţi, că i-au îndemnat pe ţărani să se opună colectivizării. Printre preoţii arestaţi s-a numărat şi ieromonahul Adrian Făgeţeanu, un participant activ al mişcării „Rugul Aprins al Maicii Domnului” – un nucleu de intelectuali laici şi monahi care îşi propunea păstrarea valorilor ortodoxe şi a credinţei în vremuri de ateism comunist.
În biblioteca Mănăstirii Antim unde aveau loc întâlnirile membrilor „Rugului Aprins”, ieromonahul Adrian Făgeţeanu i-a auzit conferenţiind pe Sandu Tudor, mitropolitul Tit Simedrea, preotul Benedict
Ghiuş, profesorul Alexandru Mironescu. A participat şi la o retragere duhovnicească organizată de Sandu Tudor la Mânăstirea Govora. Pentru activitatea sa duhovnicească a fost închis între anii 1950 – 1956, 1958 – 1964. În cei peste doisprezece ani petrecuţi în temniţele comuniste, preotul ieromonah Adrian Făgeţeanu nu şi-a pierdut credinţa, considerând că a ieşit întărit din grelele încercări la care a fost supus:
În puşcărie eram mult mai evlavios decât acum la [Mânastirea] Antim. Să vă spun un moment: Eram închis la Jilava. Cei de acolo, cei ce conduceau, ne spuneau: „Voi credeţi că mai există slujbe la biserici? Voi credeţi – dacă ieşiţi vreodată – că o sa mai mergeţi la biserică, că mai există biserici, mai există slujbe, mai există sărbători? Nu!”. Învăţasem să calculez după Gauss când va cădea Paştele. Şi eu am făcut o dată calculul şi am aflat data Paştelui şi seara târziu am început să cânt în gura mare: ,,Hristos a înviat din morţi…” şi aşa mai departe. După mine s-au luat cei din celulă, apoi s-au luat cei din celule învecinate şi apoi toată puşcăria a început să cânte tare ,,Hristos a înviat din morţi…”
[Interviu realizat de Mariana Conovici, Octavian Silivestru, 14.07.2000. Arhiva de istorie orală – Radio România]
